Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1166/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1166R
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.2198 din 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - 2000 IMPORT EXPORT SRL prin lichidator.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovezile de comunicare ale sentinței atacate.
Având în vedere faptul că recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 21.01.2009 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura falimentului derulată împotriva debitoarei - 2000 Import Export SRL, Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B, unicul creditor în cauză, având autorizarea judecătorului sindic potrivit încheierii de la 21.01.2009, a chemat în judecată pe pârâtul solicitând în temeiul art.138 alin.1 lit.c și d din Legea nr.85/2006 să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia față de pasivul societății comerciale debitoare.
De asemenea, prin cererea formulată în cuprinsul raportului de activitate nr.3 din 15.04.2009 lichidatorul desemnat în cauză, a solicitat să se dispună închiderea procedurii insolvenței în cauză în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.2198 pronunțată la 15.04.2009 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială prin judecătorul sindic, a respins cererea creditoarei de atragere a răspunderii pârâtului pentru pasivul debitoarei, iar în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței în cauză, precum și celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut, în legătură cu cererea formulată în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, că pârâtul a deținut calitatea de administrator și asociat al societății comerciale debitoare. Creditoarea a invocat săvârșirea de către pârât a faptei prevăzută de art.138 lit.d în sensul neținerii contabilității în conformitate cu legea, motivat de nedepunerea declarațiilor privind obligații de plată la bugetul general consolidat, a bilanțurilor contabile în ultimii 3 ani. Or, evidența contabilă în înțelesul Legii nr.82/1991 se referă la registrele contabile și situațiile financiare anuale, fără să vizeze nedepunerea diverselor declarații privind obligațiile de plată către bugetul de stat, supusă unor sancțiuni distincte și care nu poate cauza ajungerea societății comerciale în stare de insolvență.
Nedepunerea actelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 poate conduce la ideea că administratorul nu a ținut contabilitatea dar nu echivalează obligatoriu cu aceasta.
Proba în sensul neținerii contabilității și legătura de cauzalitate între această faptă și ajungerea debitorului în stare de insolvență incumbă reclamantului. Prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 nu instituie o prezumție legală de vinovăție a pârâtului numai pentru nedepunerea la dosar a evidențelor contabile. În cauză creditoarea reclamantă nu a probat săvârșirea de către pârât a faptelor la care se referă art.138 lit.d și nici raportul de cauzalitate necesar. Reclamanta a mai pretins săvârșirea de către pârât și a faptei prevăzute de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, în sensul dispunerii în interes personal a confirmării unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți. Nici în acest caz nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție, fapta trebuind să fie probată sub toate aspectele descriptive, inclusiv în ceea ce privește motivul personal al pârâtului.
Continuarea activității debitoarei fără a se formula cererea de deschidere a procedurii nu constituie fapta prevăzută de art.138 lit.
Oricum, pe lângă condiția existenței faptei pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului mai trebuie susținute și dovedite în mod cumulativ alte trei cerințe legale, referitoare la prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta și ajungerea debitorului în stare de insolvență și vinovăția. referitoare la mandat sunt aplicabile doar în raporturile pârâtului cu debitorul.
În ceea ce privește închiderea procedurii insolvenței, tribunalul a reținut că în patrimoniul debitorului nu s-au identificat bunuri, astfel că nu se justifică eventuala continuare a procedurii.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5 Bad eclarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtului pentru pasivul debitorului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că în raport cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. cât timp declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse la organul fiscal teritorial recurenta ca debitoare nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Atribuțiile administratorului societății sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, astfel că sunt aplicabile prevederile art.1540 cod civil în sensul că administratorul este răspunzător nu numai pentru dol dar și pentru culpă în executarea mandatului.
Potrivit art.11 din Legea nr.82/1991, administratorului îi revine răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societății.
În plus administratorul avea obligația de a solicita deschiderea procedurii insolvenței iar nu de a continua activitatea care conducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți. În practica și doctrina judiciară s-a admis că răspunderea administratorului este atrasă în raport cu art.138 lit.c dacă aceasta a desfășurat sau a dispus continuarea unei activități neprofitabile care conduce la insuficiența fondurilor bănești disponibile.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru a se dispune atragerea răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului, în raport cu prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie îndeplinite condițiile privind existența faptei prevăzute de lege, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția. Condițiile menționate sunt prevăzute de lege în mod cumulativ astfel că nedovedirea și numai a uneia dintre acestea conduce la respingerea cererii de atragere a răspunderii pentru pasivul debitorului ca neîntemeiată.
În cauză, creditorul reclamant a susținut săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.c și d din Legea nr.85/2006, dar nu a fost în măsură să administreze o probă pertinentă în acest sens. Nedepunerea documentelor contabile la organul fiscal teritorial sau la dosarul cauzei nu echivalează în mod obligatoriu cu neținerea contabilității în conformitate cu legea, deoarece poate avea și alte cauze. Dispozițiile art.138 lit.d nu instituie o prezumție legală în sensul că nedepunerea documentelor contabile constituie doar consecința neținerii contabilității conform legii.
De asemenea, nici simplul fapt al continuării activității societății debitoare fără a se formula cererea introductivă pentru deschiderea procedurii nu constituie fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 deoarece pe lângă aspectul continuării activității mai trebuie dovedit și interesul personal al pârâtului-administrator și consecința ajungerii debitoarei în încetare de plăți.
Oricum, în măsura în care s-ar fi probat săvârșirea faptei de către pârât, pentru atragerea răspunderii pentru pasivul debitoarei reclamantul trebuia să mai probeze și legătura de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Aceasta în contextul în care prejudiciul este dovedit în condițiile deschiderii procedurii insolvenței.
Reclamanta nu a dovedit în raport cu prevederile art.1169 Cod civil nici vinovăția pârâtului, prevederile art.138 neinstituind o prezumție legală nici sub acest aspect, iar regulile privind mandatul comercial negăsindu-și aplicarea în cazul răspunderii în discuție, natura juridică a acestei răspunderi fiind specială iar nu contractuală.
Prin urmare, dat fiind că cerințele legale pentru atragerea răspunderii referitor la pasivul debitoarei nu au fost dovedite în mod cumulativ, cererea formulată de creditoarea-reclamantă nu putea fi apreciată ca fiind întemeiată, soluția pronunțată în sensul respingerii ei fiind temeinică și legală, impunându-se să fie menținută.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B cu sediul în B, Calea 13, nr.226, -4, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.2198 din 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, cetățean, cu domiciliul în Turcia, Mh, citat și prin afișare la ușa instanței, și - 2000 IMPORT EXPORT SRL cu sediul în B, șos. -, nr.11, -0,.1,.8,.45, sector 5, prin lichidator cu sediul în B, Calea, nr.8-10, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia
I
Grefier,
Red.Jud. - 12.11.2009
Tehnored. - 16.11.2009
Nr.ex.: 6
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Cosmin Horia
