Spete pretentii comerciale. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 834/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-a COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1
Ședința publică din data de 08.01.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta-pârâtă și apelanta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B împotriva sentinței comerciale nr.10454/21.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 29 și apelanta-reclamantă prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 28.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, arată că insistă să se efectueze expertiza contabilă potrivit obiectivelor stabilite de către instanță, apreciind că expertul nu a răspuns la obiecțiunile formulate la acest raport. Mai arată faptul că firma de pază a propus un tarif mic, însă nu au fost prestate în totalitate orele de pază, astfel cum rezultă și din procesele-verbale și foile de prezență depuse la dosar.
Curtea, față de solicitarea apelantei-reclamante, apreciază că expertul și-a exprimat opinia față de obiecțiunile apelantei-reclamante la raportul de expertiză prin răspunsul acestuia.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, arată că solicită efectuarea unei expertize contabile de către un alt expert.
Curtea, deliberând, având în vedere materialul probator administrat în cauză, apreciază că este suficient și concludent probatoriul administrat, astfel încât respinge cererea privind efectuarea unei noi expertize solicitată de către apelanta-reclamantă.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului propriu, schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumelor încasate în plus și a dobânzii, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert. Pe fondul cererii de apel formulat de pârâtă, solicită respingerea acestuia, apreciind ca fiind ireale sumele și penalitățile solicitate de către pârâtă, societatea reclamantă fiind în situația de a plăti penalități la sumele încasate în plus.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, față de precizările însoțite de set de înscrisuri depuse la dosar de către apelanta-reclamantă aflate la filele 78-89, menționează faptul că apelanta-reclamantă a anexat facturi ce au fost emise în baza unui alt contract ce are alte prevederi decât cel în cauză. În ceea ce privește apelul formulat de către apelanta-reclamantă, învederează că cele 799 de ore lucrate conțineau și concediile de odihnă. Totodată arată că pentru ca pârâta să fie obligată la restituirea către reclamantă a ceea ce a primit nedatorat este necesară îndeplinirea mai multor condiții, respectiv prestația solventului să fi avut semnificația juridică a unei plăți; datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic și plata să fi fost făcută din eroare. Or, achitarea facturilor are semnificația unei plăți în sensul disp. art.1092 și urm. pr.civ. de asemenea, arată că oferta a fost acceptată, iar toate plățile efectuate sunt datorate în temeiul contractului încheiat între părți. Mai arată că pe toate facturile s-a menționat de către reclamantă "bun de plată". Solicită respingerea apelului formulat de către apelanta-reclamantă și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Pe apelul propriu, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, apreciind că disp. art.969 civ. are putere de lege, având în vedere că există contractul încheiat între părți, iar potrivit disp. art.17 pct.17.1 din contract în cazul în care achizitorul nu își îndeplinește obligațiile în termen de 15 zile de la data scadentă, conform art.14.1 prestatorul poate solicita penalități de întârziere de 0,15 % din valoarea obligației respective pentru fiecare zi de întârziere. În ceea ce privește convenția de reeșalonare încheiată între părți, învederează faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin această convenție, respectiv au existat întârzieri de plată. Învederează că convenția de reeșalonare a avut ca obiect toată datoria reclamantei față de pârâtă. Arată că solicită cheltuieli de judecată efectuate în fond și apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererilor de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.10454 din 21.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială în dosarul nr- a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B în contradictoriu cu pârâta ca neîntemeiată.
Totodată a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamantei ca neîntemeiată.
În esență, în susținerea soluției, instanța de fond a apreciat că pretențiile ambelor părți sunt nefondate, sumele datorate de reclamanta pârâtă fiind cele consemnate în procesul-verbal de rescadențare și achitate conform scadenței convenite prin acel înscris care înlătură astfel aplicarea dispozițiilor art.14.1 și 14.2 din contractul nr.8522/2003.
Împotriva hotărârii precitate au formulat apel ambele părți care o critică pentru netemeinicie și nelegalitate pentru considerentele de mai jos.
1. Apelanta reclamantă consideră greșită soluția instanței de fond când s-a bazat pe faptul că aceasta a achitat pârâtei integral debitul fără obiecțiuni cu privire la orele efectiv prestate nici la momentul primirii facturilor și nici la momentul concilierii cât timp și-a formulat pretențiile în termen legal și nu poate fi decăzută din dreptul de a solicita restituirea sumelor plătite în plus și încasate de pârâtă fără a-i fi datorate.
Tot greșit s-a apreciat că reclamanta nu a formulat o contestație asupra orelor facturate și prestate la momentul expirării perioadei de valabilitate a contractului ci, numai după ce pârâta a solicitat emiterea somației de plată reprezentând penalități de întârziere pentru că în fapt, baza restituirii sumelor încasate în plus față de serviciile efectiv prestate, a fost descoperirea rezultată din controalele financiar-contabile. Altfel a înștiințat pârâta despre acest fapt și a solicitat sumele respective dar aceasta a răspuns negativ.
