Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 314/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.314/C/2008 -
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoareDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal - în contradictoriu cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, intimații pârâți domiciliat în com. Nouă, Veche, nr.4. Județ T, domiciliat în B, nr.14, -.10, Județ B, Cod poștal -, intimata debitoare SC SRL,J-, CUI R -,cu sediul în B, Str.-, -.15, Județ B,prin lichidator judiciar SCcu sediul în O,-/C, Județ B și intimata pârâtă domiciliată în com.-, Județ T, împotriva sentinței nr.706 din 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectangajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137) - ART.138.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului pârât - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.402 din 18.06.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că s-a înaintat dosarul solicitat de instanță, după care:
Reprezentantul intimatului pârât reiterează excepția invocată la termenul anterior, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului. Precizează că printr-un act adițional se revocă din funcția de administrator intimatul. Intimata s-a obligat că va pune la dispoziția organelor de control fiscal toate documentele de evidență contabilă până la 23.12.2001. Condițiile răspunderii administratorului nu sunt îndeplinite. În susținerea celor prezentate invocă și decizia 669/23.09.2004 a Curții de Apel București, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.706 din 20.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții.
A respins ca neîntemeiată cererea creditorului DGFP împotriva pârâților, și.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În primul rând deși s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâților și, judecătorul sindic apreciază că aceasta este nefondată, iar susținerea potrivit căreia acestora nu le-ar fi aplicabil art. 138 din legea insolvenței este neîntemeiată, fiind contrazisă de textul de lege care prevede că antrenarea răspunderii, în măsura întrunirii cerințelor prevăzute, poate fi dispusă pentru orice persoană ce a cauzat insolvența prin una din faptele prevăzute de textul menționat.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale- passive a pârâtului și aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că antrenarea răspnderii vizează și pe foștii administratori în măsura în care se fac culpabili de săvârșirea faptelor prevăzute de textul de lege și dacă prin aceste fapte s-a generat insolvența societății.
Însă, pentru atragerea răspunderii administratorului societății debitoare, sau a oricărei alte persoane, trebuie întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție și a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Mai mult, potrivit art. 138 din Legea 85/2006, privind procedura insolvenței, atragerea răspunderii patrimoniale, este condiționată, pe lângă dovedirea elementelor anterior menționate și de existența unei legături de cauzalitate între fapta săvârșită și starea de insolvență.
Textul de lege prevede explicit că judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportat de membrii organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul persoanei juridice, sau de orice altă persoană ce a cauzat starea de insolvență prin una din faptele enumerate de acest text de lege.
Prin urmare, nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia legea instituie o prezumție relativă de culpă în sarcina pârâtului, dimpotrivă cade în sarcina celui care formulează cererea să dovedească existența cumulativă a elementelor răspunderii.
Judecătorul sindic constată că, în speță pentru niciunul dintre pârâți nu s-a făcut dovada existenței cumulative a condițiilor pretinse de textul de lege.
Din raportul privind cauzele și împrejurările ce au condus la starea de insolvență, întocmit de lichidatorul judiciar pentru termenul din 26.04.2007, rezultă că administratorul pârât nu s-a conformat obligației de a preda documentele contabile și că niciunul dintre administratori, nici cel ce apare înscris în registrul comerțului, nici cel de fapt, în persoana pârâtei nu au condus în mod legal contabilitatea societății debitoare.
Creanța pretinsă de DGFP este anterioară cesiunii care a avut loc la data de 22.12.2001 după cum rezultă din actul adițional autentificat sub nr. 2790 de BNP G
La data cesiunii, au fost predate și documentele contabile ale societății - conform procesului-verbal de predare primire încheiat la data de 22.12.2001, noul asociat preluând întregul activ și pasiv al societății, clauza în acest sens fiind inclusă în actul adițional, astfel că nu se poate reține cu certitudine că nu s-a ținut contabilitatea ori că au fost ascunse documente contabile și nici că s-a continuat o activitate care conducea în mod vădit societatea la insolvență.
