Spete pretentii comerciale. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 165/COM
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile comerciale formulate de:
1. apelanta reclamantă - -, cu sediul în-, județ T, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL PRIN LICHIDATOR - - cu sediul în str.- -, -.4, județ D și sediul ales în B, Bd. -.- nr.5,. sc1,.1,.1, județ B, împotrivaSentinței civile nr.1889/22.08.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect reziliere contract restituire bunuri.
2. apelanta reclamantă - -, cu sediul în-, județ T, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL PRIN LICHIDATOR - - cu sediul în str.- -, -.4, județ D și sediul ales în B, Bd. -.- nr.5,. sc1,.1,.1, județ B, împotrivaSentinței civile nr.321/26.02.2007pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr-, având ca obiect revendicare;
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 29.10.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, cât și pentru a acorda posibilitate părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la: 05.11.2009, 12.11.2009, 19.11.2009, 26.11.2009, 03.12.2009 și 10.12.2009.
CURTEA:
Asupra apelurilor comerciale de față, constată următoarele:
- I -
dosarului nr-
1. Prinacțiunea adresatăTRIBUNALULUI TULCEA- SECȚIA COMERCIALĂși înregistrată subnr.855/88/02.02.2006(format vechi 316/C/2006), reclamanta - - Tac hemat în judecată pe pârâta - SRL C, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la predarea tuturor bunurilor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar a asigurat pârâtei folosința bunurilor menționate în anexele 1 și 2 însă, la data de 29 noiembrie 2005, durata contractului a încetat, încetând și dreptul pârâtei la folosința și posesia bunurilor, acesta având obligația de a le preda proprietarului.
Se mai susține că, obligația de predare a bunurilor rezultă din art.II și III din contract, precum și din dispozițiile art.970 alin. 2, art.1073, art.1074 alin. 1 Cod civil.
Ulterior, reclamanta și-a precizat cererea în sensul că, solicită doar restituirea bunurilor mobile cuprinse în anexa 2 la contract.
Instanța de fond, primind dovada intrării societății debitoare în procedura falimentului, prin Sentința civilă nr.435 din 29 iunie 2006 Tribunalului Dolj - Secția comercială, pronunțată în dosar nr.68/F/2006 a dispus citarea acesteia prin lichidatorul desemnat
PrinÎNTÂMPINAREși CERERE, depuse la dosar, la data de 19 septembrie 2006, lichidatorul judiciar al debitoarei - SRL solicită respingerea acțiunii ca nefondată și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing.
Motivând cererea reconvențională, intimata învederează în esență că, reclamanta pârâtă s-a obligat ca, la expirarea contractului să respecte opțiunea fermă de cumpărare a locatarului cumpărător, pentru că este în discuție un contract cu clauză fermă irevocabilă de vânzare, încheiat conform nr.OUG88/1997, dar nu a respectat obligațiile asumate, deși prin adresa nr.2189 din 14 noiembrie 2005 s-a cerut transmiterea necondiționată a dreptului de proprietate, ca urmare a achitării ultimei redevențe.
Precizează reconvenienta că, prin antecontractul de vânzare-cumpărare, părțile au consimțit la vânzarea unui anumit bun, la plata prețului, la predarea posesiunii și altele, clauze specifice unei vânzări perfecte, iar obligația de a consimți la încheierea contractului de vânzare-cumpărare poate fi executată silit, în condițiile art.1073 - 1077 Cod civil, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract.
PrinSENTINȚA CIVILĂ NR.321/26.02.2007TRIBUNALUL TULCEAdispune respingerea ca nefondată a cererii principale având ca obiect revendicare introdusă de reclamanta-pârâtă T, admițând cererea reconvențională, cu consecința constatării că, între părți a intervenit contractul de leasing imobiliar nr.932 din 22 noiembrie 2000 pentru vânzarea-cumpărarea mijloacelor fixe enumerate în anexa 2.
Prin hotărâre s-a statuat că, aceasta va ține loc de act de vânzare-cumpărare a bunurilor arătate, pentru ca, în temeiul art. 274 Cod proc.civ. să se fi dispus obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 13.209 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâta-reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar nr.932 din 22 noiembrie 2000, locatorul-vânzător T s-a obligat să transmită dreptul de folosință și posesie, iar locatarul-cumpărător să plătească și să preia AMENAJAREA, situată în raza comunei, județul T, având o suprafață de 700 ha, cu toate mijloacele fixe existente conform anexei 2.
Printre altele, locatorul-vânzător s-a obligat să respecte la expirarea contractului, opțiunea fermă de cumpărare a locatarului-cumpărător, transmițându-i acestuia necondiționat dreptul de proprietate, după achitarea ultimei redevențe și a valorii reziduale, iar locatarul-cumpărător s-a obligat să efectueze plățile cu titlu de redevență, în cuantumul valoric stabilit și la datele stabilite în contract și să predea bunul locatorului-vânzător, în starea de folosință de la preluare.
Reține instanța că, părțile au convenit că valoarea contractului este de 2.179.463.000 lei, valoare care conține toate obligațiile de plată ale locatarului-cumpărător către locatorul-vânzător, stabilindu-se totodată și un grafic al plăților, iarpentru cazul în care locatarul-cumpărător nu achită valoarea a două rate semestriale consecutive, s-a prevăzut că, locatorul-vânzător are dreptul de a rezilia contractul, cu daune-interese, cu condiția notificării prealabile la 30 zile după împlinirea termenului scadent.
A apreciat instanța de fond că, din probatoriul produs a rezultat problema în divergență care a condus la situația de a nu se încheia contractul, la împlinirea termenului de 5 ani, ca fiind aceea a refuzului pârâtei-reclamante, de a achita și -ul aferent sumei menționată ca fiind valoarea contractului.
În atare condiții, instanța de fond reține că, deoarece nu s-a stipulat expres că, pârâta-reclamantă va achita și -ul aferent, această societate nu datorează suma cerută în plus de către vânzătoare.
Raportând constatările expertului la punctul de vedere prezentat, instanța de fond apreciază că, în situația dată, nu putea opera o reziliere de drept a contractului, contract care, ajuns la termen, activa obligația locatorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, ca urmare a opțiunii ferme efectuată de către locatar, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Așa fiind, nerespectarea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare poate lua și această formă a refuzului încheierii contractului pentru a opera transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, fiind de principiu că, refuzul îndeplinirii unei obligații legal asumate dă dreptul creditorului de a cere executarea silită a acesteia (art.1073 Cod civil), reține instanța de fond.
