Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1042/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1042R
Ședința publică de la 30.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței comerciale nr.1105/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ și intimata-debitoare prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/23.04.2009 și intimata-debitoare reprezentată de lichidator judiciar G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurenta-pârâtă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 19,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Se mai învederează că prin Serviciul Registratură la data de 28.05.2009 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat dovezile de comunicare ale sentinței recurate, iar la data de 19.06.2009 lichidatorul judiciar al intimatei-debitoare a depus la dosar întâmpinare, în 3 exemplare.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei, respectiv chitanța nr.-/1 din 30.06.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Totodată, depune la dosar set de înscrisuri noi și care nu au fost avute în vedere de către lichidator la întocmirea raportului, comunicând un exemplar lichidatorului judiciar al debitoarei.
Curtea, ia act de legala timbrare a cererii de recurs în cuantumul dispus de instanță prin rezoluție, conform dovezilor consemnate la dosar de către apărătorul recurentei-pârâte.
Curtea, procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei, apărătorului recurentei-pârâte și având în vedere conținutul succint al întâmpinării, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
Curtea, pentru a da posibilitate recurentei-pârâte și lichidatorului judiciar al intimatei-debitoare să ia la cunoștință de conținutul întâmpinării, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns recurenta-pârâtă prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/23.04.2009, intimata-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 2 prin consilier juridic care depune la dosar delegație și intimata-debitoare reprezentată de lichidator judiciar G, lipsă fiind celelalte părți.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin consilier juridic, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata-debitoare reprezentată de lichidator judiciar G, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Apreciază că, în mod greșit a fost admisă cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și a fost obligată recurenta la suportarea pasivului neacoperit. Solicită să se aibă în vedere că, la momentul pronunțării acestei soluții instanța a ținut cont doar de raportul întocmit de către lichidatorului judiciar și nici o probă aflată la dosar nedovedind faptul că recurenta se face vinovată de aducerea societății debitoare în stare de insolvență. Consideră că, simpla invocare a dispozițiilor art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 nu conduce automat la atragerea răspunderii administratorului societății. De asemenea, solicită să se aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar la acest termen de judecată și din conținutul cărora rezultă că la nivelul anului 2005, când s-a dizolvat societatea, aceasta avea toate taxele și impozitele la zi. Mai arată că, ulterior acestei date societatea debitoare nu a mai datorat nici un impozit. Mai mult decât atât, învederează faptul că impozitul este perceput pe un chioșc care este demolat din anul 2005. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1, fără cheltuieli de judecată.
Intimata-debitoare reprezentată de lichidator judiciar G, solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1105/26.02.2009, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis cererea creditorilor de atragere a răspunderii, a obligat pârâta la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei conform tabelului definitiv consolidat și în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Din raportul de activitate depus la dosarul cauzei de lichidatorul judiciar, a rezultat că pârâta, în calitate de administrator, a dispus continuarea activității în interes personal, ducând societatea în stare de insolventa, faptă prevăzută de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
O societate comercială nu poate funcționa în condițiile în care administratorii manifestă un dezinteres în administrarea acesteia, așa cum s-a dovedit prin rapoartele de activitate depuse la dosar.
Pârâta a dat dovadă de rea credință în exercitarea mandatului încredințat, ceea ce dovedește raportul de cauzalitatea între fapta culpabilă a acesteia, prin nerespectarea si neaplicarea legii, și prejudiciul cauzat creditorilor prin intrarea în faliment a societății, condiții prevăzute de art. 998-999 Cod civil, pentru atragerea răspunderii civile delictuale și contractuale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii formulate de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Recurenta a invocat următoarele motive de recurs:
Raportul de activitate întocmit de lichidator se bazează pe probe confuze și doar pe supoziții ale lichidatorului care interpretează în mod eronat dispozițiile art. 138 lit. din Legea 85/2006 si propune angajarea răspunderii personale.
Din raportul de activitate nu reiese cum a ajuns lichidatorul la concluzia ca recurenta prin acțiunile sale a contribuit la aducerea societății în stare de insolventa prin vreuna dintre faptele enumerate limitativ de art. 138 din Legea 85/2006
In afara de raportul de activitate întocmit de lichidator, creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, SECTOR 1, si nu au dovedit prin nici un alt mijloc de proba existenta vreunui raport de cauzalitate intre faptele pe care recurenta le-ar făcut in calitate de administrator si prejudiciul cauzat.
