Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1176/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1176
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței civile nr.193/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar IT Management T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.193/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a dispus: închiderea procedurii insolvenței debitorului - - SRL și radierea debitorului din registrul comerțului; în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar IT Management, de orice îndatoriri și responsabilități; notificarea prezentei sentințe debitorului, creditoarei Administrația Finanțelor Publice L, precum și Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că la data de 29.01.2009 lichidatorul judiciar IT Management desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - - SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința civilă nr.1405 pronunțată în ședința publică din data de 03.07.2008; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, că notificarea a fost publicată și în ziarul T din data de 15.07.2008, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice L solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii lichidatorului de închidere a procedurii cu consecința autorizării creditoarei în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii administratorului societății.
În motivarea recursului, creditoarea arată că în mod nelegal judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței, cu consecința radierii societății debitoare apreciind că lichidatorul a efectuat toate demersurile ce se impun în conformitate cu prevederile legii insolvenței.
Creditoarea recurentă susține că lichidatorul, atât în raportul cu privire la cauzele insolvenței cât și în raportul de închidere întocmit în cauză, nu s-a pronunțat cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.138 alin.1 din Legea insolvenței, iar concluzia judecătorului sindic că s-ar fi arătat că nu sunt elemente de atragere a răspunderii este greșită.
Se mai arată de către creditoarea recurentă că, în conformitate cu art.138 alin.3 din Legea insolvenței, a formulat o cerere de autorizare în vederea introducerii acțiunii în antrenarea răspunderii pentru motivația expusă în scris chiar în cererea de creanță și că în mod nelegal această cerere a fost respinsă întrucât în cauză este îndeplinită condiția de formulare a unei asemenea cereri, respectiv aceea ca lichidatorul să fi omis a arăta persoanele responsabile de stare de insolvență.
Mai mult decât atât, în cazul în care administratorul societății nu-și îndeplinește obligația de a depune actele societății, cum s-a întâmplat în speță, era necesară formularea unei sesizări penale în condițiile art.147 și art.11 lit.g din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Creditoarea recurentă arată și faptul că închiderea procedurii în condițiile nedepunerii actelor contabile și fără a se urma toate căile legale în acest sens, inclusiv prin formularea unei sesizări penale, este de natură a prejudicia interesele sale, în calitate de creditoare, dat fiind că radierea societății debitoare lipsește creditorii de orice posibilitate de recuperare a creanțelor. Mai mult decât atât, prin crearea unei astfel de practici, creditoarea recurentă apreciază că administratorii societăților în lichidare sunt încurajați a nu-și îndeplini această obligație și a se sustrage astfel de la plata obligațiilor fiscale.
În final, recurenta creditoare arată că scopul procedurii insolvenței este acoperirea obligațiilor datorate, acesta realizându-se inclusiv prin posibilitatea legală acordată creditorilor de a urmări personal administratorii societății, conform art.138 din Legea insolvenței.
IT Management, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL, a formulat concluzii scrise în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în tot a sentinței recurate, arătând că a depus toate diligențele în vederea identificării de bunuri în patrimoniul debitoarei, încercând să ia legătura cu fostul administrator, însă scrisoarea recomandată a fost returnată de către Poșta Română.
Mai mult decât atât, lichidatorul judiciar arată că a procedat la notificarea Primăriei pentru a i se comunica dacă în evidențele acestora există bunuri care pot fi valorificate, iar din răspunsul nr.2118/21.07.2008 a reieșit faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri mobile sau imobile.
Lichidatorul, referindu-se la dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, arată că se impunea arătarea concretă atât a faptei, cât și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, respectiv demonstrarea acelor acțiuni ale reprezentanților societății care se încadrează în prevederile legale și care au dus la starea de insolvență.
Lichidatorul judiciar susține că a fost în imposibilitatea constatării unor fapte din cele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru a solicita antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, neputând fi obligat să introducă o asemenea acțiune în lipsa oricăror probe în acest sens.
Examinând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza raportului prezentat de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile, iar atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei nu poate fi probată, lichidatorul judiciar nefiind în posesia actelor contabile ale debitoarei.
Creditoarea critică în esență sentința recurată pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (text în vigoare la data pronunțării sentinței) "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Lipsa calității procesuale active a creditoarei este urmare a dispozițiilor imperative mai sus redate. De aceea, indiferent de faptul că a formulat o cerere de atragere a răspunderii fostelor organe de conducere ale debitoarei, creditoarea Administrația Finanțelor Publice nu poate ocoli astfel, neîndeplinirea condiției impuse de lege cu privire la titularul acțiunii.
Pe de altă parte, faptul că ar fi fost necesară formularea unei plângeri penale, așa cum susține aceeași creditoare, nu este de natură să ducă la admiterea căii de atac. Și în condițiile art. 147 din Legea insolvenței, este la latitudinea practicianului în insolvență desemnat în derularea procedurii dacă formulează sau nu o astfel de plângere.
Nu este de competența judecătorului sindic ori a instanței de recurs să poată impune efectuarea vreunui demers juridic.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței civile nr.193/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red./03.11.09
tehn./ 2 ex./03.11.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