Referitor la obligațiile de a face, instanța de fond arată că, principiul este neîndeplinirea obligațiilor se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului, dar, cu toate acestea, creditorul poate să fie autorizat aoa duce el la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului (art.1077 Cod civil), astfel că, o executare de către creditor pe seama debitorului nu este posibilă decât pentru obligațiile ce nu implică în mod necesar fapta personală a debitorului, fiind consacrat și că pentru obligațiile care implică acest lucru, nu există constrângere directă.
S-a relevat că, în cauză, T nu a dovedit că, pe parcursul derulării contractului, față de nerespectarea obligațiilor de plată de către locator, asumate prin art. 6 și 7, l-a pus în întârziere anterior, pentru a putea considera că și-a produs efectele pactul comisoriu de gradul III.
Împotriva sus-menționatei hotărâri,a declarat APEL reclamanta - - T,criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, cauza fiind înregistrată pe rolul CURȚII DE APEL CONSTANȚA - SECȚIA CIVILĂ sub nr-.
PrinÎNCHEIEREA Nr.209/C/11 iunie 2007,Curtea constată natura juridică a obiectului cererii ca fiind comercială și dispune înaintarea dosarului la Secția comercială a Curții de Apel, reținând în esență că, intimata pârâtă IMPES prin lichidator C, a invocat excepția necompetenței materiale a secției civile în raport de litigiul dedus judecății.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța reține că, în raport de art.890 pct.1 și art.893 Cod comercial competența în materie comercială se determină după normele cuprinse în Codul comercial, potrivit cărora, aparțin jurisdicției comerciale toate acțiunile referitoare la faptele comerciale între orice persoane, chiar dacă actul este comercial numai pentru una din părți.
În aceste condiții, apreciază instanța că, natura comercială a acțiunii se determină potrivit dispozițiilor de drept substanțial, referitoare la faptele de comerț obiective și subiective - art.3, art.4, și art.7 Cod comercial, și astfel, față de calitatea de comercianți a părților, precum și de împrejurarea că, litigiul privește dreptul de proprietate asupra unui fond de comerț aflat în patrimoniul acestora, se constată natura juridică a obiectului cererii ca fiind comercială.
Primind cauza spre competentă soluționare,CURTEA DE APEL CONSTANȚA - SECȚIA COMERCIALĂ,procedează la înregistrarea acesteia subnr.2152/36/09.07.2007.
PrinDECIZIA CIVILĂ NR.178/COM/03 septembrie 2007,se respinge ca nefondat apelul comercial declarat de reclamanta pârâtă - - T, reținându-se în esență că:
In ceea ce priveșteprima criticăreferitoare la admiterea greșită a excepției tardivității cererii reconvenționale, Curtea apreciază că, este nefondată deoarece cererea reconvențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de lege, pe de altă parte, sancțiunea prevăzută de legiuitor, nu este aceea a respingerii cererii reconvenționale ca inadmisibile, ci judecarea ei separată de acțiunea principală - art.135 Cod procedură civilă -, cu condiția ca părțile să nu-și fi exprimat acordul ca cele două cereri să fie judecate împreună.
Apreciază Curtea că, în mod corect instanța de fond, raportat la excepția tardivității depunerii cererii reconvenționale, invocată de către reclamanta pârâtă la termenul din data de 6 octombrie 2006, prin încheiere a statuat că este legal investită cu cererea reconvențională, aceasta cu atât mai mult cu cât, abia la acel termen de judecată reclamanta pârâtă a înțeles să-și timbreze acțiunea potrivit calificării obiectului acesteia și dispozițiilor instanței de judecată.
In ceea ce privește următoareletrei criticice vizează modalitatea de efectuare a expertizei tehnice dispuse în cauză,de stabilire a obiectivelor acesteia precum și de interpretare a modalității de inserare ori nu, în valoarea contractului de vânzare cumpărare în regim de leasing imobiliar a cotei de TVA datorată bugetului de stat, Curtea apreciază criticile ca fiind nefondate.
Astfel, faptul neconvocării apelantei reclamante la efectuarea expertizei tehnice, aspect ce se constituie intr-o altă critică adusă soluției instanței de fond, nu este confirmat de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, deoarece din cele două dovezi de la filele 88 si 89 ale dosarul de fond rezultă că, expertul si-a îndeplinit această obligație legală la data de 24.10.2006, convocând părțile, pentru data de 01.11.2006 ora 9 la sediul, aceasta în situația în care, ele au răspuns convocării, punctele de vedere exprimate fiind inserate la fila 92 dosarului de fond.
Cu privire la obiectivele ce ar fi fost stabilite de către instanța de judecată fără a fi puse în discuția părților la termenul din data de 18.01.2007, este de remarcat că, este vorba doar de răspunsul expertului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța de judecată nedispunând decât comunicarea acestora părților, spre luare la cunoștință, obiectivele expertizei tehnice fiind stabilite la termenul din data de 06.10.2006, în prezența părților.
In ceea ce privește reținerea instanței de fond privind valoarea contractului de vânzare cumpărare în regim de leasing imobiliar și a cotei de TVA datorată bugetului de stat, în concordanță și cu concluziile expertizei tehnice efectuate, se apreciază că, aceasta este corectă, prețul negociat cuprinzând și A, în absența unei stipulări contractuale exprese, neputându-se interpreta altfel, deoarece nu se poate percepe mai mult decât s-a prevăzut în clauzele contractuale, acesta constituind potrivit disp. art.969 cod civil legea părților contractante.
Reține Curtea ca fiind unanim recunoscut faptul că, libertatea contractuală conferă fiecărei persoane juridice dreptul de a încheia orice contract, cu orice partener, cu clauzele convenite de comun acord, cu singura limitare impusă, de ordinea publică și bunele moravuri, situație în care, convenția astfel încheiată, dobândește putere, conf.disp. art.969 Cod civil.
In ceea ce privește critica adusă soluției instanței de fond în teza ultimă a criticilor de la punctul 4 coroborată cu critica formulată în continuare la punctul 6, respectiv că în conținutul raportului de expertiză expertul a reținut faptul că, pârâta reconvenientă nu a achitat la termenele scadente două redevențe contractuale succesive, încălcare flagrantă a dispozițiilor ferme ale contractului care i-ar permite să denunțe contractul, precum și faptul că, instanța nu ar fi dat eficiență nici excepției de neexecutare a contractului invocate de reclamanta pârâtă, Curtea apreciază criticile ca nefondate.
