Spete procedura insolventei. Decizia 1174/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1174
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea recurentă DGFP T împotriva sentinței comerciale nr.397/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.397/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a dispus: închiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL și radierea debitorului din registrul comerțului; în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar Cabinet Individual de, de orice îndatoriri și responsabilități și notificarea prezentei sentințe debitorului, creditoarei Direcției Generale a Finanțelor Publice T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că la data de 06.11.2008 a lichidatorul judiciar Cabinet Individual de, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin Încheierea nr. 1402/03.07.2008; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței; că notificarea a fost publicată și în ziarul "Evenimentul Zilei" din data de 19.07.2008, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței, iar în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, pentru continuarea procedurii.
În motivarea recursului s-a arătat că închiderea procedurii debitoarei s-a dispus la primul termen de judecată, motiv pentru care consideră că i s-au încălcat drepturile procesuale prin care avea posibilitatea să își recupereze creanța față de societatea debitoare. Arată că deși lichidatorul nu a primit actele contabile de la societatea, a solicitat închiderea procedurii, nefăcând demersurile legale pe care le avea la dispoziție, considerând că acesta trebuia să formuleze plângere penală împotriva administratorilor societății, deoarece nedepunerea actelor contabile este prevăzută de Legea 85/2006 ca infracțiune.
Se mai susține că lichidatorul, neavând acte contabile, s-a pronunțat asupra aplicării art. 138 din Legea 85/2006, arătând că în opinia sa nu se impune antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori.
Creditoarea recurentă precizează că potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006, se poate solicita antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai debitoarei, dacă aceștia nu au ținut sau au făcut să dispară actele contabile ale societății debitoare.
Recurenta creditoare susține că lichidatorul judiciar nici măcar nu a solicitat creditorilor a avansa cheltuieli pentru continuarea procedurii și nu poate susține acest aspect până nu are o confirmare clară a acestui fapt din partea tuturor creditorilor.
Având în vedere cuantumul creanțelor înscrise, creditoarea consideră că lichidatorul judiciar trebuia să depună diligențele necesare în administrarea procedurii de insolvență și nu închiderea procedurii.
Solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, prezentul recurs fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza raportului prezentat de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență, iar atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei nu poate fi probată, lichidatorul judiciar nefiind în posesia actelor contabile ale debitoarei.
Susținerea creditoarei recurente DGFP T că era obligatoriu ca lichidatorul judiciar, conform art. 59 din Legea nr. 85/2006, să întocmească raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le este imputabilă, este nefondată, având în vedere că, în lipsa actelor contabile ale debitorului, lichidatorul judiciar nu putea să întocmească un asemenea raport, iar creditorii nu au fost de acord să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței. În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DGFP T împotriva sentinței comerciale nr.397/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,19 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red./06.11.09
tehn./ 2 ex./06.11.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
