Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 166/COM

Ședința publică de la 10 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere

JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu

Grefier - -

S-a luat în examinare apelul comercial formulat de apelanta reclamantă - petrol SA,cu sediul în C, port 34, județ C, împotriva sentinței civile nr.4243/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SERVICII SA, cu sediul în C, Port 34, județ C, având ca obiect acțiune în constatare.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 29.10.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, cât și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2009, 12.11.2009, 19.11.2009, 26.11.2009, 03.12.2009, 10.12.2009.

CURTEA:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe Tribunalul Constanța - Secția Comercială și de Contencios administrativ și fiscal sub nr- reclamanta Petrol a solicitat ca în contradictoriu cu Servicii să se constate că, în temeiul prevederilor art.111 pr.civ. nu a intervenit desființarea contractului nr.7931/29.07.2007, existența drepturilor derivând din contractul de prestări servicii nr.7931/29.07.2007 precum și obligarea pârâtei la cheltuielilor de judecată.

Secția Comercială astfel învestită a constatat prin Încheierea nr.157/COM din 23.01.2008 natura maritimă a cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Secția Maritimă și Fluvială a Tribunalului Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Maritime și Fluviale sub nr- care prin sent.civ.nr.42/MF din 09.07.2008 a respins acțiunea astfel formulată ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - Petrol SA solicitând desființarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare a cauzei sau schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.

Prin dec.civ.nr.16/MF din 26.11.2008 Curtea de APEL CONSTANȚA, Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal în dos.civ.nr- a admis apelul, a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Maritime și Fluviale din cadrul Tribunalului Constanța sub nr-, dar ulterior a fost soluționată de secția de completul din următoarea materie, respectiv comercial, deoarece la secția maritimă este configurat un singur complet de judecată iar acestuia i s-a admis cererea de abținere.

Prin sent.civ.nr.4243/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dos.civ.nr- s-a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii, cu consecința respingerii, ca inadmisibilă, a acțiunii astfel formulate, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 73.368,26 lei. În temeiul art.4042alin.2 pr.civ. s-a admis cererea privind întoarcerea executării efectuate în dosarul de executare nr.643/2008 al BEJ și, formulată de reclamanta - SA și s-a dispus întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâtei - Servicii SA la plata sumei de 88.648,38 lei către reclamanta - Petrol SA.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, obiectul acțiunii îl constituie pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care instanța să constate că nu a intervenit desființarea contractului nr.7931/2005 și să constate existența drepturilor derivând din același contract. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul menționat. În data de 18.04.2007 pârâta a emis notificarea nr.1949/2007 prin care a învederat reclamantei încetarea de drept a contractului de prestări servicii nr.7931/2005. Reclamanta a emis un răspuns prin care și-a precizat punctul de vedere în sensul că respectivul contract este în vigoare și că nu a intervenit rezilierea nefiind îndeplinite condițiile rezilierii convenționale, conform pactului comisoriu de gradul III.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii formulată în temeiul art.111 Cod proc.civ, având în vedere caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare.

În conformitate cu dispozițiile art.137 pr.civ. instanța a analizat urmează cu prioritate excepția de inadmisibilitate a acțiunii în constatare, față de caracterul subsidiar al acesteia.

Reclamanta a solicitat respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii motivând că nu are deschisă calea acțiunii în realizare. Acțiunea în executarea contractului în natură, pe care pârâta a susținut că o are la îndemână reclamanta, nu este reglementată în doctrină decât executarea în natură a obligațiilor, respectiv plata ca act juridic făcut cu intenția de a executa o obligație, de bună voie. Dacă debitorul nu își execută de bună voie obligația prin executarea plății, creditorul, pentru valorificarea dreptului său subiectiv patrimonial poate recurge la mijloacele legale, respectiv executarea silită. Față de caracterul de contract cu executare succesivă nu este posibilă o acțiune în realizare deoarece aceasta ar viza numai situații trecute. De asemenea nu este posibilă o acțiune în despăgubiri, aceasta fiind condiționată de existența unui prejudiciu produs prin fapta ilicită constând în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale.

Astfel cum rezultă din conținutul art.111 Cod proc.civ. prin acțiunea în constatare reglementată de aceste dispoziții legale, reclamantul solicită instanței numai să constate existența unui drept subiectiv al său sau inexistența unui drept subiectiv al pârâtului. Cererea în constatare are un caracter subsidiar față de cererea în realizare, urmând a se respinge ca inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Apărările invocate de pârâtă cu privire la faptul că nu poate exercita o acțiune în realizare nu sunt întemeiate. Contractul încheiat între părți conferă acestora drepturi și obligații reciproce. În calitate de creditor al obligațiilor asumate de reclamantă, pârâta poate opta între a cere executarea în natură sau prin echivalent bănesc. Pe calea unei asemenea acțiuni în realizarea dreptului, instanța va analiza și decide, implicit, asupra existenței contractului din perspectiva intervenirii pactului comisoriu și, deci, a drepturilor derivând din acesta.