Se reține că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil faptul că, pe parcursul derulării relațiilor contractuale dintre părți, reclamanta pârâtă nu și-a manifestat dorința de a fi reziliat contractul încheiat dând eficiență pactului comisoriu de grad III, acesta neoperând de plin drept.
Cu privire laultima criticăîn care se arată că, soluția pronunțată de instanța de fond ar fi urmare unei interpretări greșite a contractului dintre părțile în litigiu și nicidecum pe o apreciere corectă a situației de fapt, este apreciată de C, ca fiind nefondată, odată ce, s-a analizat corect situația de fapt, iar soluția pronunțată nu este rezultatul unei erori de interpretare a contractului intervenit între părți, acesta fiind interpretat conform prevederilor disp.art.969 Cod civil, în ref.la art.979 Cod civil.
În absența unei stipulări exprese în contractul încheiat între părți, referitor la plata A, reține Curtea că, aceasta nu se poate interpreta decât în sensul că, nu se poate solicita mai mult decât s-a stipulat în contract, aspecte subliniate de altfel și în celelalte considerente ce au vizat primele critici aduse soluției apelate.
Princerere la data de19.10.2007intimata - SRL C, societate în faliment, prin lichidator - Cas olicitat, în temeiul art.2812Cod pr.civilă,completareaDECIZIEI nr.178/COM/03.09.2007cu privire la plata cheltuielilor de judecată,cererea fiind admisă prinDECIZIA CIVILĂ nr.246/COM/19 noiembrie 2007,pronunțată în același dosar.
Apelanta - - Tas olicitatÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA COMERCIALĂ,suspendarea executării DECIZIEI nr.178/COM/03 septembrie 2007 Curții de APEL CONSTANȚA,cauza fiind înregistrată sub nr.9394/1/24.10.2007,astfel că, prinÎNCHEIEREA nr.3981/05 2007instanța supremă dispune suspendarea executării deciziei, până la primul termen de recurs.
Împotriva DECIZIEI CIVILE nr.178/COM/03 septembrie 2007 pronunțată deCURTEA DE APEL CONSTANȚA - SECȚIA COMERCIALĂ, în dosar nr-, a promovatRECURSreclamanta pârâtă - - T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația în esență că, nu s-ar fi pronunțat asupra apărărilor sale și că, ar cuprinde motive străine de natura pricinii, fără a examina susținerile privind probatoriul administrat pentru dovedirea cererii reconvenționale și a stabili dacă, și-a îndeplinit întocmai obligațiile contractuale.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a invocat excepția nulității recursului, aspect asupra căruia Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu prilejul acordării cuvântului în fond părților, în sensul respingerii, ca nefondată a excepției, avându-se în vedere că, motivele de recurs au fost încadrate de recurentă în disp.art.304 pct.7, pct.8, pct.9 și pct.10 Cod pr.civilă.
PrinDECIZIA nr.2584/25 septembrie 2008pronunțată deÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA COMERCIALĂ,în dosarnr-se admite recursuldeclarat de reclamanta - - împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu următoarea motivație, în esență:
Referitor la interpretarea actului dedus judecății, respectiv a contractului părților și aplicarea și interpretarea greșită a legii, instanța supremă apreciind criticile ca fiind întemeiate, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că, la 22 noiembrie 2000, între părți s-a încheiat contractul de leasing imobiliar, cu clauză de vânzare-cumpărare privind Amenajarea piscicolă din raza comunei, județ T, având o suprafață de 700 ha (Anexa 1) și cu mijloacele fixe (Anexa 2).
Contractul a fost încheiat pe termen de 5 ani, vânzătoarea - recurenta reclamantă - asumându-și obligația ca, la expirarea contractului să respecte opțiunea cumpărătoarei - intimata pârâtă - de a cumpăra bunurile, vânzătoarea urmând să-i transmită dreptul de proprietate după achitarea ultimei redevențe și a valorii reziduale (art.3 lit."c" din contract).
Potrivit art.6 din contract, prețul convenit este de 2.179.463.000 lei "valoare care conține toate obligațiile de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător".
Prin aceeași clauză contractuală părțile au stipulat și modalitățile de plată (prin virament, cu ordin de plată semestrial, cu excepția redevențelor care se vor achita lunar), data plăților (până la 10 ale lunii următoare pentru luna expirată), iar când redevența se va achita semestrial, va fi facturată semestrial de locatorul vânzător, suma facturată reprezentând suma avansurilor lunare adăugată la diferența ratei semestriale a redevenței.
De asemenea, prin același art.6 părțile au stabilit și avansul și cele nouă redevențe, cu datele la care ele trebuiau achitate.
Din facturile depuse la dosarul de fond rezultă că, recurenta a facturat intimatei și TVA, că aceasta a achitat facturile emise, acceptându-le la plată, apărându-se în cauză, după depunerea expertizei, că nu datorează și TVA.
Tocmai din acest considerent, instanța de apel, ca și cea de fond, au făcut aprecieri și în legătură cu TVA, fără însă a fi preocupate și a verifica dacă plata prețului contractului s-a făcut conform celor convenite de părți în art.6 din contract, atât sub aspectul obligațiilor ce reveneau vânzătoarei locatoare, cât și sub aspectul cumpărătoarei locatare.
Întrucât situația de fapt nu este pe deplin dezlegată și cercetată de instanța de apel care, a preluat sub aspectul îndeplinirii obligațiilor de plată concluziile instanței de fond, reținând că pârâta le-a îndeplinit întocmai, Înalta Curte apreciază că, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se verifica apărările părților pe acest aspect.
Reține instanța supremă că, se impune casarea cu atât mai mult cu cât, aceeași instanță de apel, în legătură cu același art.6 - interpretarea lui și îndeplinirea obligațiilor asumate de părți - a ajuns la o soluție contrară celei din cauza de față (a se vedea Decizia nr.124/COM din 03 iulie 2008, filele 39-42 dos.recurs), soluție care, însă nu este irevocabilă.
În consecință, Înalta Curte admite recursul, casează decizia recurată și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe.
În condițiile date, cauza a fost reînregistrată pe rolulCURȚII DE APEL CONSTANȚAsub nr- la data de 17.11.2008,pentru ca,în respectarea dispozițiilor cuprinse în art.315 Cod pr.civilă, potrivit cărora "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului"instanța a încuviințat suplimentarea probatoriului, iar, la cererea părților s-a dispusefectuarea unui raport de expertiză contabilă judiciară, care să stabilească: situația reală a plăților efectuate de către intimată, cuantumul acestora, precum și a redevenței, TVA-ului și penalităților de întârziere, aferente contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar nr.932/22.11.2000 intervenit între părți.