În fine, cât timp nu s-a efectuat numărul de ore în consens cu art.14.2 din contract, plățile efectuate în plus sunt plăți nedatorate.
În concluzie, reclamanta solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii și pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la restituirea sumelor reprezentând plata nedatorată, plus dobânda comercială legală conform calculului anexat la acțiune.
În drept, se invocă dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
S-au anexat înscrisuri în copie.
În baza art.242 (2) Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
Cererea s-a timbrat cu 3.234,46 RON taxă judiciară de timbru și cu 5 RON timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului arătând în esență că, în speță nu sunt întrunite condițiile art.1092 cod civil privind plata nedatorată, că părțile au prestabilit ca pentru fiecare post permanent beneficiarul să plătească invariabil 799 ore/lună astfel că foaia colectivă de prezență nu are nici o relevanță în stabilirea tarifului datorat, nu sunt îndeplinite nici condițiile plății făcute din eroare (art.993 Cod civil), pe toate facturile fiind inserată acceptarea reclamantei "bun de plată".
Nu se datorează nici dobânda pentru că nu se datorează debitul principal și nici reaua-credință nu s-a dovedit a fi existat.
S-au propus ca probe înscrisuri.
2. Pârâta Bas olicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale și a obligării la plata sumei de 3.145.646 lei RON reprezentând penalități de întârziere.
Instanța de fond greșit a reținut că pârâta nu-i datorează apelantei reclamante-pârâte penalitățile de întârziere în plată conform clauzelor contractuale pentru că a ignorat art.969 Cod civil și nu a reținut că intimata nu a respectat nici termenele de plată prevăzute în procesul verbal. Pentru întârzierea în plată pârâta reclamantă datorează penalități conform clauzei penale din contract.
Altfel, facturile emise pentru perioada 1.03.2003 - 31.01.2004 au fost acceptate în mod expres prin mențiunea "bun de plată" și au fost achitate cu întârzieri mari.
În concluzie se solicită admiterea apelului cum a fost formulat.
În drept se invocă art.282 alin.1 și următoarele Cod procedură civilă.
Ca probe s-au propus înscrisuri și orice probă ar reieși necesară din dezbateri.
Apelanta a timbrat cu 3.191,08 RON taxă judiciară de timbru și cu 5 RON timbru judiciar.
Apelanta reclamantă a depus copie după informarea nr.1104/4.06.2004.
În cauză Curtea a dispus efectuarea unei expertize de specialitate pentru verificarea pretențiilor ambelor părți și stabilirea realității acestora, probă cu care părțile au fost de acord, depunând și obiective proprii și care a fost administrată și atașată la dosar.
Apelanta reclamantă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, răspunsul expertului la acestea anexându-se la dosar. De asemenea a depus și precizări plus acte, privind foile colective de prezență.
Apelanta pârâtă a formulat cerere precizatoare în sensul că suma corect pretinsă este de 319.564 RON pentru care a și timbrat.
De asemenea, aceasta a depus și cerere precizatoare de majorare a pretențiilor la suma de 322.041 RON pentru care a și timbrat în completare cu 969,07 RON taxă judiciară de timbru și cu 0,60 RON timbru judiciar.
La termenul de azi apelanta reclamantă a solicitat ca expertul să răspundă la obiecțiuni pentru că în răspunsul dat nu a răspuns la aceste obiecțiuni, cerere pe care Curtea a respins-o cât timp expertul a răspuns la obiecțiunile formulate chiar dacă nu în sensul dorit de apelantul reclamant.
De asemenea, apelantul reclamant a solicitat o nouă expertiză fără însă a avea obiective noi și fără a convinge instanța de necesitatea efectuării unei noi expertize, cerere respinsă de
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că apelul reclamantei apare nefondat iar apelul pârâtei apare fondat pentru considerentele de mai jos.
1. Izvorul pretențiilor reclamate de către părți este contractul de prestări servicii nr.87522/24.02.2003 și actul adițional nr.7/27.02.2004 la acest contract prin care s-a prelungit durata până la 01.05.2004. Acest contract s-a încheiat între părți în urma câștigării licitației organizate de reclamantă în anul 2003 în vederea atribuirii contractului de prestări servicii de pază pentru 44 de obiective aparținând acesteia, de către pârâta
Odată cu semnarea contractului precitat s-a semnat și anexa 1 la contract prin care s-a stabilit pentru fiecare unitate, unde trebuia efectuată paza, numărul de posturi necesare, numărul lunar fix de ore necesare și anume, 799 ore/lună obiectiv permanent și totalul costurilor/lună.
