Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1172/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1172/
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICARE ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1003/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - I SRL I prin lichidator judiciar și pârâții intimați și A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâții intimați, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâților intimați depune la dosar împuternicirea avocațială nr.189/12.10.2009 și chitanța nr.52/12.10.2009 reprezentând onorariu de avocat, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1003/20.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea comercială exercitată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B în reprezentarea Comitetului creditorilor al debitoarei - I SRL și a obligat creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B, în reprezentarea Comitetului creditorilor, față de pârâtul la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea înregistrată la 18 iulie 2008, comitetul creditorilor debitoarei - I SRL I, compus din Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a chemat în judecată pârâții A și foști administratori ai debitoarei - I SRL I, solicitând obligarea pârâților în solidar la suportarea întregului pasiv rămas neacoperit de către debitoarea - I SRL I inclusiv creanța solicitată de AVAS și neachitată.
Conform procesului verbal al comitetului creditorilor debitoarei - I SRL din data de 1 iulie 2008, fila 8 dosar, comitetul creditorilor, cu votul a doi membri, Președintele comitetului Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului A și un membru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B, au hotărât promovarea unei acțiuni de atragere a răspunderii patrimoniale prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, de către creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -AVAS B în numele Comitetului creditorilor.
Cererea a fost formulată de această creditoare conform acestei împuterniciri date, iar Comitetul creditorilor a fost compus pe lângă aceste două creditoare, și din creditoarea Meșteșugărească I ca și membră, aceasta fiind lipsă la ședința Comitetului creditorilor din 1 iulie 2008.
În motivarea cererii sale a arătat că, prin încheierea din 28 mai 2008, fost autorizat comitetul creditorilor de către judecătorul sindic să formuleze o cerere de chemare în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din fosta conducere a debitoarei, în temeiul art. 138 din Legea 85/2006.
S-a susținut că, valorificarea bunurilor debitoarei nu este în măsură să acopere creanțele declarate, starea de insolvență constituind o premisă suficientă pentru a demonstra aceasta, fosta conducere fiind răspunzătoare pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor care revin cu privire la reprezentarea și buna gestionare a societății potrivit prevederilor generale cuprinse în art. 72 și art. 73 din Legea 31/1990. A mai arătat a solicitat obligarea solidară a celor doi pârâți întrucât pârâții au calitatea de administratori ai debitoarei, invocând prevederile art. 138 lit. c din legea insolvenței și art. 24 alin. 1 și s-a susținut că formularea unei cereri de insolvență bazate pe prevederile Legii 85/2006 pentru stabilirea stării de insolvență nu este o opțiune a debitorului ci o obligație care nu a fost îndeplinită de foștii administratori iar prin neîndeplinirea acestei obligații creditorii au suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către Tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetarea de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
În plus a arătat că și dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor.
Referitor la creanța preluată de AVAS de la CAS constituită prin nereținerea și /sau nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, a subliniat neregulile din contabilitatea debitoarei făcând posibilă atragerea și pentru nevirarea la timp a acestor contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. 1 din OUG nr. 150 /2002 modificată s-au calculat dobânzi, de asemenea neachitate de către societate și care au contribuit la intrarea societății în incapacitate de plată.
A susținut că prin neplata la termen a contribuției la Casa de Asigurări de Sănătate A și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, foștii administratori se fac vinovați de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prevăzută de art. 138 lit. f din Legea 85/2006.
Din înscrisurile anexate la dosarul cauzei, precum și cele din cauza nr. 3458 /2005 având ca obiect dosarul de insolvență al debitoarei, din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitoarei - I SRL, filele 180-193 dosar, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește răspunderea organelor de conducere, că nu au putut fi identificate acte/operațiuni care să atragă incidența art. 137 din Legea 64/1995, respectiv răspunderea membrilor organelor de conducere, dar în situația în care în cursul derulării procedurii vor apărea elemente noi legate de acest aspect lichidatorul judiciar va sesiza instanța în condițiile stabilite de lege.
S-a precizat că acest raport nu a fost completat ulterior de către lichidatorul judiciar, care nu a înțeles să formuleze acțiune de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, drept pentru care în ședința publică din 28 mai 2008 potrivit cu prevederile art. 138 (3), judecătorul sindic a autorizat comitetul creditorilor să formuleze o astfel de acțiune.
Conform tabelului definitiv de creanțe fila 234 din dosarul 3458/2005, suma totală pretinsă a fi suportată de membrii organelor de conducere ai debitoarei este de 100.252,85 lei din care creața creditoarei AVAS este de 2.187,97 lei reprezentând valoarea consolidată în lei a 667, 72 USD.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza contabilă, iar din raportul de expertiză efectuat de expertul contabil, respectiv în concluziile acestui raport s-a susținut că din documentele înregistrate în contabilitatea debitoarei pe anii 2001-2004, precum și din rapoartele de control fiscal și de analiză ale lichidatorului judiciar amintite în capitolul II al raportului, nu există nici un prejudiciu stabilit sau produs societății de administratorii A și și nu există nici o legătură de cauzalitate între faptele celor doi administratori și starea de insolvență a debitoarei, cauzele fiind descrise pe larg în raportul de expertiză economico -financiară a A, aflat la dosarul de lichidare 3458/2005.