La termenul de judecată din data de 05 martie 2009, Curtea a pus în discuția părțilorexcepția de conexitate invocată de apelanta reclamantă - - T, în dosar nr-,astfel că, examinându-se dispozițiile cuprinse în art.164 Cod pr.civilă, prin ÎNCHEIEREA pronunțată, Curtea dispuneDOSARULUInr-LA DOSARnr-.
- II -
dosarului nr-
2. Prin acțiunea adresatăJUDECĂTORIEI TULCEAși înregistrată sub nr.1236/03.03.2005reclamanta - SRL Cac hemat în judecată pe pârâta - - T, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate întinderea valorii obiectului - prețul total al vânzării cumpărării - bunului ce face obiectul contractului de leasing imobiliar nr.932/22.11.2000.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, la data de 22 noiembrie 2000, între părți, cu acordul scris a APAPS - acționar majoritar al pârâtei - a intervenit contractul de leasing imobiliar nr.932/22.11.2000, contract ce a apărut prin transformarea contractului anterior de asociere în participațiune, în contract de leasing imobiliar, prin novație.
Se arată că, în art.6 din contract s-a prevăzut valoarea acestuia în sumă de 2.179.463.000 lei care, conține toate obligațiile de plată, deci inclusiv TVA-ul, clauza fiind interpretată în mod unilateral și abuziv de către pârâtă, în sensul că, aceasta a considerat că, la suma din contract se mai adaugă și TVA.
Susține reclamanta că, în mod unilateral pârâta a înțeles a adăuga la fiecare factură de plată, pe lângă rata stipulată în contract ce conținea deja TVA, încă odată TVA-ul de 19%, fapt ce reprezintă o majorare excesivă și abuzivă.
PrinÎNTÂMPINAREAdepusă la dosar la data de 04.04.2005, pârâta - - a înțeles a invoca excepția de necompetență materială a JUDECĂTORIEI TULCEA în soluționarea cauzei, dată fiind natura comercială evidentă a litigiului, iar pefondulcauzei se solicită respingerea acțiunii dedusă judecății, ca inadmisibilă.
PrinSENTINȚA CIVILĂ nr.1286/09.05.2005JUDECĂTORIA TULCEAadmite excepția necompetenței materiale a JUDECĂTORIEI TULCEA în soluționarea cauzei, iar în temeiul art.158 al.3 Cod pr.civilă, cu referire la art.2 pct.1 lit."a" Cod pr.civilă, declină competența de soluționare a cauzei în favoarea TRIBUNALULUI TULCEA.
Primind cauza spre competentă soluționare,TRIBUNALUL TULCEAprocedează la înregistrarea acesteia subnr.2256/30.06.2005,cauză în care la termenul de judecată din 20.10.2005 pârâta - - a înțeles a depuneCERERE,prin care invocă excepția de neexecutare a contractului de leasing imobiliar nr.932/22 noiembrie 2000 perfectat cu reclamanta, în baza căruia și-a asumat obligațiile de plată a redevenței datorate pentru folosința bunurilor contractate, obligație stabilită conform unui grafic de plăți cu datele scadenței.
Se solicită prin cererea reconvențională, datorită neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către reclamantă,pe excepția de neexecutare a contractului de leasing, pentru neexecutarea la timp a obligațiilor de plată, a se dispune rezilierea contractului intervenit între părți.
PrinÎNTÂMPINAREreclamanta - SRL C invocă excepția tardivității cererii reconvenționale, în raport cu disp.art.119 al.3 Cod pr.civilă, precum și excepția inadmisibilității, cu motivația lipsei legăturii dintre cererea principală și cererea reconvențională.
PrinSENTINȚA CIVILĂ nr.227/09.02.2006pronunțată deTRIBUNALUL TULCEAîn dosarnr.2256/30.06.2005, instanța de fond dispune:
- admite excepția inadmisibilității cererii principale;
- respinge ca inadmisibilă acțiunea principală:
- admite totodată, excepția tardivității cererii reconvenționale;
- respinge cererea reconvențională ca tardivă;
- respinge excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulată de reclamantă și,
- respinge excepția prescripției dreptului la acțiune privind restituirea sumelor încasate, ca nefondată.
Pentru a pronunța sus-menționata hotărâre, instanța de fond reține în esență că, părțile au perfectat contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar, convenind asupra modalităților de plată, a plății redevenței, stabilind sancționarea plății majorărilor de întârziere, în caz de întârziere, precum și dreptul proprietarului de a rezilia contractul în cazul neachitării a două redevențe semestriale consecutive.
Mai reține instanța că, acțiunea ce face obiectul cauzei urmărește în baza disp. art.111 Cod pr.civilă, să se constate de către instanță, întinderea valorii prețului total al vânzării-cumpărării în baza contractului de leasing imobiliar nr.932/2000, fiind precizată ulterior ca acțiune formulată pentru interpretarea disp. art.6 din contract și astfel, acțiunea apare ca fiind inadmisibilă, partea având la îndemână acțiunea în realizarea dreptului.
Cu privire la excepția tardivității cererii reconvenționale, instanța reține că, în speță sunt aplicabile disp. art.119 al.3 Cod pr.civilăși nucele ale art.119 al.4 Cod pr.civilă deoarece, cererea precizatoare astfel cum a fost reformulată, este aceeași cu cererea inițială dedusă judecății, împrejurare ce făcea ca, cererea reconvențională să fi trebuit a fi depusă odată cu întâmpinarea.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, referitor la recuperarea sumelor solicitate a fi încasate în plus, s-a apreciat de către instanța de fond că, aceasta nu este întemeiată, întrucât nu constituie obiectul cauzei în discuție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a promovatAPELpârâta - -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația în esență că, în mod greșit instanța de fond a apreciat asupra tardivității cererii reconvenționale.
PrinDECIZIA CIVILĂ nr.123/COM/25 mai 2006, pronunțată în dosarnr.248/COM/2006 - CURTEA DE APEL CONSTANȚAdispune admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului cererii reconvenționale, menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța de control reține în esență că, prin întâmpinarea formulată în fața Judecătoriei Tulcea, pârâta a invocat necompetența materială a acestei instanțe, formulând, totodată și concluzii pe inadmisibilitatea acțiunii în constatare reclamantei.
După dezinvestirea în favoarea Tribunalului Tulcea, la primul termen de judecată, cauza a fost amânată pentru lipsa de apărare a reclamantei, iar la următorul termen, s-a formulat cerere reconvențională.
