Spete pretentii comerciale. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 1720/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.2
Ședința publică din data de 08.01.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței comerciale nr.6393/10.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă BANK
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 8 și intimata-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 9.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelantul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel.
Apelantul-reclamant, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 13.217 RON, respectiv chitanța nr.-/1 din 12.12.2007 emisă de, precum și notă privind modul de calcul al taxei judiciare de timbru. Totodată depune la dosar dovada achitării timbrului judiciar în valoare de 3,5 RON.
Curtea, ia act de legala timbrare a cererii de apel conform dovezilor consemnate la dosar de către apelantul-reclamant prin apărător.
Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Apelantul-reclamant, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri cu care urmărește a dovedi faptul că Banca Comercială a refuzat să le furnizeze informații pe care Banca Comercială " " le-a furnizat înainte de fuziunea prin absorbție a Bank România
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată că se opune probei cu înscrisuri solicitată de către apelantul-reclamant apreciind ca nefiind relevantă față de obiectul cauzei, însă dacă apelantul-reclamant urmează să depună la dosar alte înscrisuri, arată că nu se poate opune cu mențiunea precizării clare a acestor înscrisuri. Totodată arată că solicită proba cu înscrisuri în contraprobă.
Curtea, deliberând, având în vedere sentința atacată cu apel, soluția pronunțată, criticile și apărările părții adverse, precum și opunerea părții adverse, apreciază că nu este concludentă și utilă cauzei proba cu înscrisuri solicitată de către apelantul-reclamant și o respinge cu această motivare.
Apelantul-reclamant, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat pentru considerentele pe larg expuse în motivele de apel. Învederează faptul că nu a existat nici o încheiere de renunțare a reclamantului la unul din temeiurile de drept invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Totodată arată că instanța de fond a reținut stări de fapt și temeiuri de drept contradictorii, motivarea însăși fiind contradictorie, instanța de fond reținând în mod corect toate temeiurile de drept invocate, iar în considerente apreciază în mod greșit că reclamantul ar fi invocat drept unic temei de drept legislația privind protecția consumatorului. Totodată învederează faptul că legea bancară a fost modificată în cursul judecății, prin intrarea în vigoare a nr.OUG99/2006 ce clarifică pe deplin raportul juridic dedus judecății în sensul celor afirmate de reclamant. Solicită admiterea apelului, casarea hotărârii apelate cu trimitere spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, menționând faptul că nu are asupra sa dovada onorariului de avocat.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Față de solicitarea apelantului-reclamant privind casarea hotărârii atacate cu trimitere a cauzei pentru pretinsa necercetare a fondului, o apreciază ca fiind neîntemeiată având în vedere disp. art.297 pr.civ. În ceea ce privește critica pretinsei nemotivări de către prima instanță a hotărârii apelate, o apreciază ca fiind neîntemeiată având în vedere conținutul considerentelor hotărârii atacate. Totodată învederează faptul că nemotivarea nu poate duce la desființarea hotărârii apelate. Mai arată că din conținutul considerentelor hotărârii atacate rezultă fără echivoc că au fost respinse ca neîntemeiate excepția de netimbrare a acțiunii și excepția prematurității introducerii cererii. Totodată apreciază toate celelalte motive invocate de apelantul-reclamant ca fiind neîntemeiate. Mai arată că în încheierea de ședință din data de 07.12.2006 s-au reținut concluziile reclamantului, în sensul că nu este o cerere evaluabilă în bani fiind scutită de plata taxei de timbru, indicând disp. art.15 lit.j din Legea nr.146/1997 și art.24 lit.j din Ordinul nr.760/1999, iar față de principiul disponibilității, instanța a luat act. Învederează că la filele 3-4 din sentința atacată au fost analizate toate temeiurile juridice invocate de reclamant. În ceea ce privește trimiterea reclamantului la noua lege bancară nr.OUG99/2006 ce a intrat în vigoare pe parcursul judecății, învederează că nu se pot reține condițiile impuse de aceasta întrucât este cunoscut faptul că legea nouă nu retroactivează.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.6393/10.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială
Instanța de fond a reținut în esență în motivarea soluției că acțiunea introdusă de reclamantă potrivit legislației privind protecția consumatorului nu poate fi primită urmând ca pretențiile să fie valorificate pe calea dreptului comun cu respectarea art.1169 Cod civil, art.20 din Legea nr.146/1997 și art.3 din OG nr.32/195 modificată, asigurându-se astfel accesul la justiție conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, situație în care se va analiza dacă a existat o ingerință în respectarea art.8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Altfel reclamanta invocă art.27 din Constituția României dar la rândul ei trebuie să respecte dispozițiile legale pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată respectiv timbrajul aferent, care obligă reclamantul să achite în prealabil introducerii acțiunii taxa de timbru conform naturii acțiunii formulate.
Mai reține instanța de fond că reclamanta a beneficiat de scutire de plată a taxei de timbru dar precizarea ulterioară a cererii a impus plata prealabilă a taxei de timbru la valoarea pretențiilor urmată de dovedirea condițiilor răspunderii în sarcina pârâtei conform art.46 Cod comercial, cerințe legale nerespectate în cauză, reclamantul urmând să-și valorifice pretențiile separat printr-o acțiune în instanță.
Altfel, instanța de fond a respins excepția netimbrării acțiunii prin încheierea din 14.12.2006.
Împotriva sentinței și încheierii din 7.12.2006 și a încheieri interlocutorii din 25.01.2007 precitate a formulat apel reclamantul care invocă motive de nelegalitate arătând că în cererea de chemare în judecată s-au invocat mai multe temeiuri de drept deosebit de OG nr.21/1992 și că instanța de fond a analizat acțiunea doar din perspectiva OG nr.21/1992, nepronunțându-se asupra celorlalte temeiuri invocate, considerând că hotărârea este practic nemotivată.
Instanța de fond încălcând art.3 cod civil a lăsat cauza nesoluționată pe motivele de fapt și de drept invocate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată săvârșind o veritabilă denegare de dreptate.
Practic instanța de fond a trecut peste principiul disponibilității părții și soluționând excepția de netimbrare a respins temeiurile de drept invocate de reclamant la unul singur, fără ca reclamantul să fi renunțat la temeiurile de drept invocate.
Altfel instanța de fond reține stări de fapt și temeiuri de drept contradictorii și motivarea însăși este contradictorie.
De exemplu, reține toate temeiurile de drept invocate pentru ca în considerente să aprecieze greșit că reclamantul ar fi invocat unic temei de drept legislația privind protecția consumatorului; se reține că s-a invocat un temei de drept inițial ca apoi greșit să se pretindă că reclamantul și-a extins motivarea în drept sub aspectul atragerii răspunderii civile a băncii; apoi, analizează o parte din motivele invocate iar pe de altă parte reține că nu se poate pronunța trimițând la o judecată separată pe dreptul comun; se recunoaște susținerea reclamantului, că nu trebuie să se timbreze acțiunea iar pe de altă parte, instanța apreciază că acțiunea ar fi trebuit timbrată; se susține că nu se poate pronunța asupra temeiului de drept invocat dar se analizează superficial fără a concluziona motivele acțiunii; se apreciază că reclamantul s-a întemeiat pe legea privind protecția consumatorului și constată încălcarea unora dintre obligațiile supuse judecății iar pe de altă parte nu se pronunță deloc cu privire la petitul acțiunii.
În concluzie, instanța de fond a reținut că acțiunea introdusă potrivit legislației privind protecția consumatorului nu poate fi primită trimițând la dreptul comun - cu toate că trebuia să analizeze cauza pe toate aspectele și temeiurile invocate.
Instanța de fond face și confuzii grave relativ la interpretarea normelor juridice, între norma generală și cea specială, motiv dezvoltat cu arătarea unor texte de lege cu concluzia că norma specială OG nr.21/1992 nu cuprinde dispoziții de atragere a răspunderii caz în care se completează cu dispozițiile de drept comun, făcând chiar trimitere la dreptul comun.
De aceea, trebuiau coroborate toate temeiurile de drept invocate aplicabile stării de fapt pentru că sistemul de drept este un tot unitar iar normele se interpretează sistematic unele prin altele și nu disparat cum a tratat instanța fondului.
Apelanta se referă și la OUG nr.99/2006 intrată în vigoare după introducerea acțiunii redând unele texte de lege care ar clarifica aspecte ce țin de regula confidențialității în raportul bancă-client.
În fine, instanța de fond ar insista în motivarea dată și prin încheierea de la 7.12.2006.
Deci, instanța de fond nu a motivat hotărârea pe temeiurile de drept invocate, aceasta fiind atât de contradictorie încât se poate aprecia că îi lipsesc practic considerentele.
Se invocă dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă și se exemplifică prin decizia nr.1092/1978 a Tribunalului Suprem - Secția Civilă, nr.1/1979, pag.54. Se face trimitere și la literatura de specialitate.