Expertul a mai arătat că prevederile art. 138 lit. c și f din Legea 85/2006 sau art. 124 lit. d și f din Legea 64/1995 invocate, nu au fost încălcate.
Judecătorul sindic a reținut că acest lucru a fost confirmat atât de organele de control fiscal prin raportul de control fiscal, de la capitolul alte constatări cât și din raportul administratorului judiciar, pagina 12-13 aflate la dosarul de insolvență.
La acest raport de expertiză s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea AVAS în numele Comitetului creditorilor, conform procesului verbal al comitetului creditorilor debitoarei - I SRL din data de 1 iulie 2008, care au fost soluționate prin răspunsul la obiecțiuni.
Astfel s-a arătat că, potrivit certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice nr. 12008 /14 aprilie 2009 eliberat de Administrația Finanțelor Publice a orașului I - SRL I, debitoarea nu mai datorează nici o sumă din debitele fiscale provenite din sumele reținute la sursă ca: impozit pe salarii reținut, CAS reținut pentru fond de pensii de la salariați, CASS fond pentru sănătate și fondul pentru șomaj.
S-a mai arătat că aceste obligații fiscale invocate prin obiecțiunile formulate au fost achitate în întregime de către administratorii societății, iar în ceea ce privește împrejurarea că nu au fost făcute referiri în raportul de expertiză cu privire la sumele reținute de la salariați și virate la bugetul statului, expertul a învederat că acest obiectiv nu a făcut obiectul expertizei contabile.
Cauzele pentru care nu au fost achitate la timp obligațiile fiscale au fost arătate pe larg atât de către lichidatorul judiciar prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți, precum și de către expertiza contabilă prin raportul întocmit în urma verificării documentelor contabile pe anii 2001-2005.
S-a mai arătat că, expertiza contabilă nu este competentă a stabili răspunderea personală a administratorilor cu privire la nevirarea la timp a obligațiilor fiscale reținute de la salariați dar pentru întârzierea plăților au fost calculate majorări și dobânzi de către organele de control financiar.
Față de aspectele prezentate, judecătorul sindic a considerat că pentru a putea fi atrasă răspunderea administratorului în baza dispozițiilor art. 138 din legea insolvenței, răspundere care are caracter delictual, este necesară dovedirea elementelor acestui tip de răspundere și mai ales a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta cauzatoare de prejudiciu care îmbracă forma culpei civile.
Ori această culpă nu a fost dovedită, ci dimpotrivă, coroborând concluziile raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei cu concluziile raportului de expertiză și răspunsul la obiecțiuni, s-a constatat că pârâții nu se fac vinovați de nici o faptă prevăzută la art. 138 din Legea 85/2006 pentru a putea fi atrasă răspunderea patrimonială a acestora.
Expertul contabil a reținut că nu există nici un prejudiciu stabilit sau produs societății de administratorii A și și nu există nici o legătură de cauzalitate între faptele celor doi administratori și starea de insolvență a debitoarei, astfel încât prevederile art. 138 lit. c și lit. f din Legea 85/2006 sau art. 124 lit. d și f din Legea 64/1995 invocate, nu au fost încălcate.
De asemenea, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -AVAS B în reprezentarea Comitetului creditorilor nu a solicitat alte probe, cu care să dovedească susținerile sale, prin care să facă dovada pretențiilor solicitate, în condițiile în care potrivit art. 1169 cod civil, partea care afirmă ceva în instanță trebuie să își dovedească afirmațiile sale, astfel încât față de cele prezentate, judecătorul sindic a apreciat că, aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 138 alin. 1 lit. f din Legea nr. 85/2006 pentru angajarea răspunderii organelor de conducere a societății ajunse în starea de insolvență.
Astfel, apreciind că nu sunt incidente prevederile art. 138 alin. 1 c și lit. f din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins acțiunea împotriva pârâților, pentru atragerea răspunderii administratorilor și a obligat creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B, în reprezentarea Comitetului creditorilor, să plătească pârâților suma de suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICARE ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâților la suportarea întregului pasiv rămas neacoperit al debitoarei - I SRL, în cuantum de 100.252,85 lei.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea atacată este dată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă). Se mai arată că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă.
Recurenta consideră că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, întrucât dispozițiile art. 138 lit. c din Legea 85/2006 au la baza 2 principii: principiul apărării drepturilor creditorilor societăților comerciale fata de faptele administratorilor acestora, care nu iau masurile cerute de lege in cazul in care societatea se afla in încetare de plați si principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază creditorii, iar în vederea realizării acestui deziderat legiuitorul a edictat dispozițiile art. 24 alin 1 din Legea 85/2006 in care se arata ca debitorul aflat in stare de insolvența este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi in termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvența si de asemenea, va putea sa adreseze tribunalului cu o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi si debitorul in cazul căruia apariția stării de insolvența este eminenta, respectiv alin. 2.
Recurenta consideră că din analiza acestui text de lege rezulta ca administratorii unei societăți comerciale sunt obligați sa solicite aplicarea Legii 85/2006 nu numai in situația apariției stării de încetare de plați ci chiar si in situația in care aceasta stare este iminenta. În acest sens, legiuitorul a stabilit chiar si un termen limita pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolvență, așa încât formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii 85/2006 pentru stabilirea stării de insolvență nu este o opțiune a debitorului, ci o obligație, care insa nu a fost îndeplinita de către foștii administratori. Prin neîndeplinirea acestor obligații, creditorii au suferit un prejudiciu a cărui existenta certa este stabilita prin constatarea de către tribunal a faptului ca debitoarea a ajuns in încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșata procedura falimentului.
S-a mai arătat că dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd ca: "Faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor".
În ceea ce privește creanța bugetară preluată de AVAS de la CAS, constituită prin nereținerea și / sau nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, au fost subliniate neregulile din contabilitatea debitoarei care au făcut posibilă atragerea răspunderii patrimoniale.
Pe de alta parte, recurenta a afirmat că pentru nevirarea la timp a acestor contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, in conformitate cu prevederile art. 55 alin. 1 din OUG nr. 150/2002 modificata, s-au calculat dobânzi, de asemenea neachitate de către societate, si care au contribuit, la intrarea societății in incapacitate de plata. Prin neplata la termen a contribuției la Casa de Asigurări de Sănătate A si folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, apreciază ca foștii administratori se fac vinovați de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plați, fapta prevăzuta de art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
AVAS susține că motivele invocate de către acesta analizează de fapt întreaga activitate a societății debitoare, activitate care in urma exercitării defectuoase a condus la apariția stării de insolvență; că având in vedere faptul ca judecătorul sindic a conferit legitimarea procesuala in introducerea acțiunii întemeiate pe art. 138 instituției recurente, i-a recunoscut dreptul, în calitate de creditor bugetar, de a face dovada elementelor delictuale prevăzute de textul de lege indicat.
În drept, recurenta a invocat art. 304 pct. 9, art. 304 Cod procedură civilă.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Prin sentința comercială nr.1003/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arads -a respins acțiunea creditoarei recurente împotriva pârâților A și, acțiune prin care creditoarele AVAS B și A au solicitat obligarea pârâților în solidar la suportarea întregului pasiv rămas nerecuperat de către debitoarea - I SRL inclusiv creanța neachitată declarată de AVAS.
Pentru a formula această cerere s-a reținut că AVAS B și A au fost autorizate de către judecătorul sindic, prin încheierea din 28.50.2008, în calitate de membrii ai Comitetului creditorilor să formuleze cerere de chemare în judecată, având ca obiect antrenarea răspunderii personale patrimoniale ai celor doi administratori ai debitoarei.
Pentru dovedirea în cauză a incidenței disp. art.138 lit.a-g din Legea nr.85/2006 a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate de către expert contabil. Din concluziile acestui raport de expertiză, depus la filele 25-37 dosar, s-a reținut că nu există nici un prejudiciu stabilit sau produs societății de către cei doi administratori, nu există nicio dovadă a culpei acestora pentru ajungerea societății în stare de insolvență și nu există legătura de cauzalitate între faptele celor doi administratori și prejudiciul produs creditorilor, respectiv ajungerea societății în insolvență.
La acest raport de expertiză s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea recurentă AVAS B, iar expertul desemnat în cauză a completat probatoriul cu noi înscrisuri din care a reieșit că potrivit certificatului de atestare fiscală nr.12008/14.04.2008 eliberat chiar de către creditoarea, la acel moment debitoarea nu mai datora nicio sumă din debitele fiscale provenite din sumele reținute ca impozit pe salarii, CAS, CASS și fond de șomaj.
De asemenea, s-a mai arătat că toate obligațiile fiscale invocate de către cele două creditoare au fost achitate în întregime de către cei doi administratori ai societății din fonduri proprii.
Expertul a mai arătat că nu a identificat pe parcursul efectuării expertizei nici un motiv de atragere a răspunderii personale patrimoniale a celor doi administratori.
În recurs, creditoarea AVAS Bac onsiderat că cei doi administratori au încălcat disp. art.138 lit.c din Legea insolvenței, precum și art.138 lit.f din aceeași lege, prin aceea că au utilizat mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți și că au desfășurat o activitate defectuoasă care au condus la apariția stării de insolvență prin faptul că nu au virat la timp contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Recurenta nu a făcut nicio dovadă în celor susținute în recurs, iar din actele și probatoriile administrate în cauză de către instanța de fond rezultă că cei doi administratori ai societății debitoare nu au săvârșit niciuna din faptele expres prevăzute de legiuitor în art.138 lit.a-g din Legea nr.85/2006 pentru a se putea dispune antrenarea răspunderii personale patrimoniale a acestora și mai mult, aceștia au achitat din fonduri proprii sumele reprezentând contribuția la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și care reprezintă creanța bugetară preluată de creditoarea AVAS de la CAS.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
În baza art.247, fiind în culpă procesuală, creditoarea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICARE ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1003/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă creditoarea recurentă la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /10.11.2009
Tehn. / 2 ex./10.11.2009
Instanța de fond - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