De altfel, prin cap.2 din contractul precitat s-a prevăzut că "dispozitivele de pază pentru fiecare ce urmează a fi păzită sunt prezentate în anexa 1 - parte integrantă a prezentului contract și sunt alcătuite în conformitate cu Planul de pază al fiecărei unități ".
În același capitol s-au stabilit clauzele privind plata prețului convenit, tariful convenit și valoarea contractului.
Modalitatea de plată este relevată de cap.14 din contract care prevede efectuarea plăți de către în termen de 15 zile de la data emiterii facturii de către prestator. De asemenea, s-a mai convenit condiționarea plății de prezentarea odată cu factura a foii colective de prezență și a unui proces-verbal privind activitatea din luna care face obiectul plății.
În fine pentru întârzierea în plată potrivit art.14.3 rap. La 17.1 din contract, prestatorul poate solicita penalități de 0,15% din valoarea obligației respective pentru fiecare zi de întârziere.
Față de clauzele contractuale agreate de părți în contract și în anexa 1 la contract rezultă că, părțile au stabilit pentru fiecare post permanent de pază plata unui număr de 799 ore/lună indiferent de numărul agenților care asigură paza și de orele efectuate de aceștia (vezi fila 241 și următoarele vol.II fond, anexa la contract).
Probele nu relevă că, părțile au prevăzut și altă modalitate de plată și anume în funcție de numărul de ore efectiv prestate.
Și aceasta pentru că, reclamanta a avut în vedere asigurarea permanentă de pază a unor obiective cu program în ture, interesul său fiind acela de a nu rămâne fără paza obiectivului.
Or probele din această perspectivă nu relevă că reclamanta ar fi avut obiective rămase fără pază asigurată de către pârâtă pe perioada în litigiu ci dimpotrivă reclamanta a acceptat fără obiecțiuni toate facturile la plată cu mențiunea și ștampila controlului financiar preventiv, compartiment al de specialitate "bun de plată".
Nici o factură nu a fost refuzată la plată pentru nerespectarea de către pârâtă a obligațiilor contractuale privind asigurarea pazei respectiv a necomunicării odată cu factura a foii colective de prezență și a procesului-verbal privind activitatea din luna care face obiectul plății.
De altfel, față de clauzele contractuale nu rezultă că plata prestației se face în baza foii colective sau a altor documente ci, a facturii pentru că de fapt aceasta constituie documentul de plată legal.
Din analiza acestor facturi rezultă că, reclamanta prin delegații săi le-a primit sub semnătură fără vreo obiecție că nu s-au anexat inclusiv foile colective de prezență.
Tot astfel, cu întârziere reclamanta a efectuat plata acestor facturi fără a reclama lipsa comunicării documentelor prevăzute de art.14.2 din contract.
Mai mult, reclamanta susține că a pretins pârâtei clarificarea situației privind recalcularea drepturilor numai pe baza pontajelor și prin adresa nr.-/05.04.2004, în condițiile în care ulterior, la data de 20.04.2004 reclamanta încheia cu pârâta minuta privind debitul restant în sumă de 9.539.732.580 lei pe care trebuia să-l achite pârâtei și în urma punctajului au stabilit că debitul este corect, conducerea acceptând plata în două tranșe. Nu s-a pus problema restituirii vreunor sume ca fiind achitate fără a fi datorate inclusiv pentru motivul că reclamantei nu i s-ar fi comunicat foile colective de pontaj care ar conține un număr de ore prestate mai mic decât cele inserate în facturi.
Acest fapt vine în sprijinul susținerii pârâtei rezultată din răspunsul la interogatoriu că odată cu facturile s-au comunicat reclamantei și documentele constând inclusiv în foile colective de pontaj (vezi filele 36, 51-53 vol.III, 289, 290 vol.II și 2, 3, 11 vol.I, dosar fond) și că reclamanta nu primea nici o factură fără aceste documente.
Altminteri, reclamanta nu a probat faptul că pârâta nu a transmis odată cu facturile și foile colective de prezență, în combaterea răspunsului la interogatoriu dat de către pârâtă.
Se mai reține că, înscrisurile depuse de reclamantă cu titlul "Informare -" vizează altă perioadă decât cea în litigiu și probabil și alt contract pentru că cel în litigiu a expirat la 01.05.2004 iar aceste înscrisuri privesc perioada de după 2.05.2004 până în februarie 2005 (vezi filele 13-27 dosar fond vol.III și fila 30 dosarul de față).
Tot astfel, exemplele redate de reclamantă în precizările depuse în apel nu vizează nici perioada și nici contractul în litigiu fiind fără relevanță în speță (vezi filele 78-89 dosarul de față).
