Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1134/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1134
Sedinta publica din 31.10. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Monica Ruxandra Duță
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar RO 3L,împotriva sentintei comerciale nr.2662/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- a Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a VII a Comercială sub nr- creditoarea ADMINISTRA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare si lichidării împotriva debitoarei SC SRL pentru o creanță în suma de 14.114 lei.
Prin sentinta comerciala nr 81/12.01.2007 s-a dispus intrarea în faliment a societătii debitoare, ridicandu-i-se debitoarei dreptul de a-și conduce activitatea, fiind desemnat lichidator judiciar.
La data de 14.12.2007 creditoarea ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 a formulat cerere de atragere a răspunderii împotriva administratorului societății debitoare întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. d din Legea 85/2006.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că paratul a făcut să dispară unele documente contabile și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, aspect reflectat în nedepunerea raportărilor contabile pentru perioada 2003-2005 precum și bilanțurile contabile aferente aceleiași perioade și a actelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, culpa pârâtului fiind prezumata.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 138 lit d din Legea 85/1986.
Prin sentința comercială nr.2662/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- a Comerciala, în dosarul nr- s-a respins cererea creditoarei ca neîntemeiată și s-a închis procedura de insolvență împotriva societății debitoare.
Pentru a pronunța această soluție instanta de fond a reținut că pârâtul a deținut funcția de administrator în cadrul societății debitoare SC SRL.
Pe parcursul derulării procedurii lichidatorul judiciar, prin rapoartele de activitate întocmite în cauza, a apreciat ca sunt incidente in cauza dispozițiile articolului 138 lit d din legea insolvenței având în vedere ca paratul nu a depus documentele prevazute de art 28 din Legea 85/2006, nu au respectat disp.art. 27 alin 1 din Legea contabilitatii nr 82/1991 republicata si a dispozitiilor art 196 coroborat cu art 73 din Legea 31/1990 modificata referitor la obligația administratorului societătii de a depune bilantul contabil la Administratia Financiara si la Registrul Comertului.
Raspunderea administratorului pentru ajungerea societatii in incetare de plati este strict limitata de art 138 din legea insolvenței la savarsirea faptelor enumerate in acest articol, textul de lege sancționând practic acele fapte care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea căruia a fost infiintata și o utilizare a societății în vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti.
S-a invocat de către creditoare săvârsirea de către paratul administrator al societatii, a faptei de a nu tine contabilitate a conform prevederilor legale, prevazuta de art 138 lit d motivat de nedepunerea raportărilor contabile pentru perioada 2003 - 2005, stabilite prin legislația fiscală în vigoare.
Evidenta contabila, așa cum este reglementata de Legea 82/1991 cu modificarile ulterioare se refera la registrele contabile si situațiile financiare anuale, care trebuie să reflecte întreaga activitate a societății și nu vizeaza nedepunerea diverselor declarații cu privire la obligatiile de plata catre bugetul de stat ce au doar rolul de a stabili cuantumul obligațiilor de plata si care sunt supuse unor sancțiuni distincte si care în nici un caz nu pot cauza ajungerea societatii in stare de insolvență.
Este adevărat ca prin nedepunerea actelor prevăzute de art 28 din legea 85/2006 in special a celor contabile, se poate deduce ca administratorul nu a ținut contabilitatea debitoarei, însă potrivit art 149 din aceeasi lege, dispozitiile acesteia se completeaza cu cele ale codului d e procedura civila, în masura compatibilității lor.
Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivaleaza obligatoriu cu faptul neținerii contabilitatii. In conformitate cu prevederile art.138 din Legea 85/2006 judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societații ajunsa în încetare de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere dacă aceștia prin activitatea lor culpabilă au cauzat încetarea de plăți a societății debitoare. Pentru a putea fi reținut că pârâtul nu a ținut contabilitate a în conformitate cu legea, creditoarea trebuia să probeze faptele administratorului prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adică legatura de cauzalitate între contribuția administratorului si starea de insolventa.
Sarcina probei incumba celui care face o afirmație în fata judecății, iar invocarea articolului 138 din lege nu atrage automat raspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere numai pentru nedepuserea la dosar a evidentelor contabile, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi in acest sens.
Insa, din probele administrate in cauza, raportat la considerentele expuse, nu se poate retine savărșirea faptelor prevazute de art.138 lit d din lege în sarcina paratului, așa cum a solicitat creditoarea. Chiar si in situatia
in care nedepunerea actelor aratate ar echivala cu netinerea contabilitatii conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care sa rezulte că fapta nedepunerii declarațiilor privind obligațiile de plata la bugetul statului a condus la starea de insolventa a debitoarei.
Răspunderea reglementata de art 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Și aceasta forma a răspunderii trebuie sa cuprindă elementele prevazute de art. 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovația, numai ca sunt circumscrise situației speciale avute in vedere de legea 85/2006.
Fără a se face dovada savarsirii acestor fapte si a întrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, în speta a legaturii de cauzalitate nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creanțele în urma lichidarii.
Afirmatia creditoarei că potrivit art. 1082 Cod comercial culpa paratului este prezumată, și că în cauză ne aflăm pe tărâmul răspunderii contractuale nu a fost primita întrucât natura juridica a răspunderii administratorului societății atrasa în conformitate cu art 138 din lege poate fi una contractuală atunci când este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, mandatul este cuprins în actul constitutiv sau hotărarea adunarii generale și este acceptat prin semnarea în Registrul Comertului, ceea ce nu s-a probat în speta.
De altfel, concluziile lichidatorului judiciar creează doar premiza acțiunii în vederea angajarii raspunderii paratilor, fara a constitui o dovadă certa ca in speta ar fi vorba de una din faptele prevazute de art 138 din lege.
Retinand ca angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere este o masura lasata la aprecierea judecatorului sindic in cazul de față s-a constatat ca nu se impune aceasta masura, cat timp nu s-a dovedit existența faptei prevazuta la art.138 lit. d din lege, astfel ca instanta a respins cererea formulata de creditoarea Sector 4, ca neintemeiata.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Consideră ca instanța de fond a procedat la solutionarea cererii formulata de reclamantă cu interpretarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila).
Astfel, în motivarea hotararii, instanta de fond a considerat ca nu s-a stabilit legatura de cauzalitate între netinerea contabilitatii si ajungerea debitoarei in stare de insolventa, si in considerarea acestui aspect, cererea Administratiei Finantelor Publice Sector 4 a fost respinsa ca neintemeiata.
Prin cererea formulata de catre recurenta s-a solicitat instantei sa procedeze la atragerea raspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societatii, respectiv a administratorei societatii pentru pasivul social ramas neacoperit ca urmare a declansarii procedurii falimentului.
De asemenea din actele cauzei rezultă ca mai multe categorii de obligații la bugetul de stat nu au fost vărsate la termenele prevăzute de lege, acumularea acestora precum si a dobanzilor si penalizarilor de întârziere aferente, constituind unul din motive pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plăți."
Astfel "responsabilitatea pentru manifestarea acestor încălcari ale dispozitiilor legale revine administratorului debitoarei, față de prevederile articolului 138 alin 1 lit. d din legea 85/2006 privind procedura insolventei."
A mai arătat recurenta ca în cauză culpa revine administratorului debitoarei, întrucât acesta, deși a fost notificat de mai multe ori de către lichidator, nu a predat acestuia documentele contabile prevăzute de articolul 28 din Legea 85/2006, fapt pentru care, consideră ca sunt aplicabile dispozițiile art.138 lit. d, privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorei debitoarei.
Instanța verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și oficiu urmează a respinge recursul, ca nefondat.
În mod corect a reținut instanța de fond că în speță creditoarea reclamantă nu a făcut dovada unui raport de cauzalitate între fapta pârâtei și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Atragerea răspunderii patrimoniale a unei persoane poate avea loc în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute de articolul 998 și 999 Cod civil, fiind vorba de o răspundere civilă delictuală.
În cauză, fapta și prejudiciul există însă nu s-a putut stabili legătura de cauzalitate între cele două condiții.
Așa fiind Curtea va respinge recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă pentru a modifica în tot sau în parte sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar RO 3L, împotriva sentintei comerciale nr.2662/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- a Comerciala, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 31 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
27.11.2008
------------------
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător fond: -
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Monica Ruxandra Duță, Gabriela
