Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2596/2007)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.11
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.3932/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimata-debitoare M & M COM prin lichidator judiciar A & A
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-creditoare prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurenta-creditoare, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-creditoare, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale personale în baza art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.3932/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 împotriva pârâtului ca neîntemeiată. De asemenea, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a închis procedura insolvenței împotriva societății debitoare M & M Com 94 B în contradictoriu cu creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4
S-a reținut în esență că, nu s-a probat incidența în cauză a prevederilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și că probele relevă inexistența unor bunuri în patrimoniul debitoarei.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale personale în baza art.138 lit.d a numitului.
Recurenta consideră sentința recurată ca fiind netemeinică și nelegală fiind dată cu interpretarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă), instanța în mod eronat închizând procedura considerând că nu se impune măsura atragerii răspunderii patrimoniale personale conform art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Altfel, lichidatorul a apreciat că bilanțurile și raportările contabile nu au mai fost depuse din 2000.
Prin urmare, instanța a îngrădit recurentei dreptul de a-și recupera creanța și dreptul la justiție prin închiderea procedurii.
Altfel, închiderea procedurii potrivit legii oferă judecătorului sindic doar facultatea nu și obligația închiderii procedurii, fiind posibile și alte alternative pentru acoperirea cheltuielilor precum utilizarea fondului de lichidare prevăzut la art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 sau atragerea răspunderii conform art.138 din aceeași lege.
De aceea, în speță, probele relevă incidența art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 cu privire la administratorul debitoarei, fiind întrunite cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale și anume existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unei legături de cauzalitate între cele două ca și existența prezumției de culpă a administratorului.
În esență se susține că, fapta administratorului constă în neținerea unei contabilități conform prevederilor legale, ceea ce atrage incidența art.138lit.d din Legea nr.85/2006.
Prejudiciul rezultă din tabelul final consolidat al obligațiilor debitoarei, tabel necontestat.
În privința culpei se susține că, izvorul răspunderi civile are atât sorginte delictuală cât și contractuală față de contractul de mandat încheiat de reprezentanții societății cu societatea. Se mai susține că primează calitatea de mandatar a reprezentanților societății și în cazul răspunderii civile contractuale potrivit art.1082 cod civil culpa este prezumată iar răspunderea trebuie prezumată in abstracto, cu mai multă rigurozitate.
În susținerea acestei teorii, recurenta invocă și prevederile art.11 al legii nr.82/1991 pe care le redă ca și art.72 din Legea nr.31/1990 republicată și art.1532-1533 Cod civil.
Neîndeplinirea obligațiilor legale de către administrator și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea societății în faliment constituie de fapt raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Altfel administratorul ca și societatea au obținut profit, impozit pe venit, TVA, impozit salarii, din activitățile comerciale desfășurate dar nu s-au plătit impozitele aferente.
Față de această situație instanța de fond a analizat eronat situația de fapt considerând că nu s-au probat elementele necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților.
Or, pârâtul nu a produs probe care să-l absolve de răspundere.
Recurenta solicită admiterea recursului cum l-a formulat.
În drept se invocă art.299 și următoarele Cod procedură civilă și Legea nr.85/2006.
În temeiul art.229 din OG nr.92/2003 republicată Cod procedură fiscală se susține că recurenta beneficiază de scutire privind plata timbrajului.
În baza art.242 (2) Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză, Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Din conținutul rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă precum și existența premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art.138 din lege.
De asemenea, lichidatorul judiciar a reținut că se află în această imposibilitate întrucât probele relevă că debitoarea figurează la Oficiul Registrului Comerțului cu bilanțurile anuale nedepuse pe anii 2002 - 2004 iar la Administrația Finanțelor Publice Sector 4 pe perioada 2002 - 2005.
Față de această situație, nu s-au administrat probe concludente precum și o expertiză de specialitate pentru refacerea actelor contabile la zi pentru a se stabili inclusiv incidența sau nu după caz a art.138 din Legea nr.85/2006.
Or, recurenta era cea mai interesată să propună astfel de probe dar, în temeiul principiului disponibilității a înțeles să se rezume la rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar și la probele administrate pe parcursul procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006 constând în înscrisuri.
Pe baza acestor înscrisuri recurenta a formulat cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și a tras concluzia că pârâtul intimat este răspunzător în mod prezumtiv, fără a completa prezumțiile cu probe concludente, cum bine a reținut instanța de fond prin judecătorul sindic.
De altfel și în cererea de recurs, recurenta reia aspectele din cererea introductivă de instanță și consideră că intimatul este răspunzător în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, bazându-se pe simple prezumții în construcția unor afirmații cu caracter general și nu în concret cu privire la descrierea faptei reținute în sarcina intimatului, a întinderii prejudiciului în raport cu presupusa faptă și culpă și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În concluzie, recurenta nu a probat conform cu prevederile art.1169 Cod civil raportat la art.998-999 Cod civil și la art.138 din Legea nr.85/2006 că intimatul este singurul vinovat de situația în care a ajuns societatea debitoare.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Administrația Finanțelor Publice sector 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.3932/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata M & M Com 94 prin lichidator judiciar A & A B și cu intimatul, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 10.01.2008
Tehnored. - 15.01.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte: - Judecător sindic
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar, Elena Mincu