Față de cele arătate, concluzionează Curtea că, nu se poate reține că cererea reconvențională a fost depusă tardiv, atâta vreme cât, cauza a fost declinată în favoarea unei alte instanțe, iar momentul primei zile de înfățișare în fața instanței competente, nu a fost depășit.
Primind cauza spre rejudecare,TRIBUNALUL TULCEAprocedează la reînregistrarea acesteia sub nr.468/88/19.07.2006(nr.format vechi3332/19.07.2006), în care, instanța:
PrinÎNCHEIEREA din 10.05.2007anulează ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect predarea bunurilor și în temeiul art.244 al.1 Cod pr.civilă dispune suspendarea judecății cauzei.
Împotriva acestei încheieria promovatRECURSreconvenienta "" T,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația în esență că, în mod greșit instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, având în vedere că dezlegarea pricinii atârnă de soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr-.
Arată recurenta că, acest litigiu, având ca obiect rezilierea contractului de vânzare - cumpărare în leasing imobiliartrebuia analizat și soluționat anteriorcererii ce formează obiectul dosarului nr-, ce are ca obiect constatarea vânzării - cumpărării bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing imobiliar, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de titlu de proprietate.
Astfel, numai în urma analizei îndeplinirii sau neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâta " " C, instanța poate dispune sau nu, rezilierea contractului și funcție de aceasta, instanța poate analiza dacă sunt sau nu, îndeplinite condițiile pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.
PrinDECIZIA CIVILĂ NR.445/COM/22 mai 2008, pronunțată deCURTEA DE APEL CONSTANȚA în dosar nr-înregistrat la data de 26.03.2008, se admite recursul ca fondat, casându-se hotărârea recurată, cu consecința trimiterii cauzei pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța de control, reține în esență că:
Potrivit art.244 pct.1 Cod procedură civilă: "Instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".
În cauză se constată că, față de obiectul cererilor de chemare în judecată:
- litigiul din dosarul nr- ce are ca obiect rezilierea contractului de leasing și restituire bunuri - acțiunea formulată de "" T în contradictoriu cu " " C, soluționarea sa, nu atârnă de,
- litigiul din dosarul nr- ce are ca obiect obligarea " " C la predarea bunurilor care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare în leasing imobiliar și cu reconvenționala constatării intervenirii vânzării - cumpărării bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing imobiliar.
Curtea apreciază că, dimpotrivă, mai întâi trebuie a fi soluționată acțiunea asupra contractului de leasing, a cărei rezoluțiune s-a solicitat, și ulterior cealaltă cauză, astfel că, în mod greșit s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, deoarece dezlegarea pricinii nu atârnă de soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr- și în aplicarea art.312(5) Cod procedură civilă Curtea casează hotărârea recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății aceleași instanțe.
Continuând judecata cauzei după casare cu trimitere,conform hotărârii pronunțate de Curtea de APEL CONSTANȚA,TRIBUNALUL TULCEApronunță SENTINȚA CIVILĂ nr.1889/22 august 2008,prin carerespinge ca nefondată acțiuneaformulată de reclamanta reconvenientă - - T, reținând în esență că:
Între părți s-a încheiat la 22 nov.2000, contractul de vânzare-cumpărare în leasing prin care - în calitate de locator vânzător, a transmis SRL C în calitate de locatar cumpărător, dreptul de folosință și posesie a amenajării piscicole situată pe raza comunei, jud.
În art.6 din contract s-a stipulat că, valoarea contractului este de 2.179.463.000 lei, valoare care conține toate obligațiile de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător, începând cu data semnării contractului.
Tot la art.6 din contract părțile au stabilit și modalitatea de plată a acestei sume și termenele de plată, astfel: avansul de 20% la 31 dec.2000, redevența 1 până la 30.06.2001, redevența 2 până la 31 dec.2001, redevența 3 până la 30 ian.2002, redevența 4 până la 31 dec.2002, redevența 5 până la 30 ian.2003, redevența 6 până la 31 dec.2003, redevența 7 până la 30 ian.2004, redevența 8 până la 31 dec.2004 și redevența 9 până la 30 ian.2005.
Din expertizele contabile efectuate în dosarele nr-, probă dispună de Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza având ca obiect cererea SRL de obligare a T să îi restituie suma de 112.070 lei, reprezentând plățile nedatorate, respectiv sume achitate în plus peste suma stabilită în contract, cu titlu de TVA rezultă că SRL Caa chitat către T, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar nr.932/22 nov.2000 și a facturilor primite pe perioada derulării contractului 22 nov.2000 - 30.06.2005, suma totală de 284.033,73 lei, din care redevența 180.040,70 lei, majorări de întârziere 69.785,30 lei (RON), TVA - 34.207,73 lei (RON).
SRL C datora la data de 30.06.2005 - data scadenței ratelor din contractul de vânzare-cumpărare cu titlu de redevențe, penalități și TVA suma de 47713,84 lei, a achitat ulterior 21.053,88 lei noi cu OP nr.185/03.08.2005, 23.053,88 lei noi cu OP nr. 234/09 nov.2005, iar suma de 3772 lei noi cu OP nr.11/17.07.2006.
Pârâta SRL, s-a obligat conform art.4 lit.c din contract să efectueze plăți cu titlu de redevență, în cuantumul valoric stabilit și la datele stabilite în contract, însă la art.7 din contract ce se referă la răspunderea contractuală s-a prevăzut că, în situația în care locatarul cumpărător nu achită valoarea a două redevențe semestriale consecutive, locatorul vânzător are dreptul de a rezilia contractul cu daune interese (ce cuprind redevențele scadente și cuantumul redevențelor care au rămas de plătit) cu condiția notificării prealabile la 30 de zile după scurgerea termenului scadent.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă faptul că, pe parcursul derulării relațiilor contractuale dintre părți, reclamanta - nu și-a manifestat dorința de a rezilia contractul încheiat.
În speță, reclamanta nu a dat eficiență dispoziției înserate la art.7 din contract și nu a notificat-o pe pârâtă pentru întârzierea la plată a două rate consecutive, respectiv rata 3 și 4.
Mai mult, prin manifestarea sa, respectiv emiterea de facturi fiscale aferente ratelor scadente și încasarea tuturor sumelor de bani aferente redevențelor, reclamanta și-a exprimat opțiunea finalizării contractului de leasing imobiliar.
În raport de aceste considerente instanța constată că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune rezilierea contractului, urmând pe cale de consecință a respinge acțiunea ca nefondată.
În ceea ce privește susținerea pârâtei SRL C formulată prin concluziile scrise depuse la dosar, în sensul că, acțiunea reclamantei trebuia timbrată la valoarea contractului, instanța reține că este neîntemeiată.
Acțiunea în rezilierea contractului este considerată o acțiune evaluabilă în bani, însă numai pentru determinarea competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, nu și sub aspectul taxei de timbru la care este supusă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen promoveazăAPELreclamanta - - T,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
- pe durata derulării contractului nr.932/22.11.2000, și anume în intervalul cuprins între 22.11.2000-22.11.2005 apelanta reclamantă a înștiințat pe intimata pârâtă - cu privire la intenția de a rezilia contractul dintre părți, hotărârea instanței de fond fiind pronunțată fără o verificare atentă a probelor;
- acțiunea în instanță având ca obiect rezilierea contractului nr.932/2000 a fost introdusă prin invocarea excepției de neexecutare în continuare a contractului solicitându-se rezilierea acestuia motivat de nerespectarea de către pârât întocmai și la termen a obligațiilor care-i reveneau;
- prin hotărârea pronunțată, instanța de fond admite că intimata nu și-a respectat obligațiile contractuale, însă în mod inexplicabil respinge cererea de reziliere și astfel, încalcă principiul echilibrului contractual, permițând ca o parte care nu și-a respectat obligațiile contractuale să pretindă celeilalte părți, să-și respecte aceste obligații;
- hotărârea pronunțată este în contradicție și cu dispozițiile generale, de principiu ale art.1073 Cod civil, contravenind și dispozițiilor art.1020 și art.1021 Cod civil.
PrinÎNTÂMPINARE, intimata solicită respingerea apelului ca nefondat, cu motivația în esență că, cererea de constatare a rezilierii contractului a fost introdusă de apelantă abia la data de 20 octombrie 2005, când pe cale de cerere reconvențională a solicitat să se constate rezilierea contractului pentru neplata a două redevențe succesive, ori, nu trebuie pierdută din vedere manifestarea de voință a acesteia, ce rezultă din emiterea de facturi fiscale aferente ratelor și care exprimă clar opțiunea pentru finalizarea contractului de leasing.
III
Hotărârea instanței asupra apelurilor deduse judecății, urmare conexării dosarului nr- la dosar nr-
Examinând actele și lucrările dosarelor și văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul admiterii apelurilor declarate de reclamanta reconvenientă - - împotrivaSENTINȚEI CIVILE NR.1889/22 august 2008, pronunțată deTRIBUNALUL TULCEA în dosar nr-,precum și împotrivaSENTINȚEI CIVILE NR.321/26.02.2007pronunțată deTRIBUNALUL TULCEA în dosar NR-, pentru următoarele considerente, în esență:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, la data de 22 noiembrie 2000 părțile au perfectat contractul de leasing imobiliar, cu clauză de vânzare-cumpărare privind Amenajarea piscicolă, din raza comunei, județ T, având o suprafață de 700 ha ( Anexa nr.1) și cu mijloace fixe ( Anexa nr.2), sub nr.932/2000.
Curtea reține că, izvorul raporturilor juridice intervenite între părți îl constituie contractul de leasing imobiliar, cu clauză de vânzare-cumpărare, astfel că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.969 Cod civil cu referire la art.977 și următoarele Cod civil privind interpretarea contractelor.
În aceste condiții, având în vedere prevederileart.977 Cod civilpotrivit cărora interpretarea contractului se face după intenția comună a părților contractante, nu după sensul literal al termenilor,precum și prevederileart.982 Cod civil,conform cărora clauzele se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăruia înțelesul ce rezultă din actul întreg,Curtea procedează la interpretarea contractului, ce a fost încheiat pe termen de 5 ani, conform art.III din contract, cu începere de la data semnării procesului verbal ( Anexa nr.3), fără posibilitatea prelungirii peste termenul stipulat a acestuia.
Astfel, s-a stipulat în același contract că, vânzătoarea - apelanta reclamantă, își asumă obligația ca la expirarea contractului, să respecte opțiunea cumpărătoarei - intimata pârâtă, de a cumpăra bunurile, vânzătoarea urmând să-i transmită dreptul de proprietate după achitarea ultimei redevențe și a valorii reziduale - art.3 lit."c" din contract.
La Capitolul IV intitulat "Prețul și modalitatea de plată" - art.6, din contract, părțile au stipulat că,"Valoarea contractului este de2.179.463,00 lei,valoare care conține toate obligațiile de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător, începând cu data semnării contractului de asociere în participațiune, încheiat între părți anterior".
Prin aceeași clauză contractuală, părțile au stipulat și modalitățile de plată, respectiv: prin virament, cu ordin de plată semestrial, cu excepția redevențelor care se vor achita lunar, data plăților - până la 10 ale lunii următoare pentru luna expirată, iar când redevența se va achita semestrial, va fi facturată semestrial de locatorul vânzător, suma facturată reprezentând suma avansurilor lunare adăugată la diferența ratei semestriale a redevenței.
De asemenea, prin același art.6 părțile au stabilit și avansul și cele nouă redevențe, cu datele la care trebuiau achitate.
Conform facturilor depuse la dosarul de fond (nr-) rezultă că, apelanta a facturat intimatei și TVA și astfel, între părți au apărut neînțelegeri în legătură cu plata prețului contractului conform clauzelor contractuale, atât sub aspectul obligațiilor ce reveneau vânzătoarei locatoare, cât și sub aspectul cumpărătoarei locatare.
În privința sumelor achitate cu titlu de TVA de către reclamantă, Curtea reține că,s-a statuat irevocabilprinDECIZIA NR.3534/26 noiembrie 2008,pronunțată deÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA COMERCIALĂ, împrejurarea că,la sumele achitate cu titlu de TVAde către intimată ulterior datei de 18 aprilie 2004, această parte nu a făcut nici o obiecție la plata acestora, pe de o parte și, pe de altă parte, art.6 din contractul în litigiu nu stipulează expres exonerarea intimatei cumpărătoare de la plata acestui impozit indirect datorat bugetului de stat, acesta calculându-se, de drept, asupra prețului convenit de părți prin contract și fiind legal datorat de către intimata cumpărătoare.
Acestea sunt considerentele pentru care,ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIErespinge ca nefondat recursul declarat de intimata reclamantă - SRL C prin lichidator - împotrivaDECIZIEI NR.124/03 iulie 2008, pronunțată de CURTEA DE APEL CONSTANȚA în dosar nr-, prin care se admisese apelul - - T împotrivaSENTINȚEI CIVILE NR.916/14.06.2007pronunțată deTRIBUNALUL TULCEAîn aceeași cauză, dispunându-se schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește sumele achitate cu titlu de TVA anterior datei de 18.01.2004, respingându-se ca nefondată acțiunea pentru sumele achitate după data de 18.01.2004.