Apelantul arată unele aspecte ce țin de calificarea raporturilor juridice deduse judecății cu concluzia că, instanța de fond a rezolvat greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului și de aceea în temeiul art.297 Cod procedură civilă se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru respectarea dublului grad de jurisdicție pe aspectele de fond nesoluționate/neanalizate de către instanța de fond.
Pe fondul cauzei instanța a refuzat judecarea acestuia pentru că face un pic superficial analiza acestuia fără a se pronunța.
În privința daunelor morale instanța de fond reține că nu au fost dovedite dar a respins proba cu interogatoriu prin încheierea din 25.01.2007. Se solicită admiterea apelului și se propune în probațiune înscrisuri și orice alte probe concludente și pertinente ce ar reieși din dezbateri.
În drept se invocă art.282 și următoarele Cod procedură civilă, art.969, 1073, 1078, 1082 Cod civil, legea nr.58/1998, OG nr.21/1992, OUG nr.99/2006, art.228 Cod procedură penală, art.8 din Convenția drepturilor omului precum și toate textele legale invocate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel.
Apelanta față de dispozițiile instanței de apel a depus precizări pe aspectul timbrajului și a dat curs dispoziției de a timbra legal cererea de apel cu 13.217 RON taxă judiciară de timbru și cu 5 lei timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că cererea trebuie timbrată cu 13.210 RON iar pentru cererea de chemare în judecată apelantul trebuie dat în debit cu suma de 31.064,52 RON. Intimata a expus argumentele pentru care apelanta trebuie să timbreze cererile.
După prezentarea situației de fapt și a considerentelor hotărârii instanței de fond, intimata apreciază că apelul apare neîntemeiat și că în speță nu se pot aplica ipotezele relevate de art.297 Cod procedură civilă.
Altfel, hotărârea este motivată invocând în sprijin jurisprudența internă, jurisprudența CEDO și literatura de specialitate. Se mai arată că odată stabilită cauza acțiunii introductive instanța de fond a argumentat pe larg soluția referindu-se la Legea nr.58/1998, OG nr.99/2006, OG nr.21/1992, art.8 din CEDO, la prevederile contractului care circumstanțiază obligația de confidențialitate a băncii.
Și pe fond intimata susține că cererea este neîntemeiată nefiind dovedite daunele morale respectiv condițiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale și anume fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția, apărare amplu dezvoltată cu trimitere la fiecare condiție și cu concluzia că apelul urmează a fi respins ca neîntemeiat.
S-au propus ca probe înscrisuri, martori, interogatoriul apelantului reclamant și expertiză.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că apelul apare fondat pentru considerentele de mai jos.
Obiectul cererii introductive de instanță constă în obligarea pârâtei Banca Comercială (în prezent, BANK ) către reclamantul la plata sumei de 1.000.000 $ cu titlu de reparare a prejudiciului moral produs prin încălcarea secretului bancar.
Ca temei de drept, reclamantul a invocat Legea nr.58/1998, OG nr.21/1992, art.969, 1073, 1078 și 1082 Cod civil, Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În privința timbrajului, reclamantul a considerat că în temeiul art.15 lit.j din Legea nr.146/1997 este scutit de plata taxelor de timbru.
Pârâta a invocat excepția netimbrării acțiunii iar reclamantul a depus concluzii scrise pe acest aspect considerând că i se aplică art.15 lit.j din Legea nr.146/1997 și art.24 lit.j din Ordinul nr.760/C/1999 cât timp și-a întemeiat cererea inclusiv pe OG nr.21/1992.
Probele nu relevă că reclamantul ar fi renunțat la temeiurile juridice invocate în cererea introductivă de instanță.
Prin încheierea de ședință de la 7.12.2006, instanța de fond a reținut concluziile părților asupra excepției netimbrării cererii și anume că, în privința timbrajului reclamantul a apreciat aplicabile prevederile art.24 lit.j din.760/1999 cu referire la OG nr.21/1992 iar pârâta a susținut că, principiul disponibilității nu împiedică instanța să considere că este o cauză comercială care trebuie timbrată ca atare.
Instanța de fond la data de 14.12.2006 când a amânat pronunțarea a respins excepția de netimbrare a acțiunii ca neîntemeiată reținând că fără a interveni în calificarea raporturilor juridice și respectând principiul disponibilității părții, pornind de la motivarea în drept a acțiunii, întemeiată pe dispozițiile OG nr.21/1992, cererea în pretenții formulată de reclamantă este scutită de plata taxei de timbru, fiind incidente în cauză prevederile art.15 lit.j din Legea nr.146/1997.
Instanța de fond a respins reclamantului proba cu interogatoriu prin încheierea de la 25.01.2007.
Curtea reține că, reclamantul s-a referit la OG nr.21/1992 ca temei juridic în concluziile scrise și orale numai pentru combaterea excepției netimbrării cererii, invocată de pârâtă fără a-și modifica cererea introductivă de instanță sub aspectul celorlalte temeiuri de drept arătate. De altfel acest lucru rezultă chiar din cererea de chemare în judecată în care după ce expune temeiurile de drept, în privința timbrajului invocă scutirea în baza OG nr.21/1992 cum rezultă din Legea nr.146/1997 art.15 lit.j și art.24 lit.j din Ordinul nr.760/C/1999.
Practic, reclamantul a arătat că printre alte temeiuri de drept, în speță sunt incidente și prevederile OG nr.21/1992 și că în raport de această normă specială ar beneficia de scutirea plății timbrajului.
De aceea, instanța de fond a dat o interpretare greșită în privința aplicării în speță numai a OG nr.21/1992 reținând eronat că acest act normativ în temeiul principiului disponibilității ar fi fost stabilit de reclamant cât timp acesta nu a renunțat la aplicarea celorlalte temeiuri de drept arătate în acțiune și de care s-a prevalat pe parcursul soluționării cererii.
Pe de altă parte, analiza acțiuni numai prin prisma OG nr.21/1992 echivalează cu neintrarea în cercetarea fondului cauzei pentru că, pentru soluționarea justă a cauzei, instanța în baza rolului activ trebuia să lămurească inclusiv prin a cere părților explicații și să le pună în dezbatere toate împrejurările de fapt și de drept și dacă acestea nu au fost învederate de către părți.
Or, acțiunea reclamantei în raport cu motivarea în fapt nu se putea soluționa numai prin prisma OG nr.21/1992 ci, prin interpretarea tuturor normelor de drept aplicabile speței.
În același mod, instanța de fond trebuia să soluționeze și chestiunea timbrajului acțiunii cum de altfel, pârâta a susținut în concluziile sale orale din 7.12.2006.
Neprocedând astfel, soluția de respingere a excepției netimbrării acțiunii nu este justă, hotărârea nefiind legală sub acest aspect.
De asemenea, hotărârea este nelegală și din perspectiva analizei făcute numai prin prisma aplicării OG nr.21/1992, neintrându-se de fapt în cercetarea fondului sub toate aspectele sprijinite și pe alte temeiuri de drept dar care, în urma unei analize unitare ar fi condus la o soluție justă.
Altfel, acțiunea nu putea fi analizată în mod fracționat în privința temeiurilor juridice în raport cu motivarea în fapt și obiectul dedus judecății care vizează de fapt un prejudiciu fie el și moral.
Sigur că, odată cu această analiză completă și probele pot fi suplimentate corespunzător.
Instanța de fond însă nu a observat că, reclamantul încă de la data introducerii acțiunii a motivat în fapt și în drept acțiunea și a arătat toate temeiurile de drept încă de la acel moment, reținând în mod eronat faptul că acesta și-ar fi extins motivarea în drept ulterior și că în acest caz ar fi fost aplicabil dreptul comun și cererea trebuia timbrată la valoare și probată corespunzător.
De vreme ce reclamantul prin cererea sa a arătat motivele de fapt și de drept inclusiv din perspectiva dreptului comun, instanța de fond a reținut greșit că acesta trebuie s-și valorifice pretențiile separat printr-o acțiune în instanță pe calea dreptului comun.
Practic instanța de fond a fost învestită cu o astfel de cerere dar, a interpretat greșit normele legale aplicabile speței neintrând în cercetarea fondului prin prisma aplicării sistematice și în mod unitar a acestora în soluționarea obiectului litigiului.
Or din această perspectivă, Curtea consideră aplicabile dispozițiile art.297 Cod procedură civilă inclusiv pentru a nu leza părțile de un grad de jurisdicție.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea va admite apelul, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va lămuri problema timbrajului acțiunii și va analiza toate motivele de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură, în B,-,.C,.1, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.6393/10.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata BANK cu sediul în B,--25, sector 1, și în consecință:
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 16.01.2008
Tehnored. - 18.01.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar, Elena Mincu