Aceste împrejurări sunt în măsură să contureze elementele necesare antrenării răspunderii administratorilor în temeiul art. 138 alin.1 lit. c și din Legea nr. 85/2006, dar nu sunt suficiente pentru a se stabili în concret existența elementelor anterior menționate, întinderea părții din pasiv imputabilă ori legătura de cauzalitate dintre faptele imputate și insolvența societății, devenind aplicabil principiul de drept in dubio pro reo.
Prin urmare, văzând că nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, respectiv că nu s-a făcut dovada că aceștia ar fi săvârșit faptele invocate și că prin săvârșirea acestora s-ar fi determinat intrarea debitorului în stare de insolvență, judecătorul sindic va respinge în întregime cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B O, solicitând admiterea recursului și admiterea cererii pentru antrenarea răspunderii pârâților.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că soluția instanței de fond este vădit netemeinică și nelegală.
Astfel, conform art.138 lit.d din Legea 85/2006 se prevede fără echivoc ca o parte a pasivului debitorului, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una dintre următoarele fapte "d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Judecătorul sindic consideră că nu sunt motive de atragere a răspunderii deși în considerentele sentinței atacate se contrazice.
Învederează că la Oficiul Registrului Comerțului B figurează și azi administrator care deși susține că a cesionat părțile sale sociale și s-a revocat din funcția de administrator aceste mențiuni nu au fost operate la Oficiul Registrului Comerțului B așa cum prevede legea. Neoperarea la. B nu produce efecte față de terți. Potrivit art.22 din Legea 26/1990 orice parte interesată putea să solicite înregistrarea mențiunilor la Oficiul Registrului Comerțului B sau măcar să publice în Monitorul Oficial (formular 6) faptul că și-a cesionat părțile sociale și nu mai este administrator, ceea ce nu s-a realizat.
Mai mult, actele contabile nu s-au găsit ori potrivit art.144(1) din Legea 31/1990 modificată și republicată, administratorii răspund pentru îndeplinirea tuturor obligațiunilor, respectiv pentru exigența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
În realitate atât administratorul înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului B cât și cel care a preluat funcția nu au făcut dovada că au condus, au organizat contabilitatea proprie inclusiv cea financiară, că există aceste registre solicitate și impuse de Legea 82/1991 a contabilității.
În ceea ce o privește pe consideră că se impune atragerea răspunderii acesteia deoarece nu a depus diligențe la Oficiul Registrului Comerțului B pentru înregistrarea actului de cesiune și de numire în funcția de administrator.
Noțiunea de "orice persoană" care a cauzat starea de insolvență așa cum prevede art.138 din Legea 85/2006 i se potrivește perfect deoarece a consimțit la preluarea unei societăți cu datorii, a rămas în pasivitate neluând nici o măsură.
În cazul pluralității persoanelor, practica a statuat că răspunderea este solidară, dacă apariția stării de insolvență este contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-a exercitat mandatul.
Învederează că în momentul cesiunii creanța a existat numita acceptând-o în cunoștință de cauză. Consideră că faptele culpabile ale celor doi au constatat într-o infracțiune fapta omisivă respectiv neconducerea evidențelor contabile la zi, dispariția unor documente contabile, există un raport de cauzalitate între faptele celor doi și ajungerea societății la starea de insolvență, pentru care consideră corectă formularea cererii de atragere la răspundere a tuturor persoanelor răspunzătoare pentru aducerea societății în stare de insolvență.
Nedepunerea documentelor contabile, obligație a administratorilor care nu au respectat prevederile art.27 din Legea 82/1991 este una din modalitățile prevăzute de art.124 lit.d din Legea 85/2006, pentru care se poate atrage răspunderea patrimonială a acestora. Aceste dispoziții se coroborează cu art.11 alin.1 din Legea 82/1991 astfel cum a fost modificat, în sensul că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
În drept a invocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă coroborat cu art.12 din Legea 85/2006.
Intimatul a solicitat prin "Concluzii scrise" respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, menținerea sentinței, constatând legalitatea și temeinicia acesteia, raportat și la invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive precum și la starea de fapt ce-l vizează.
În motivare invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că a cesionat părțile sociale către numita în baza unui contract de cesiune a părților sociale, proces verbal de constatare a cesiunii părților sociale și de revocarea sa din funcția de administrator.
Faptul că mențiunile referitoare la cesiunea părților sociale și schimbarea administratorului nu s-au operat la Oficiul Registrului Comerțului sunt fără relevanță deoarece noul administrator, potrivit art.22 alin.1 din Legea 26/1990, avea obligația să solicite înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului, a mențiunilor privind modificările actului constitutiv al societății, astfel că potrivit art.22 alin.4 din Legea 26/1990 unde se precizează că mențiunile pot fi înregistrate și la cererea altor persoane nu scutește pe comerciant de obligația de a cere efectuarea lor.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive consideră că trebuie supus analizei și situația că societatea a fost verificată privitor la evidența contabilă în baza Legii 82/1991, constatându-se că agentul economic conduce jurnalul de cumpărări și vânzări, datele înscrise corespund cu balanțele de verificare, astfel că ultima raportare contabilă a fost depusă de societate la data de 30.06.2001 conform Notei de prezentare din 7.05.2004 întocmită de către creditoare.
În opinia sa excepția invocată este întemeiată mai ales că noul administrator - - s-a angajat că va pune la dispoziția organelor de control fiscal toate documentele de evidență contabilă predate până la data de 23.12.2001 în baza procesului verbal de predare a documentelor financiar contabile ale firmei încheiat la data de 22.12.2001 între el și numita.
Susținerile recurentei în sensul că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sunt nereale, deoarece societatea a fost verificată privitor la evidența contabilă în baza Legii 82/1991 constatându-se că agentul economic conduce jurnalul de cumpărări și vânzări, datele înscrise corespund cu balanțele de verificare, verificarea societății s-a efectuat în perioada 25.06.2001 - 28.06.2001 și a cuprins perioada 15.02.1999 - 31.05.2001, iar ultima raportare contabilă a fost depusă de societate la data de 30.06.2001 conform Notei de prezentare din 7.05.2004.
Un alt aspect esențial de reținut este faptul că toate documentele contabile vizând activul și pasivul societății au fost preluate de noul administrator așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 22.12.2001 depus la dosar, prin care acesta din urmă s-a obligat să pună la dispoziția organelor de control fiscal toate documentele de evidență contabilă predate până la data de 23.12.2001 de către el.
Judecătorul sindic a reținut corect că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civil delictuale prev.de art.998 și urm. cod civil pentru antrenarea răspunderii.
Invocă și Decizia nr.669/23.09.2004 a Curții de Apel București, Secția a V-a comercială în care se reține faptul că, neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune întocmirea actelor contabile prevăzute de Legea 82/1991 republicată, ceea ce nu este cazul în speță.
Arată că toate documentele contabile, activul și pasivul societății au fost preluate de noul administrator așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 22.12.2001 depus la dosar.
Afirmațiile recurentei privind faptele culpabile ale celor doi sunt nedovedite prin nici un mijloc de probă.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a prev.art.3041și 306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține că este întemeiat urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond a soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului intimat în sensul respingerii ca neîntemeiată soluție ce urmează a fi menținută și de către această instanță, câtă vreme antrenarea răspunderii vizează și pe foștii administratori și poate fi dispusă, în măsura întrunirii cerințelor prevăzute de lege, pentru orice persoană care a cauzat insolvența societății prin una din faptele expres prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Conform art.138 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de către membrii organelor de conducere sau de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei prin una din faptele expres menționate la literele a -
Prin cererea formulată de creditoarea recurentă aceasta a solicitat antrenarea răspunderii pârâților intimați în temeiul art.137 lit.c și d din Legea 64/1995, prevederi preluate de art.138 din Legea 85/2006.
Acțiunea pentru atragerea răspunderii patrimoniale este apreciată unanim în literatura de specialitate ca fiind o acțiune în răspundere civilă contractuală sau delictuală, condițiile răspunderii și probele admisibile fiind cele prevăzute de Codul d e procedură civilă.
În speță pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății sau a oricărei persoane trebuie să fie întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, existența prejudiciului, a unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție și a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, art.138 din Legea 85/2006 condiționând și de starea de insolvență.
Din actele existente la dosarul cauzei aceste cerințe sunt îndeplinite doar în ceea ce o privește pe pârâta în sarcina acesteia reținându-se că a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență săvârșind fapta prev.de art.138 lit.d din Legea 85/2006, fapta prevăzută de art.138 lit.c din Legea 85/2006 nefiind dovedită.
Astfel se reține că potrivit procesului verbal încheiat la data de 18.07.2001 B - Direcția Control Fiscal societatea a fost supusă unui control - verificarea fiind efectuată în perioada 25.06.2001 - 28.06.2001, 12.07.2001 - 13.07.2001 și a cuprins și perioada 15.03.1999 - 31.05.2001.
Cât privește evidența contabilă în perioada verificată s-a reținut că agentul economic a condus jurnalul de cumpărări și vânzări, datele înscrise corespunzând cu balanțele de verificare.
Prin actul adițional autentificat la 22.12.2001 numitul cesionat părțile sale sociale numitei căreia i-a predat documentele menționate în procesul verbal încheiat la acea dată (fila 63 din dosar), (balanțe verificare, jurnale contabile, registru de casă cu documente de evidență contabilă, etc.) aceasta obligându-se de a depune la dispoziția organelor de control fiscal toate documentele de evidență contabilă a firmei predate până la 23.12.2001.
Noul administrator al societății - nu s-a conformat celor menționate în procesul verbal încheiat la 22.12.2001 potrivit actului adițional prin care i-au fost cesionate părțile sociale, nu a condus evidența contabilă a firmei la ti în conformitate cu Legea 82/1991 republicată a consimțit la preluarea unei societăți cu datorii și a rămas în pasivitate astfel cum rezultă din Completarea raportului privind cauzele ajungerii societății în stare de insolvență întocmit de lichidatorul Cabinet de insolvență consilier, între faptele sale și ajungerea societății în stare de insolvență existând raport de cauzalitate.
Prin urmare, cum raportat la ceilalți pârâți nu s-a făcut dovada existenței cumulative a condițiilor prevăzute de lege instanța de fond în mod corect a respins cererea creditoarei pentru atragerea răspunderii patrimoniale a acestora, soluție ce va fi păstrată și de către această instanță.
În consecință în temeiul prev.art.312, 316 Cod procedură civilă recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată în parte în sensul că se va admite cererea creditoarei B formulată împotriva pârâtei care va fi obligată să aducă la masa credală a debitoarei SRL B suma de 53.911,52 lei. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
ADMITEca fondatrecursul declarat de recurenta creditoareDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal - în contradictoriu cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, intimații pârâți domiciliat în com. Nouă, Veche, nr.4. Județ T, domiciliat în B, nr.14, -.10, Județ B, Cod poștal -, intimata debitoare SC SRL,J-, CUI R -,cu sediul în B, Str.-, -.15, Județ B,prin lichidator judiciar SCcu sediul în O,-/C, Județ B și intimata pârâtă domiciliată în com.-, Județ T, împotriva sentinței nr.706 din 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică în parte în sensul:
Admitecererea creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice B formulată împotriva pârâtei.
Obligă pârâta să aducă la masa credală a debitoarei SC SRL suma de 53911,52 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.09.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 19.09.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 29 septembrie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