Sub aspectul plății TVA-ului, interpretând contractul nr.932/22.11.2000 și mandatul expres AGA, ca de altfel și Hotărârea AGA a locatorului - - T, prin coroborare cu hotărârea instanței supreme, Curtea reține că, la baza nașterii raportului juridic s-a avut în vedere că la prețul contractului se aplică în sensul adăugării - conform legislației obligatorii în materie de TVA - și cota aferentă TVA care nu a reprezentat o fracțiune din preț, cu atât mai mult cu cât, părțile contractante sunt persoane juridice plătitoare de TVA.
Așa fiind, apare ca necesară examinarea caracteristicilor esențiale a contractelor sinalagmatice și anume,reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților, știut fiind că, fiecare dintre părți are, concomitent, față de cealaltă parte, atât calitatea de debitor, cât și pe aceea de creditor, iar obligația ce revine uneia dintre părți, își are cauza juridică în obligația reciprocă a celeilalte părți, în condițiile în care, ambele obligații sunt interdependente.
În speță, apelanta - - Taî nțeles a invoca excepția de neexecutare a contractului ce este un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații.
Curtea reține că, temeiul juridic al invocării excepției de neexecutare a contractului, îl constituie interdependența obligațiilor reciproce din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre aceste obligații constituie cauza juridică a obligației corelative, aceasta deoarece, în Codul civil nu există un text general privitor la excepția de neexecutare a contractului.
Sub aspectul admisibilității excepției, Curtea reține că, în speță sunt întrunite condițiile impuse de lege pentru invocarea excepției de neexecutare a contractului, după cum urmează:
- obligațiile reciproce ale părților își au temeiul în același contract;
- din partea intimatei a existat o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă;
- și neexecutarea nu se datorează faptei însăși a celui ce invocă excepția, respectiv apelantei.
Invocând sus-menționata excepție, în dosar nr.2256/30.06.2005 al TRIBUNALULUI TULCEA (filele 13-15), apelanta - - Tas olicitat rezilierea contractului de leasing imobiliar nr.932/22.11.2000, cu motivația în esență că, - SRL Caî ncălcat dispozițiile particulare ale convenției intervenită între părți și anume cele cuprinse în art.4 lit."c" din contract, privind efectuarea de bună voie a plăților cu titlu de redevență, în cuantumul valoric și datele stabilite prin contract.
În atare condiții, Curtea se află în situația examinării îndeplinirii cumulative a condițiilor rezultate din clauzele contractuale, pentru a dispune rezilierea contractului, și anume:
- neplata valorii a două redevențe consecutive potrivit art.7 lit."c" din contract, conform cu care"în cazul în care locatarul cumpărător nu achită valoarea a două redevențe semestriale consecutive, locatorul vânzător are dreptul a rezilia contractul cu daune interese (ce cuprind redevențele scadente, cuantumul redevențelor care au rămas de plătit)"și,
- notificarea prealabilă privind neachitarea la 30 de zile după stingerea ultimului termen scadent, potrivit aceluiași articol din contract.
Din probele administrate în cauză, înscrisuri și expertize contabile, rezultă că,anterior depunerii acțiuniiavând ca obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar,respectiv data de 20.10.2005, apelanta - - Tae mis: notificarea nr.32/20.01.2004, notificarea nr.67/06.02.2004, precum și notificarea nr.22/30.07.2005, prin care intimata - SRL C era încunoștințată despre faptul că, nu s-au achitat redevențele a 5-a (scadentă la 30.06.2003) și a 6-a (scadentă la 31.12.2003), precum și redevența a 8-a și a 9-a scadente la 31.12.2004, respectiv 30.06.2005, situație de fapt urmare căreia se văd nevoiți a constata incidența art.7 din contract, urmând a valorifica dreptul de a-l rezilia (filele 36-43 dos- al Curții de APEL CONSTANȚA ).
În același sens, în dovedirea împrejurării că, intimata - SRL Car efuzat a-și executa de bună voie obligațiile de plată stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar, este și Sentința civilă nr.2004/09 august 2004 pronunțată de JUDECĂTORIA TULCEA în dosar nr.4173/2004, prin care se admite cererea - - T de somare a pârâtei debitoare pentru plata către reclamantă a sumei de 785.146.506 lei, reprezentând contravaloare redevență și inflație.
Curtea reține că, expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză a concluzionat cu privire la obiectivul referitor la "stabilirea dacă, după data scadenței ultimei redevențe, respectiv 30.06.2005, - mai datora către - - vreo sumă de bani, în ce cuantum" faptul că, la data de30.06.2005societatea SRL datora către - - T suma de 47.713,84 RON - constând îndouă redevențe - 8 și 9 -prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar nr.932/22.11.2000, în valoare de 35.367,50 RON și 12.346,34 RON penalități/majorări de întârziere.
Curtea își însușește punctul de vedere al expertului potrivit căruia, pe parcursul derulării contractului între părți, - SRL C a achitat la scadență doar parțial din avansul de 20% și parțial din redevența 2,toate celelalte părți fiind efectuate cu întârzieri între 4 și 282 de zile,astfel că, plata prețului nu s-a realizat conform celor convenite de părți în conținutul art.6 din contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar nr.932/22.11.2000, societateanerespectând datele scadente prevăzute în contract, atât cu privire la preț, cât și la redevențe(3 și 4; 5 și 6; 8 și 9).
Că situația de fapt este aceasta, rezultă de asemenea, din chiar recunoașterile intimatei - SRL făcute prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei (fila 123 dos- al Curții de APEL CONSTANȚA ) ce învederează instanței că, "a achitat foarte greu aceste redevențe și a avut întârzieri mari în plata acestora", încercând a se justifica cu motivarea că, a fost "urmare a conflictului ce s-a pornit între părți cu privire la suma corectă ce trebuia plătită în baza contractului de leasing".
