Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR.-

DECIZIA CIVILĂ NR.136/R/COM

Ședința publică din 29 ianuarie 2009

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga

JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 3: Florin

GREFIER:

S-au luat în examinare recursurile declarate de către creditorii Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și împotriva sentinței civile nr.2114/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată prin lichidator judiciar Activ Grup, având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă creditorul recurent personal și asistant de către avocat și consilier juridic în reprezentarea Activ Grup în calitate de lichidator judiciar al debitoarei intimate

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul creditorului recurent depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei și 0,3 lei timbru judiciar.

Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul creditorului recurent solicită admiterea recursului formulat de către astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea recursurilor formulate în prezenta cauză.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2114/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL A și radierea debitorului din registrul comerțului, în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități iar în temeiul art. 135 din legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

Prin aceeași sentință, în baza disp. art. 4, alin. 4 din Legea nr. 85/2006 s-a aprobat plata cheltuielilor cu prezenta procedură, în sumă de 226,4 lei avansate de lichidatorul judiciar, precum și a retribuției acestuia, în sumă de 1.000 lei/lună și dispune plata acestor sume din fondul unic de lichidare administrat de UNPLR.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditorii Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și, solicitând admiterea acestora și modificarea sentinței atacate.

Prin recursul declarat, creditoarea A arată că potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.

Potrivit art. 5 din Legea 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.

(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."

Potrivit art.4 din Legea nr.85/2006 "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic. "

De asemenea, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.

Este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.

Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.

Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, este fără îndoială că se impune că lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolventei debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, având eficiență doar înainte de deschiderea procedurii.

Întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a societății, este o cerință imperativă a legii, nu una facultativă. În cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului lichidatorul arată că în lipsa actelor contabile ale societății, raportul a fost întocmit pe baza situațiilor financiare preluate de la Ministerul Finanțelor și "deși ar exista indicii privind fapte care intră sub incidența prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar consideră că nu este în poziția să formuleze acțiuni în temeiul prevederilor art.138 împotriva organelor de conducere"".

În aplicarea art.147 din lege, recurenta consideră că o plângere penală împotriva fostului administrator al societății se impunea, întrucât acesta nu a depus documentele financiare ale societății, acest fapt fiind o dovadă a relei credințe, o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență, de fapt prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse și ca atare este inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lipsa de bunuri. Evidențele contabile sunt documente de natură să fundamenteze orice argumentație a lichidatorului, lipsa lor nu poate motiva cererea de închidere a procedurii, această solicitare pe motivul lipsei de documente are doar o valoare declarativă și nicidecum una probantă.

În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final și situațiile financiare finale ale procedurii. Același raport final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art,129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă și din doctrină. (, - Noua lege a insolvenței- Legea nr. 85/2006- comentată pe articole, Editura, 2006, pag.318). Dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunări, creditoarea recurentă avea posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii sale la închiderea procedurii, în situația dată făcând aceste precizări în calea de atac legală.

Mai mult,nici comitetul creditorilor nu a fost desemnat, acesta neavând posibilitatea studierii raportului final, cu eventuale propuneri de continuare a procedurii.

În concluzie, solicită instanței să admită recursul așa cum a fost formulat, să modifice sentința recurată în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei plângeri penale și implicit o acțiune în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată.

În drept invocă dispozițiile art. 2, 5, 18, 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct.9 și art. 3041.proc.civ.

Prin recursul declarat de creditorul se arată că, instanța de fond judecătorul sindic, la cererea lichidatorului Activ Grup a dispus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 1 31 din Legea nr. 85/20061, considerându-se că nici unul dintre creditori nu a avansat cheltuielile necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare. Or, prevederile legale invocate prevăd ca mai întâi să se constate că nu există bunuri în averea debitorului și abia apoi să se procedeze la solicitarea de sume pentru plata cheltuielilor privind lichidarea, cheltuieli care trebuie precizate în prealabil și comunicate creditorilor.

Creditorul recurent consideră că este cu neputință a accepta faptul că se află în situația legislativă invocată, întrucât de la creditori debitoarea a preluat o cantitatea de mărfuri în valoare de 150.450,00 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor cuprinse în borderoul de achiziție nr.1/05.06.2007, bunuri care nu se știe unde se găsesc, lichidatorul nemanifestând nici o diligentă față de fosta administratoare a debitoarei, cu toate că recurentul a prezentat în cererea de admitere a creanței starea de fapt, cum că în data de 17.09.2007 a formulat plângere penală împotriva administratoarei SRL pentru că a achiziționat de la el un număr de 1 19 de aparate de aer condiționat cu suma de 1 50.450,00 lei, fiindu-i efectuată plata cu file CEC, în funcție de cum le ridica de la el, încheindu-i un borderou de achiziție al acestor bunuri, fiind actualmente cauza în cercetare penală pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad - Secția, sub nr. 56/P/2007.

În drept invocă dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006.

Examinând recursurile formulate de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o sentință temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.

Astfel, închiderea procedurii s-a realizat în dosar în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".

În cauză în mod corect judecătorul sindic a constatat că, deși printr-o încheiere anterioară s-a pus în discuția creditorilor interesați să avanseze cheltuielile necesare continuării procedurii, nici unul dintre aceștia nu s-a oferit în acest sens, fiind astfel pe deplin incidente prevederile art. 131 din lege.

Din verificările efectuate de lichidatorul judiciar nu au putut fi identificate bunuri sau bani ai debitoarei, susținerile creditorului recurent că în anul 2007 debitoarea a preluat de la acesta bunuri în valoare de 150.450 lei neavând relevanță, în condițiile în care acest creditor a precizat că nu știe nici el unde se găsesc în prezent.

În ceea ce privește susținerile creditoarei recurente A că procedura nu trebuia să fie închisă până nu se formula o acțiune în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, până nu s-ar fi formulat plângere penală împotriva fostului administrator al debitoarei, până nu se desemna administratorul special și până nu se întocmeau raportul final și bilanțul de închidere, aceste susțineri sunt nefondate, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, închiderea procedurii s-a făcut în baza art. 131 din Legea insolvenței, acest text de lege permițând închiderea procedurii în orice stadiu, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

Art. 131 din Legea insolvenței a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, iar nu prevederile art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006 raportate la art. 129 din lege, invocate de recurentă, care nu au avut incidență în cauză.

Este de observat că la baza pronunțării acestei sentințe a stat raportul lichidatorului judiciar, care nu a identificat bunuri aparținând debitoarei, iar creditorii nu au fost de acord să avanseze sumele corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative aferente continuării procedurii.

În aceste condiții, nu se mai punea problema continuării procedurii, lichidatorul judiciar neputând fi obligat să formuleze plângere penală sau să solicite antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei.

Mai mult, creditorii recurenți nu au indicat care ar fi probele din care rezultă că debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu și nu s-au oferit nici în recurs să avanseze sume corespunzătoare acoperirii cheltuielilor aferente continuării procedurii.

Pentru aceste considerente, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditorii Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și împotriva sentinței civile nr.2114/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 29 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - DR. - - DR. -

GREFIER,

Red./04.02.2009

Tehnored 2 ex./04.02.2009

Instanță fond: Tribunalul Arad

Jud.

Președinte:Dorin Ilie Țiroga
Judecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Florin

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Timisoara