Concluziile acestui raport au un caracter pur formal si nu sunt dovedite in nici un fel nici de lichidator si nici de vreo alta proba administrată în cauză de creditorii ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, IT. SECTOR 1 și
Nu s-a ținut seama de faptul ca recurenta nu a prezentat documente contabile din care sa reiasă existenta datoriilor, neputîndu-se opera în contabilitate cheltuieli pentru care nu existau documente în regim special, exista posibilitatea ca în perioada în care au fost solicitate sumele respective, firma să nu mai fi funcționat, fiind dizolvată și nu mai avea calitatea de administrator.
Intimata, prin lichidator judiciar G, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pentru următoarele considerente:
Nedepunerea evidențelor contabile ale societății echivalează cu o dispariție a acesteia, punând lichidatorul judiciar în imposibilitate de a verifica modalitatea de înregistrare a operațiunii contabile și legalitatea acestora, faptă ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Începând cu anul 2004, debitoarea nu a mai efectuat raportări contabile și fiscale obligatorii, încălcând dispozițiile Lg.nr.82/1991 și ale Lg.nr.31/1990.
Pârâta a avut cunoștință de procedura desfășurată de la data de 11.03.2008, dată la care notificarea cu privire la deschiderea procedurii insolvenței față de a intrat în posesia debitoarei.
Deși citată, pârâta nu s-a prezentat la termenele de judecată fixate la 08.05.2008, 9.10.2008, 26.02.2009.
Lichidatorul judiciar a depus la fiecare termen rapoartele pentru fiecare parte din dosar.
Recurenta-pârâtă a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar: declarații privind obligarea de plată la bugetul general consolidat, depuse în ianuarie 2005, octombrie 2004, noiembrie 2004, septembrie 2004, decembrie 2004, decont privind TVA din 12.12.2004, înscrisuri intitulate - Date despre angajator - deduceri și reduceri, ordine de plată cu privire la plățile efectuate către creditori, alte înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
La data de 6.10.2008, creditoarele DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 au formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a numitei, invocând prevederile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 care sancționează fapta administratorului de a dispune în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți.
Raportul nr.3 de activitate privind debitoarea întocmit de lichidator și în temeiul căruia instanța de fond a reținut elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce o privește pe pârâta, a reținut că sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale conform art.138 lit.d și e din lege.
Potrivit art.138 lit.d și e din Legea nr.85/2006, (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
Pentru a pronunța sentința recurată, judecătorul sindic a avut în vedere concluziile raportului lichidatorului cu privire la angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului, reținând în sarcina acesteia fapta prev. de art.138 lit.c din lege, și anume: fapta de a dispune, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, deși raportul a făcut referire la alte fapte săvârșite de administrator, cele reținute de lit.d) și e) ale art.138 din Legea nr.85/2006, fără a completa probatoriul cu alte elemente care să conducă la concluzia atragerii răspunderii.
Prin urmare, în temeiul art.3041pr.civ. Curtea reține că hotărârea recurată cuprinde argumente de fapt și de drept contradictorii, având în vedere că cererea creditoarelor de angajare a răspunderii administratorului a fost întemeiată pe art.138 lit.c) din lege, raportul lichidatorului a reținut faptele prev. de art.138 lit.d) și e) din lege, iar hotărârea a fost motivată, insuficient, pe prevederile art.138 lit.c), în condițiile în care a reținut ca unic suport probator raportul de activitate nr.3 întocmit de lichidator, rezultând, de altfel, prin considerentele prezentate, și o nemotivare a soluției prin prisma soluției de atragere a răspunderii întemeiată pe lit.c) a art.138 din lege, aspect care atrage și încălcarea art.6(1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, și in întâmpinarea depusă de lichidator, acesta solicită respingerea recursului, potrivit art.138 lit.d) din lege.
Astfel, cum s-a reținut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deoarece Convenția nu urmărește să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat "reținute", adică analizate.
Art.6(1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca acestea să însemne un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte (Cauza Albina României, Cauza Dima României).
În consecință, pentru aceste considerente, fiind de prisos a mai analiza celelalte critici ale recurentei, Curtea va constata recursul întemeiat, urmând a fi admis conform art.312 alin.1, art.304 pct.7 pr.civ. și reținând și insuficiența probatoriului administrat din perspectiva temeiului de drept reținut de instanță, în contradicție cu cel avut în vedere de lichidatorul judiciar prin concluziile raportului de activitate, ceea ce echivalează și cu o necercetare a fondului, va casa hotărârea recurată, in parte, și va trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecarea cererii de atragere a răspunderii administratorului, conform art. 312 alin.5 Cod proc civ. menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței comerciale nr.1105/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ și intimata-debitoare prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ
Casează, în parte, sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecarea cererii de atragere a răspunderii administratorului, aceleiași instanțe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- Dr.
GREFIER,
Red.Jud. /17.07.2009
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte -
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Veronica Dănăilă