Pentru toate considerentele sus-expuse și având în vedere că, contractul litigios este cu executare succesivă, condiția rezolutorie fiind întotdeauna subînțeleasă în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale - potrivit art.1020 Cod civil, nefiind necesară inserarea ei în contract - și deoarece, potrivit art.1322 Cod civil, vânzătorul nu este obligat să predea lucrul vândut către cumpărător, dacă acesta din urmă nu și-a executat obligația de plată a prețului, atât timp cât, potrivit art.1323 Cod civil vânzătorul nu poate fi obligat să execute obligația de predare a lucrului vândut, admițând apelul declarat de - - T împotriva Sentinței civile nr.1889/22 august 2008 TRIBUNALULUI TULCEA, Curtea dispune schimbarea în tot a hotărârii, în sensul căadmite ca fondată cererea reconvențională formulată de - -.
Atât timp cât, potrivit art.1073 Cod civil"Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare",iar potrivit art.970 Cod civil "Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările"Curtea dispunerezilierea contractului de leasing imobiliar nr.931/22.11.2000, intervenit între părți, având ca obiect Amenajarea piscicolăsituată pe raza comunei, județul
În ceea ce privește cererea formulată de apelanta - - T prin care a solicitat obligarea - SRL C la predarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar, cerere dedusă judecății în dosar nr.855/88/02.02.2006 al TRIBUNALULUI TULCEA și care a primit număr de înregistrare - la Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială, Curtea reține în esență că, urmare perfectării contractului în leasing imobiliar, intimatei - SRL C i-a fost asigurată folosința bunurile mobile și imobile menționate în cuprinsul nr.1 și nr.2.
În aceste condiții, deoarece instanța a dispus rezilierea contractului de leasing imobiliar intervenit între părți, văzând și dispozițiile art.II și art.III din contractul nr.932/2000 și având în vedere dispozițiile art.970 cu referire la art.1073 și cu aplicarea art.1074 al.1 Cod civil, Curtea apreciază că, atât timp cât, s-a procedat la punerea în întârziere a intimatei conform art.1079 Cod civil, prin notificările 312/24.05.2005 și 309/17.11.2005 emise în dosarele nr.83/2005, respectiv 75/2005 a Biroului executor Judecătoresc, cererea dedusă judecății privind obligarea pârâtului la predarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar este admisibilă.
Deoarece potrivit art.480 Cod civil "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege", iar potrivit art.1431 Cod civil "trebuie să restituie lucrul în starea în care l-a primit, conform inventarului, dacă s-a fost făcut un asemenea între dânsul și locator"nefiind răspunzător de pierderea sau deteriorarea provenită din cauza vechimii sau a unei forțe majore și atât timp cât, conform art.1436 Cod civil"Locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare"deoarece contractul a avut prevăzut că, durata contractuală expiră după trecerea a 5 ani calendaristici, aceștia împlinindu-se la data de 29.11.2005, Curtea dispune în sensul predării bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar.
Așa fiind, admițând apelul declarat de - - T împotriva Sentinței civile nr.321/26.02.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr-, Curtea dispune schimbarea în tot a sus-menționatei sentințe, în sensul căadmite acțiunea principalăformulată de - -, obligând intimata pârâtă - SRL C să restituie apelantei reclamante bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing imobiliar nr.932/22.11.2000, astfel cum sunt cuprinse în Anexele nr.1 și nr.2.
În referire la cererea reconvențională formulată de intimată, prin care s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare pentru bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing, Curtea apreciază că, obligația de a transfera sau de a constitui dreptul de proprietate sau orice alt drept real asupra unui bun, este o obligație de a da, ce nu poate fi realizată decât în temeiul acordului de voință a părților.
Promisiunea bilaterală nu poate fi considerată o transmisiune de drepturi sub condiție, fiindcă între părți nu s-a încheiat actul juridic de transfer al dreptului, iar evenimentul prevăzut în condiție nu poate să fie însuși consimțământul.
Principiul fundamental al libertății de voință nu este înfrânt de nici o lege, deci, nici de OUG nr.88/1997, nici de Legea nr.99/1999 și nici de Legea nr.268/2001, astfel că, nu poate fi înfrânt nici de instanțele de judecată, și deci, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.1073 Cod civil.
În condițiile date, Curtea apreciază că, reținerea instanței privind promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare ce ar da dreptul intimatei ce și-a executat obligațiile să obțină în caz de refuz din partea cocontractantului său, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, este eronată, atât timp cât, aceasta nu și-a executat obligațiile contractuale, iar apelanta a pus-o în întârziere sub acest aspect.
În aceste condiții, schimbând în tot Sentința civilă nr.321/26.02.2007 a TRIBUNALULUI TULCEA, prin admiterea apelului, Curtea dispune în sensulrespingerii ca nefondată a cererii reconvenționale formulată de intimata pârâtă - SRL prin lichidator.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, Curtea dispune obligarea intimatei pârâte - SRL C prin lichidator - - C la plata sumei de 16.460 lei cheltuieli de judecată, efectuate în cauză de apelanta reclamantă - - T în cauzele conexate, în toate stadiile procesuale (fond, apel, recurs, apel), reprezentând contravaloare taxă judiciară timbru și expertize.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile comerciale formulate de:
1. apelanta reclamantă - -, cu sediul în-, județ T, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL PRIN LICHIDATOR - - cu sediul în str.- -, -.4, județ D și sediul ales în B, Bd. -.- nr.5,. sc1,.1,.1, județ B, împotrivaSentinței civile nr.1889/22.08.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect reziliere contract restituire bunuri;
2. apelanta reclamantă - -, cu sediul în-, județ T, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL PRIN LICHIDATOR - - cu sediul în str.- -, -.4, județ D și sediul ales în B, Bd. -.- nr.5,. sc1,.1,.1, județ B, împotrivaSentinței civile nr.321/26.02.2007pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr-, având ca obiect revendicare.
Schimbă în tot Sentința civilă nr.1889/22.08.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în sensul că, admite ca fondată cererea reconvențională formulată de - -, dispunând rezilierea contractului de leasing imobiliar nr.932/22.11.2000, intervenit între părți, având ca obiect Amenajarea, situată pe raza comunei, județ
Schimbă în tot Sentința civilă nr.321/26.02.2007 a TRIBUNALULUI TULCEA în sensul că, admite acțiunea principală formulată de - - și obligă pârâta să restituie reclamantei apelante bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing imobiliar 932/22.11.2000 - anexele 1 și 2.
Respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta intimată - SRL prin lichidator.
Obligă intimata pârâtă - SRL prin lichidator la plata sumei de 16460 lei cheltuieli de judecată efectuate în cauză de apelanta reclamantă - - T în cauzele conexate, în toate stadiile procesuale (fond, apel, recurs, apel), reprezentând c/valoare taxă judiciară de timbru și expertize.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.red--
Dact.DS- 4 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu
