Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 203
Ședința publică din 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice L, împotriva sentinței civile nr. 760 din 18.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: T, - SRL, ORC T, - SRL PRIN, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurentei-creditoare L, lipsă fiind intimații.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și să se constate că în mod greșit instanța de fond a reținut că a fost achitată în totalitate creanța către creditoarea-recurentă.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 760/08.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, judecătorul sindic a respins cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei, G, a închis procedura insolvenței față de debitoarea - SRL și a dispus radierea debitoarei din evidențele ORC
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că la data de 19.04.2007 creditoarea Laf ormulat cerere de antrenare a răspunderii administratorului G, arătând că acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 818/11.12.2006 pentru infracțiuni de natură economică. Prin această condamnare este dovedit faptul că pârâtul pentru a se sustrage de la plata obligațiilor față de bugetul de stat a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală și nu a înregistrat veniturile societății în contabilitate pentru a diminua cuantumul acestora. Având în vedere că sentința penală a rămas definitivă prin neapelare, creditoarea consideră că pârâtul a recunoscut săvârșirea faptelor, care se încadrează și în prevederile art. 138 lit.b), d) și e) din Legea 85/2006.
Lichidatorul, prin raportul final de activitate, a arătat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, în timpul procesului penal achitându-se integral despăgubirile datorate părții civile ANAF.
Analizând cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulată în cauză, judecătorul sindic a constatat că la această dată pârâtul a achitat, în procesul penal pornit împotriva sa datoriile către bugetul statului, astfel că a rămas fără obiect cererea creditorului bugetar de obligare a acestuia la plata din averea proprie a datoriilor societății.
Așa fiind, și văzând că unicul creditor existent în tabelul datoriilor societății supuse procedurii a fost achitat, judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului acesteia a dispus închiderea procedurii, în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri, creditoarea Lad eclarat recurs, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, să se constate că nu a fost acoperită în întregime creanța recurentei creditoare, în principal casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii recurente, în sensul admiterii cererii creditoarei recurente de antrenare a răspunderii administratorului pentru obligațiile neachitate ale societății debitoare către bugetul general consolidat de stat.
În motivare, recurenta-creditoare arată că în mod greșit judecătorul sindic a constatat că cererea de atragere a răspunderii administratorului a rămas fără obiect. Pentru a reține astfel, prima instanță și-a motivat hotărârea reținând că, întrucât au fost achitate în procesul penal despăgubirile civile la care a fost obligat administratorul, societatea în faliment nu ar mai avea obligații și creanța creditoarei recurente a fost stinsă.
Acest raționament este eronat, întrucât constituirea de parte civilă în procesul penal în care a fost condamnat administratorul nu a privit decât acela obligații care au fost urmarea activității infracționale a acestuia și pentru care, de altfel, a și fost deschis procesul penal. În afara acestor obligații, societatea a acumulat și alte obligații către bugetul consolidat de stat, obligații care însă, nefiind urmarea săvârșirii faptelor penale, nu au făcut și obiectul dosarului penal, ci doar a dosarului de faliment.
În concret, în dosar instituția recurentă a înscris o creanță de 15280 ron, reprezentând obligații neachitate către bugetul consolidat de stat pe categorii de impozite și taxe, creanța înscrisă ca atare pe tabelul definitiv de creanțe al debitoarei și din care s-a achitat urmare finalizării dosarului penal suma de 5332 ron, rămânând o creanță neachitată de 9948 ron.
Asupra acestui aspect, recurenta a înștiințat expres judecătorul sindic și lichidatorul prin adresa nr. 59613/07.12.2006 anexată în copie și existentă la dosarul cauzei. De altfel și lichidatorul, prin raportul de activitate aferent termenului din 08.02.2007, precizează cuantumul sumei plătite în procesul penal și acest aspect este precizat în chiar cererea de antrenare a răspunderii. În aceste condiții, creditoarea recurentă consideră că atât lichidatorul, cât și judecătorul sindic aveau posibilitatea și obligația de a sesiza că suma achitată nu acoperă creanța înscrisă pe tabelul de creanțe al debitoarei.
Față de acestea, recurenta arată că instanța de judecată nu a făcut distincția necesară între obligațiile de plată pentru care s-a început urmărirea penală (care au fost achitate) și celelalte obligații datorate bugetului consolidat de stat (care nu au fost achitate) și în mod eronat a considerat ca fiind rămasă fără obiect cererea de antrenare a răspunderii administratorului, nepronunțându-se asupra acesteia. Pentru aceste motive, consideră că se impune a se casa hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare, în sensul de a se pronunța judecătorul sindic asupra cererii de antrenare, întrucât nu au fost achitate toate obligațiile înscrise pe tabelul de creanțe.
În cazul în care instanța de control nu va considera că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, recurenta solicită a se constata că nu au fost achitate integral obligațiile înscrise pe tabelul de creanțe, a modifica hotărârea recurată în sensul admiterii cererii creditoarei recurente de antrenare a răspunderii administratorului pentru obligațiile neachitate ale societății în conformitate cu prevederile art. 138 lit. a, b, d și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței. Pentru a reține astfel, solicită a se observa că s-a dovedit în cauză săvârșirea de administratorul societății a infracțiunii de evaziune fiscală precum și infracțiunea de fals intelectual, cu încălcarea Legii 82/1991 a contabilității, iar conform legii contabilității administratorul răspunde de evidențele contabile ale societății.
De altfel societatea a făcut și obiectul unei inspecții fiscale prin care au fost constatate faptele arătate, fapte confirmate prin hotărârea penală nr. 818/11.12.2006 ulterior și contestația formulată de societate în procedura administrativă fiind respinsă.
Totodată arată că între obligațiile restante ale societății pentru care s-a început procedura falimentului au fost și obligații cu reținere la sursă (CAS asigurați, sănătate, asigurați). În fapt, administratorul societății a reținut aceste obligații salariaților și nu le-a virat bugetului consolidat de stat.
În drept invocă Legea 85/2006, Codul civil, Codul comercial.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, în baza art. 312, alin. 1.proc.civ. pentru considerentele ce succed:
Judecătorul sindic a considerat în mod netemeinic că pârâtul Gaa chitat toate datoriile către bugetul statului, fiind obligat în acest sens prin sentința pronunțată în procesul penal și că, astfel, cererea de antrenare a răspunderii sale formulată de L nu ar mai avea obiect.
Din probele dosarului, reiese că pe tabelul creanțelor asupra debitoarei - SRL, a fost înscrisă ca și creditoare numai L, cu suma de 15.280 RON.
În dosarul penal, organele fiscale s-au constituit parte civilă cu suma de 71.675.791 ROL, iar prin sentința penală nr. 818/11.12.2006, pronunțată de Judecătoria Lugoj (filele 157-162 din dosarul primei instanțe) s-a constatat că despăgubirile au fost achitate integral de către
Chiar dacă există unele inadvertențe (suma acceptată ca fiind plătită de către creditoarea L fiind de 5332 RON), totuși, în ambele variante, este clar că nu toată creanța de pe tabelul creanțelor a fost achitată de pârâtul G și cererea creditoarei nu a rămas fără obiect, astfel că, în baza art. 312, alin. 5.proc.civ. se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar judecătorul sindic trebuie să verifice cât anume s-a plătit și pentru diferență trebuie să continue judecarea cererii de atragere a răspunderii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice L, împotriva sentinței civile nr. 760/8.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dispune comunicarea unui exemplar al prezentei decizii la ORC T, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED. /28.03.2008
TEHNORED./28.03.2008/3 EX./1 com.
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