Față de cele reținute, instanța a admis excepția invocată și a respins, ca inadmisibilă acțiunea.

În temeiul dispozițiilor art.274 Cod proc.civ. reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării formulată de către reclamantă și care vizează executarea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată prin sentința nr.42/MF/09.07.2008, instanța a reținut incidența dispozițiilor art.402 indice 2 alin.2 cod proc.civ. Conform acestor prevederi legale, dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va dispune de instanța care rejudecă fondul. În cauză, în dosarul de executare nr.643/2008 al BEJ - și - s-a procedat la executarea sentinței nr.42/MF/2008 sub aspectul cheltuielilor de judecată. Ca urmare a desființării hotărârii ce a constituit titlul executor și trimiterii cauzei spre rejudecare, față de prevederile art.402 indice 2 alin.2 cod.proc.civ. instanța investită cu rejudecarea procesului a dispus întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, în sensul obligării pârâtei Servicii către reclamantă la plata sumei de 88.648,38 lei executată silit.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - Petrol SA, solicitând ca în urma admiterii sale să se dispună respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționarea fondului.

În susținerea motivelor de apel s-a reținut că, sentința astfel pronunțată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond nu a analizat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare pentru fiecare capăt de cerere în parte. Instanța a analizat numai cel de-al doilea capăt de cerere în cadrul căruia s-a pronunțat că pe calea unei acțiuni în realizare, instanța se va pronunța, implicit, asupra existenței contractului din perspectiva pactului comisoriu.

Se consideră pe deplin aplicabile dispozițiile art.111 pr.civ, întrucât nu există deschisă acțiunii în realizare, dovadă fiind faptul că nici pârâta prin întâmpinarea prin care a invocat inadmisibilitatea nu a identificat-

În doctrină există numai executarea în natură a obligațiilor, respectiv plata, făcută cu intenția de a executa o obligație de bună voie prev. de art.1092-1121.civ.

Pentru a discuta dacă această ipoteză ar fi posibilă, urmează a analiza condițiile și obligațiile contractului încheiat între părți, contract cu execuție succesivă, în conformitate cu care reclamanta, în calitate de prestator, avea obligația de a pregăti și servi hrana la platformele marine, vapoare, cantină Dna 34, cantină terminal Midia și Stație fluide foraj și în alte puncte de lucru ale beneficiarului pe bază de comandă, curățirea spațiilor de cazare sociale de pe platformele de foraj, spălarea echipamentului de protecție, iar în calitate de beneficiar, pârâta avea obligația de a asigura condițiile executării obligațiilor asumate de către prestator și să achite contravaloarea serviciilor solicitate.

În condițiile în care prin notificarea emisă sub nr.1949/18.04.2007 pârâta a învederat reclamantei încetarea de drept a contractului de prestări servicii, evident că nu și-a mai îndeplinit obligația de a asigura condițiile executării obligațiilor asumate de prestatorul reclamant, astfel încât nu se poate pune problema plății și, ca atare, a vreunei executări în natură.

Nu este posibilă nici o altă acțiune în realizare întrucât ar viza situații trecute, nu și pentru viitor, respectiv pentru neexecutări ale contractului intervenite anterior datei de 18.04.2007. De asemenea pentru o acțiune în despăgubiri trebuie să existe un prejudiciu ca urmare a unei fapte ilicite a debitorului, care constă tocmai în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligației asumate.

În concluzie nu este posibilă nici o acțiune în realizare pentru viitor în condițiile în care pârâta consideră că acest contract a încetat de drept, fiind dovedit în mod clar interesul în promovarea acțiunii de față prin care se solicită a se constata că nu sunt îndeplinite cerințele pactului comisoriu.

Rolul instanței de judecată nu poate fi exclus în totalitate pentru că, deși părțile au încheiat un pact comisoriu expres, forța juridică a acestuia depinde atât de modul de redactare cât și de neînțelegerile dintre părți cu privire la îndeplinirea condițiilor necesare pentru desființarea contractului pe baza unui pact comisoriu expres.

de energic ar fi redactat pactul comisoriu expres nu poate fi exclusă posibilitatea apariției unor litigii între părți. Ca urmare, chiar dacă este înlăturată ori diminuată intervenția instanței de judecată în ceea ce privește aplicarea acestei sancțiuni, ea nu poate opera decât dacă sunt îndeplinite condițiile generale ale rezoluțiunii sau rezilierii.

În cazul pactului comisoriu de grad 3, prevăzut în contract, instanța de judecată nu mai pronunță rezoluțiunea sau rezilierea ci doar constată dacă această sancțiune a operat pe baza condițiilor prevăzute de părți.

Intimata pârâtă - Servicii SA a depus note scrise și concluzii scrise prin care solicită respingerea apelului ca nefundat.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată că apelul este nefondat motivat de următoarele considerente,

La data de 01.07.2005 părțile din prezenta cauză au încheiat un contract comercial d e prestări servicii, în care apelanta reclamantă are calitatea de prestator iar intimata pârâtă pe cea de beneficiar.

Astfel potrivit obiectului stabilit prestatorul s-a obligat la următoarele servicii către beneficiar, pregătire și servire hrană la platformele marine, vapoare, cantină 34, cantină Midia și Stație fluide foraj și în alte puncte de lucru ale beneficiarului pe bază de comandă, curățenia spațiilor de cazare și sociale de pe platformele de foraj, spălarea echipamentului de protecție și, opțional, pe bază de comandă fermă aprovizionare cu alimente.

Capitolul III a fost rezervat duratei contractuale ca fiind o perioadă de 3 ani de la data 01.07.2005 la 30.06.2008 socotiți de la data semnării, cu posibilitatea prelungirii sale pentru încă un an, dacă nici una dintre părțile contractante nu îl denunță expres anterior scadenței sale.

Prețul și modalitățile de plată au fost prevăzute la cap.IV, capitol care ulterior a format obiectul mai multor acte adiționale.

Raportat la obiectul contractului prestatorului i-au fost prevăzute o serie de obligații plecând de la respectarea baremului de calorii / zi / om, condiții igienico-sanitare de depozitare, preparare, servire și până la protecția mediului înconjurător.

La rândul său, beneficiarului i-au fost stabilite obligațiile corelative, în principal de a achita contravaloarea prestațiilor, apoi asigurarea mijloacelor fixe, consumabile, transportul alimentelor, să pună la dispoziția prestatorului în timp util actele necesare întocmirii facturilor de prestări servicii.

S-a stabilit la cap.VII răspunderea contractuală pentru neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a prestațiilor contractuale, situație în care prestatorul va datora beneficiarului penalități, stabilite în diferite procente.

Rezilierea contractului prevăzută în cap.VII, art.8.1 stabilește că prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenția unei instanțe judecătorești, în cazul în care una din părți:

- nu își execută una din obligațiile esențiale;

- este declarată în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura de lichidare ( faliment );

- cesionează drepturile și obligațiile sale fără acordul celeilalte părți;

- își încalcă vreuna din obligațiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă, de către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va conduce la rezilierea de plin drept a contractului;

Partea care invocă o cauză de încetare a contractului o va notifica celeilalte părți.

Potrivit Codului Civil, contractul de prestări servicii astfel încheiat, reprezintă o locațiune de lucrări, reglementată de art.1412 și definită ca fiind un contract prin care una din părți se îndatorește drept un preț determinat, a face ceva pentru cealaltă parte, iar în teorie este cunoscut sub denumirea de antrepriză.

acest contract constatăm caracterele sale juridice respectiv, sinalagmatic ( presupune obligații reciproce și interdependente ), cu titlu oneros ( se urmăresc interese patrimoniale de ambele părți ), comutativ ( existența și întinderea obligațiilor sunt cunoscute încă de la încheierea contractului ), cu executare succesivă ( prestațiile se derulează în timp ) și consensual ( se încheie prin simplul acord de voințe ).

Dintre toate aceste caracteristici, în cazul de față interesează în principal ultimul, respectiv consensualitatea atât la încheierea contractului cât mai ales la încetarea sa.

Potrivit art.969 civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Respectând acest principiu părțile au stabilit prin consimțământ mutual modalitatea de încetare a contractului, fără a mai fi necesară intervenția instanțelor de judecată, prin aceea că au prevăzut un pact comisoriu de grad maxim, 4, și nu 3 cum se indică în motivele de apel.

Rezultă așadar că în această situație ne aflăm în fața unei rezoluțiuni/rezilieri convenționale în care nu mai este necesară intervenția instanței de judecată deoarece părțile contractante au stabilit acest lucru.

Urmare a faptului că apelanta reclamantă a încălcat dispozițiile prev. de art.8.1.1 și 3 din contract, neexecutarea unei obligații esențiale a contractului de prestări servicii și încheierea contractului de cesiune nr.1358/CB/10.04.2005 cu cesionarul România SA fără acordul prealabil al intimatei pârâte, aceasta din urmă a pus în aplicare dispozițiile art.8.2 emițând notificarea nr. 1949/18.04.2007 prin care anunță încetarea de drept a contractului de prestări servicii nr.7391/29.07.2005.

În susținerea acestei notificări intimata a indicat faptul că la data de 28.03.2007 a emis comanda de aprovizionare cu alimente pentru cu nr. - cu termen de livrare în data de 13.04.2007, iar după aproximativ 2 săptămâni de la comunicarea comenzii și cu numai 3 zile înainte de împlinirea termenului de livrare, apelanta a anunțat prin adresa nr.1806/10.04.2007 că refuză să onoreze comanda, deși aceasta este una din obligațiile esențiale ale contractului.

Emiterea acestei notificări confirmă faptul că singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezoluțiunea este creditorul care și-a executat sau se declară să-și execute obligațiile.

În cazul de față cum nu există o notificare din partea prestatorului către beneficiar pentru a anunța încetarea de drept a contractului urmare a neplății prețului, rezultă "per a contrario" că beneficiarul și-a executat obligația de plată sau cel puțin se declară să și-o execute, devenind astfel creditor al obligației de prestare a serviciilor contractate și singurul în măsură a dispune încetarea de drept a contractului.

Această măsură nu este una abuzivă, ci contractuală, prevăzută și asumată de părți, apelanta neputând invoca necunoașterea ei, deoarece așa cum am arătat mai sus o putea folosi pentru situația în care ea însăși devenea creditor al obligației de plată a prețului pentru serviciile prestate, lucru ce nu rezultă din probele administrate în cauză.

Dintr-o interpretare logică a dispozițiilor contractului rezultă faptul că relația contractuală dintre părți își încetează existența în două momente, primul fiind prevăzut la art.3 din contract - 30 iunie 2008, cu posibilitatea prelungirii sale pentru încă un an, dacă nici una din părțile contractante nu îl denunță expres anterior scadenței sale și secundul la data notificării, prev. de art.8.1, în cazul de față aceasta fiind 18.04.2007.

În aceste condiții în mod corect a reținut instanța de fond inadmisibilitatea acțiunii în constatarea faptului că nu a intervenit desființarea contractului și a existenței drepturilor derivând din contract.

În motivele sale de apel, apelanta reclamantă schimbă forțat sensul dispozițiilor art.111 și 109.pr.civ, spunând că nu este posibilă nici o acțiune în realizare pentru viitor, cu alte cuvinte dorește a se constata o situație viitoare.

Pentru a-și putea întemeia cererea pe dispozițiile art.111 pr.civ. este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții, partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt.

Însăși alin.2 al art.111 impune principiul subsidiarității acțiunii în constatare, în raport cu acțiunea în realizare, astfel că reclamanta nu poate apela la acțiunea în constatare atât timp cât are la dispoziție o acțiune în realizare.

Potrivit art.109 pr.civ, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente.

Acțiunea în realizare, indiferent ce denumire ar purta, urmează a îndeplini condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, respectiv, afirmarea unui drept, interesul, capacitatea și calitatea procesuală; la rândul său dreptul trebuie să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat în limitele sale externe, să fie exercitat cu bună credință și să fie actual.

Această ultimă condiție, actualitatea dreptului explică atitudinea apelantei care precizează că nu poate formula acțiune în realizare și că implicit urmează a apela la acțiunea în constatare.

În consecință, dreptul apelantei reclamante nefiind actual, neexistând potrivit contractului, aceasta nu poate apela la acțiunea în realizare situație în care acțiunea în constatare devine inadmisibilă.

Referitor la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, Curtea constată că în mod corect prima instanță a procedat la aplicarea dispozițiilor art.4042alin.2 pr.civ, în sensul desființării hotărârii ce a constituit titlu executor prin dec.civ.nr.16/MF din 26.11.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA pronunțată în dos.civ.nr- și trimiterii cauzei spre rejudecare.

Potrivit celor prezentate mai sus, Curtea consideră că reprezintă suficiente argumente pentru ca în temeiul art.296 pr.civ să păstreze hotărârea atacată și să dispună respingerea apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul comercial formulat de apelanta reclamantă - PETROL SA,cu sediul în C, port 34, județ C, împotriva sentinței civile nr.4243/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SERVICII SA, cu sediul în C, Port 34, județ C, având ca obiect acțiune în constatare.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

11 2009

Jud.fond -I

Jud.red - - -/01.03.2010

Președinte:Georgiana Pulbere
Judecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Constanta