Sintetizând Curtea reține că, apelanta-reclamantă față de clauzele contractuale și anexa la contract așa cum s-a expus cât și față de cap.11 pct.11.2 lit.d din același contract, trebuia să plătească prestatorului (intimata-pârâtă) tariful lunar stabilit, în condițiile și în cuantumul prevăzute în contract.
Or, în contract și anexă s-a convenit o singură modalitate de plată așa cum rezultă din coroborarea cap.2, pct.2.1 alin.2, 2.2, 2.3, cap.14 și anexa 1 la contract (vezi filele 1-10 vol.I fond și filele 241-268 vol.II fond).
Practic, părțile au stabilit că pentru fiecare post permanent de pază se vor plăti 799 ore/lunar neavând relevanță numărul de agenți care asigură paza și orele efectuate de aceștia. Deci pentru tarifele pe oră convenite de părți s-a avut în vedere numărul fix invariabil și prestabilit de 799 ore/post permanent, foile colective de prezență neavând legătură cu modul de calcul al tarifului, acestea având rolul de atestare a asigurării permanente a pazei potrivit contractului și anexei acestuia, astfel încât obiectivele să nu rămână nesupravegheate. Or, probele nu relevă că paza nu a fost asigurată de intimată așa cum s-a convenit pe perioada în litigiu.
Astfel fiind înțelegerea părților, nu se poate accepta un alt mod de calcul al orelor prestate respectiv, în raport de foile colective de prezență.
Chiar dacă expertul a abordat un stil propriu în efectuarea expertizei propusă părților din oficiu de instanța de apel, Curtea, în raport de întreg materialul probator administrat în cauză și de clauzele contractuale apreciază că poate trage concluzii suficiente pentru justa soluționare a cauzei.
De altfel, reclamanta a depus la dosar un mod de calcul propriu privind pretențiile deduse judecății pe care expertul nu l-a infirmat ci și-a exprimat opinia în sensul că nu sunt reale, față de clauzele contractuale privind plata prestațiilor (vezi filele 53-57 și 97-100 din dosar).
În privința penalităților pretinse de prestator, Curtea reține că probele relevă plata cu întârziere a unor facturi privind perioada 01.03.2003 - 31.01.2004, de către apelanta reclamantă pârâtă.
Calculul penalităților este relevat de anexa 1 la expertiza efectuată în cauză (vezi filele 58-73 din dosarul de față) și acestea însumează 3.220.419.685 lei ROL.
Pe perioada pentru care s-au calculat aceste penalități părțile au convenit reeșalonarea debitului datorat de către prin procesul-verbal din 11.08.2003 vizând suma de 11.081.670.975 lei plus 10.900.000.000 lei cheltuieli lunare pentru perioada august - noiembrie 2003 și prin minuta încheiată la 20.04.2004 vizând suma de 9.539.732.580 lei.
Se remarcă că în privința minutei încheiate la 20.04.2004 față de perioada în litigiu debitul restant ar putea cuprinde numai luna ianuarie 2004.
De asemenea se mai reține că, debitul inserat în cele două înțelegeri rezultă din evidențele contabile la acele date fără a se arăta însă de la ce facturi provine.
Astfel fiind situația Curtea nu poate verifica calculul penalităților pe facturi în raport de aceste înscrisuri, fiind corect calculul în varianta efectuată de expert.
Pe de altă parte, probele, între care și expertiza, relevă că nu a respectat nici termenele de plată convenite prin reeșalonările cuprinse în cele două înțelegeri (vezi fila 55 dosar).
De aceea, Curtea reține că prin cele două înțelegeri a confirmat restanțele în plată față de prestator și nu a invocat netransmiterea întregii documentații odată cu factura, respectiv faptul că prestatorul ar trebui să-i restituie vreo sumă care nu ar fi trebuit plătită.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta, va admite apelul formulat de pârâta și în consecință va schimba în parte sentința atacată în sensul că, va admite cererea reconvențională cum a fost precizată în apel și va obliga reclamanta pârâtă la plata sumei de 3.220.419.685 lei ROL reprezentând penalități de întârziere în plată.
Văzând prevederile art.274 Cod procedură civilă, Curtea mai obligă reclamanta pârâtă la plata sumei de 10.949,45 lei RON cheltuieli de judecată fond și apel către pârâta reclamantă.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale soluției atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanta apelantă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT cu sediul în B, -, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.10454/21.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B, Intrarea, nr.8, sector 1, ca nefondat.
Admite apelul formulat de pârâta apelantă B împotriva aceleiași sentințe în contradictoriu cu intimata și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că admite cererea reconvențională cum a fost precizată în apel și obligă reclamanta pârâtă la plata sumei de 3.220.419.685 lei ROL reprezentând penalități de întârziere în plată, plus la plata sumei de 10.949,45 lei RON cheltuieli de judecată fond și apel către pârâta reclamantă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 11.01.2008
Tehnored. - 15.01.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar
