Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 333/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 333
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-au luat în examinare, la a doua strigare, recursurile declarate de creditoarele B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentințelor comerciale nr. 1004/ din 21 iunie 2007 și nr. 1219/ din 11 octombrie 2007, ambele pronunțate de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată M & S -. Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar Ferm Consult T și pârâtul intimat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 27 martie 2008, prin registratura instanței, pârâtul intimat a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate. De asemenea, se constată că la filele 8 și 10 dosar a fost înaintată din greșeală de către prima instanță o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentința comercială nr. 1219/ din 11 octombrie 2007 Tribunalului C-S, cerere formulată de creditoarea B, astfel că, raportat la prevederile art. 281 Cod procedură civilă Curtea va dispune detașarea acestor file și înaintarea lor către tribunal spre soluționare.
Văzând că ambele recurente au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, considerând pricina lămurită, instanța, în temeiul art. 150 din același cod, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1004/ din 21 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ea precizată de către reclamanta creditoare B, formulată împotriva pârâtului având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia, în calitate de administrator social, pentru acoperirea pasivului debitoarei M & S -. Reșița aflată în procedura insolvenței instituită prin Legea nr. 85/2006, reprezentată prin lichidatorul judiciar Ferm Consult T, pentru lipsa calității procesual active a reclamantei de a promova o asemenea acțiune.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 20 aprilie 2007 în dosarul nr-, precizată la 19 iunie 2007, creditoarea Bac hemat în judecată pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitatea sa de administrator social, pentru acoperirea a unei părți din pasivul debitoarei M & S -. Reșița, respectiv creanța sa în sumă de 44.055,10 lei, cu care este înscrisă la masa credală a falitei.
În susținerea acțiunii reclamanta, în esență, a arătat că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006 cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății motivat de faptul că acesta a făcut comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, respectiv a ridicat marfă de la creditoare, în regim de consignație, pe care a vândut-o, iar contravaloarea acesteia și-a însușit- Prin precizarea de acțiune s-a mai învederat faptul că în sarcina pârâtului se poate reține și săvârșirea faptei prevăzute la lit. c) a aceluiași text de lege, întrucât acesta, în calitate de asociat unic și administrator, a reușit "performanța" de a înregistra un debit în sumă de 178.936,94 lei, adică de 220 de ori capitalul social al firmei, prin neplata mărfurilor luate de la creditori, a utilităților consumate și a taxelor către stat.
Din ansamblul probelor administrate în cauză judecătorul-sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 1119/ din 3 septembrie 2001 pronunțată în dosarul nr. 3555/COM/2001 al Tribunalului C-S s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului instituită prin Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva debitoarei M & S -. Reșița întrucât s-a dovedit că societatea debitoare se află în stare de insolvență comercială, iar prin încheierea nr. 464/ din 7 decembrie 2004, pronunțată în același dosar, împotriva acesteia s-a dispus începerea procedurii falimentului, în calitate de lichidator judiciar fiind desemnată Expert Reșița, dar având în vedere apariția nr.OUG 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, prin încheierea comercială nr. 147/ din 23 ianuarie 2007 judecătorul-sindic a desemnat în calitate de lichidator Ferm Consult Cum, însă, procedura falimentului nu a fost închisă până la data de 21 iulie 2006, când a fost abrogată Legea nr. 64/1995, procedura împotriva societății debitoare a continuat să se desfășoare în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
În conformitate cu art. 138 din Legea insolvenței, care nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie, au calitate procesuală activă în promovarea de acțiuni în răspundere patrimonială împotriva membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricărei alte persoane care a determinat starea de insolvență, pentru suportarea a unei părți a pasivului debitoarei persoană juridică, doar administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar ce a fost desemnat în cauză (alin. 1), precum și comitetul creditorilor, însă, numai cu autorizarea judecătorului-sindic (alin. 3). Ca atare, acțiunea în răspundere reglementată de articolul menționat nu poate fi promovată de către orice creditor care are înscrisă o creanță în tabelul de creanțe admise împotriva averii debitorului aflat în stare de insolvență, ci numai de către administratorul-judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar, ca practician în insolvență, sau, în cazurile limitativ prevăzute la alin. 3, de către comitetul creditorilor debitoarei.
În aceste condiții, prima instanță a constatat lipsa calității procesuale active a reclamantei creditoare B în a promova acțiunea în răspundere patrimonială împotriva pârâtului - pentru obligarea acestuia, în calitate de administrator social, să suporte o parte din pasivul debitoarei M & S -. Reșița, până la concurența creanței reclamantei în sumă de 44.055,10 lei și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de antrenare a răspunderii, așa cum a fost ea precizată, pentru următoarele motive:
Pârâtul intimat a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 85/2006, în sensul că a făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, prin aceea că a ridicat de la societatea recurentă, pe bază de contract, produse electronice și electrocasnice în regim de consignație pe care le-a vândut pe plan local, contravaloarea acestora însușindu-și-o, prin modul de conducere a activităților contribuind la ajungerea debitoarei în încetare de plăți, înregistrând, conform raportului final, un debit de 220 de ori capitalul social al firmei. De asemenea, s-a mai arătat că a Ba solicitat, în temeiul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, să fie autorizată să introducă acțiunea prevăzută de alin. 1 al aceluiași text deoarece administratorii/lichidatorii numiți în dosar au omis să indice în rapoartele lor de activitate, conform atribuțiilor ce le reveneau din prevederile art. 25 lit. a), cauzele insolvenței și persoanele culpabile de aceasta. Deși prin hotărârea atacată prima instanță a reținut că au calitate procesuală de a formula o astfel de cerere numai administratorul judiciar/lichidatorul și comitetul creditorilor, primii nu și-au îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege, iar în ceea ce privește comitetul, în speță un asemenea organism nu a fost constituit, contrar dispozițiilor art. 16, situație în care, recurenta este îndreptățită să promoveze o acțiune în răspundere cu atât mai mult cu cât ea ar fi făcut parte în mod obligatoriu din comitet, deținând cea mai M creanță dintre toți cei 19 creditori.
Respingerea cererii creditoarei recurente echivalează cu limitarea accesului la justiție întrucât cei doi participanți la procedură (lichidatorul și comitetul neconstituit) nu au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea insolvenței față de pârâtul intimat. Prin decizia Curții Constituționale nr. 549/ 07.06.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 544/09.08.2007 se reține, printre altele, că în condițiile în care în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțin creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet (ori comitetul nu a fost constituit), este evident că aceștia pot exercita personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecătorului-sindic să autorizeze introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, orice altă interpretare a legii fiind de natură a crea consecințe grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privați de posibilitatea recuperării integrale sau în proporție cât mai Mac reanțelor.
Ulterior, prin sentința comercială nr. 1219/ din 11 octombrie 2007 pronunțată în același dosar, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S a aprobat raportul final nr. 101 din 13 martie 2007 întocmit de lichidatorul judiciar Ferm Consult T, a dispus închiderea procedurii falimentului deschisă împotriva debitoarei M & S -. Reșița, radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr. J-, descărcarea practicianului de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitoare și averea sa, creditori și asociați, dispunând, totodată, notificarea hotărârii debitoarei, lichidatorului judiciar, creditorilor Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, Primăria municipiului Reșița, Asigurări - Sucursala Reșița, Import Export Târgu S, Electric România B, HL C-N, B, România C-N, AM B, B, DV O, -. B, B, România S M, Romanel Internațional B, B, B și Distrigaz Nord - Agenția Reșița, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului, precum și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că urmare a cererii introductive formulată de către creditoarea AM B, prin sentința civilă nr. 1119/ din 3 septembrie 2001 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului față de debitoarea M & S -. Reșița, întrucât s-a dovedit că societatea pârâtă, la acea dată, se afla în stare de insolvență comercială (încetare de plăți), pentru derularea procedurii fiind desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul -. Ulterior, constatându-se că debitoarea nu mai desfășoară nici un fel de activitate și că nu este posibilă redresarea sa financiară în cadrul procedurii de reorganizare judiciară prin continuarea activității sau prin lichidarea unor bunuri pe bază de plan, prin încheierea nr. 464/ din 7 decembrie 2004 tribunalul a dispus încetarea procedurii de reorganizare judiciară și deschiderea falimentului (lichidării averii) în condițiile prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu aplicarea art. IV alin. 1 din nr.OG 38/2002, aprobată prin Legea nr. 82/2003.
Pentru administrarea procedurii falimentului în calitate de lichidator judiciar a fost desemnat același practician - -, persoană fizică, care prin încheierea nr. 1101/JS din 19 decembrie 2005 fost înlocuit cu Expert Reșița. vând în vedere, însă, intrarea în vigoare a nr.OUG 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, prin încheierea comercială nr. 147/ din 23 ianuarie 2007 judecătorul-sindic a desemnat în calitate de lichidator practicianul în insolvență Ferm Consult
Noul lichidator judiciar a întocmit raportul final privind pe debitoarea M & S -. Reșița, prezentat în anexă la adresa nr. 101 din 13 martie 2007 și afișat la ușa instanței la data de 15 martie 2007, prin care a propus închiderea procedurii falimentului împotriva societății debitoare și radierea acesteia din registrul comerțului, în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, pe considerentul că în patrimoniul acesteia nu au fost identificate bunuri care prin valorificare să acopere cheltuielile administrative aferente procedurii insolvenței, precizând, totodată, că din documentele existente la dosar în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 138 privitoare la atragerea răspunderii administratorului societății.
Cu toate că împotriva raportului final, sub nr. 8773 din 2 aprilie 2007 și nr. 10800 din 20 aprilie 2007, în temeiul art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, prin încheierea comercială nr. 1005/ din 21 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S judecătorul-sindic a dispus respingerea obiecțiunilor instituției creditoare apreciindu-le ca fiind neîntemeiate, această hotărâre rămânând irevocabilă prin nerecurare.
Instanța de fond a mai constatat că în același dosar de insolvență creditoarea Bac hemat în judecată pârâtul solicitând antrenarea răspunderii patrimoniale a acestuia, în calitate de administrator social, în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 85/2006, pentru acoperirea a unei părți din pasivul debitoarei falite, însă, prin sentința comercială nr. 1004/ din 21 iunie 2007 tribunalul a dispus respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei creditoare, hotărâre care, de asemenea, a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Astfel cum s-a arătat mai sus, împotriva debitoarei M & S -. Reșița s-a început procedura de reorganizare judiciară în condițiile prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, devenită apoi faliment, în conformitate cu prevederile aceluiași act normativ, procedură care, însă, a continuat să se deruleze potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, act normativ în care nu au fost prevăzute dispoziții tranzitorii pentru procedurile de reorganizare judiciară și faliment ce au fost deschise sub imperiul fostei Legi nr. 64/1995. Lichidatorul judiciar Ferm Consult T, prin raportul final din 13 martie 2007, învederat faptul că în averea societății debitoare a identificat un singur bun, respectiv o autoutilitară, prin a cărei valorificare s-a obținut doar suma care să asigure recuperarea cheltuielilor aferente procedurii falimentului, nu și alte bunuri care să poată acoperi creanțele acestei debitoare față de creditorii care s-au înscris la masa credală potrivit definitiv consolidat. În aceste condiții, judecătorul-sindic a dispus, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială, și nu în baza art. 131 din aceeași lege, cum eronat a indicat lichidatorul prin raportul final, aprobând, totodată, raportul practicianului prin care s-a propus închiderea procedurii și radierea acesteia din registrul comerțului, cu toate consecințe care decurg din aceasta.
Împotriva sentinței comerciale nr. 1219//11.10.2007 a Tribunalului C-S, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii de insolvență față de societatea debitoare și continuarea administrării acestei proceduri în vederea convocării comitetului creditorilor pentru a decide cu privire la incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru următoarele motive:
Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu nerespectarea unuia dintre principiile de bază ale procedurii civile, respectiv principiul rolului activ al instanței de judecată întrucât, în conformitate cu prevederile art. 129 Cod procedură civilă, judecătorii au nu numai dreptul, dar și îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Instituția recurentă susține că a solicitat convocarea comitetului creditorilor pentru a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva administratorilor falitei având în vedere că lichidatorul a omis să indice în raportul său cauzele insolvenței și persoanele culpabile de aceasta, din raportul practicianului rezultând că deși societatea debitoare se afla în încetare de plăți, conducerea nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, această faptă intrând sub incidența prevederilor art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006. Mai mult decât atât, ținând cont de faptul că nu există vreun termen de decădere cu privire la înregistrarea unei astfel de cereri, este evident că ea poate fi formulată numai după depunerea raportului final. Având în vedere faptul că recurenta nu și-a recuperat creanța deținută față de societatea debitoare, prin închiderea procedurii insolvenței fără convocarea comitetului creditorilor instituția bugetară fiind prejudiciată în drepturile și în interesele sale, se impune admiterea recursului astfel cum a fost el formulat și continuarea administrării procedurii.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 129 Cod procedură civilă, precum și art. 8 și 12 din Legea nr. 85/2006.
La data de 27 martie 2008 pârâtul intimat a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat, în principal, respingerea recursurilor ca fiind introduse de persoane fără calitate procesuală activă și, în subsidiar, ca nefondate menționând, totodată, că sentința comercială nr. 1219// 11.10.2007 a Tribunalului C-S este temeinică și legală întrucât doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului societății falite să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență.
Prima instanță în mod corect a validat raportul final al practicianului și a dispus închiderea procedurii fără antrenarea răspunderii pârâtului deoarece prin acest raport s-a arătat în mod clar că din documentele depuse la dosar rezultă că nu sunt incidente prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Este adevărat că în conformitate cu acest text și comitetul creditorilor poate solicita angajarea răspunderii administratorilor, însă, condițiile de exercitarea a acțiunii sunt expres prevăzute de legiuitor. Astfel, comitetul poate fi autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1 al art. 138 numai dacă lichidatorul a omis să indice în raportul său cauzele insolvenței și persoanele culpabile ori dacă a omis să formuleze o astfel de cerere și răspunderea persoanelor culpabile amenință să se prescrie, situație ce nu se regăsește în speță, lichidatorul judiciar al debitoarei falite menționând că nu există probe certe care să conducă la aplicarea art. 138 din Legea insolvenței. Pe de altă parte, aplicabilitatea acestei norme trebuie să se raporteze la condițiile strict și limitativ reglementate și fiind vorba de o sancțiune, ca orice pedeapsă, ea se poate aplica doar dacă sunt întrunite cerințele legii. Or, din documentele de la dosar nu rezultă nici un indiciu că pârâtul ar fi săvârșit vreuna dintre faptele prevăzute la literele a) - g) ale art. 138 sau că ar avea vreo culpă pentru ajungerea societății în insolvență, așa cum, de altfel, a arătat și practicianul.
În aceste condiții, recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu este întemeiat deoarece în cauza nu s-a formulat cerere de atragere a răspunderii fostului administrator social de către comitetul creditorilor, iar recursul creditoarei B nu este susținut de nici un fel de dovezi de natură a face incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. b) și c) pe care această parte și-a întemeiat cererea de recurs, în mod corect prima instanță respingând acțiunea pentru lipsa calității procesuale active. Oricare alt creditor, în afara celor doi menționați mai sus, dacă ar fi declarat recurs cu privire la neatragerea răspunderii patrimoniale personale a pârâtului, acestea ar fi cereri noi, inadmisibile raportat la prevederile art. 316, coroborat cu cele ale art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile creditoarelor, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 (și recursul B vizând acest caz, cu toate că partea nu l-a indicat expres, însă, prin aplicarea art. 306 alin. 3 instanța a făcut această încadrare juridică) și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând să le respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea B sentinței comerciale nr. 1004/ din 21 iunie 2007 Tribunalului C-S se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a pârâtului intimat, fost administrator social al debitoarei falite, însă ele nu pot fi primite. Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Totuși, în fața primei instanțe lichidatorul judiciar Ferm Consult T, desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoarea M & S -. Reșița, nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 138, angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social. De asemenea, nici comitetul creditorilor nu a cerut judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea în răspundere pe motiv că administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori că acesta a omis să formuleze cererea de atragere a răspunderii împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie, ci doar creditoarea recurentă a formulat la data de 20 aprilie 2007 o cerere de antrenarea a răspunderii administratorului cu motivarea că acesta a făcut acte comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, respectiv a ridicat marfă de la creditoare, în regim de consignație, pe care a vândut-o, iar contravaloarea și-a însușit-o, ceea ce face ca în speță să fie întrunite condițiile prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006. Ulterior, prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de 19 iunie 2007, creditoarea a mai învederat faptul că în sarcina pârâtului se poate reține și săvârșirea faptei prevăzută la lit. c) a aceluiași text de lege, întrucât acesta, în calitate de asociat unic și administrator, a reușit "performanța" de a înregistra un debit în sumă de 178.936,94 lei, adică de 220 de ori capitalul social al firmei, prin neplata mărfurilor luate de la creditori, a utilităților consumate și a taxelor datorate către stat.
Este adevărat că prevederile art. 138 pun la dispoziția creditorilor mijloace și instrumente specifice în scopul satisfacerii creanțelor în situația în care starea de insolvență a societății a fost cauzată prin una din faptele prevăzute la alin. 1 al acestui text de lege. Astfel, acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricăror alte persoane, și de obligare a acestora la suportarea unei părți din pasivul societății comerciale debitoare are un caracter special, justificat de particularitatea domeniului reglementat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Potrivit alin. 1 al art. 138, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a solicita angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitorului. În condițiile expres prevăzute de lege, art. 138 alin. 3, dacă aceștia au omis să indice, în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății comerciale și răspunderea acestor persoane amenință să se prescrie, calitatea procesuală activă este dobândită și de comitetul creditorilor. Acesta reprezintă interesele creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, fiind ales de adunarea creditorilor și format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanțe garantate și cei, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justifică preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod detaliat și judicios toate aspectele ce țin de procedura insolvenței, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr M de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe, dispozițiile referitoare la comitetul de creditori satisfăcând unul dintre imperativele legii, și anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a voinței creditorilor participanți la procedura insolvenței.
Din enumerarea atribuțiilor stabilite prin lege (art. 17), se poate observa că acest comitet acționează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplinește funcția de reprezentare a creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Ca atare, în condițiile în care în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceștia pot exercita personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecătorului-sindic să autorizeze introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, orice altă interpretare a legii fiind de natură a crea consecințe grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privați de posibilitatea recuperării integrale sau în proporție cât mai Mac reanțelor, doar pentru că nu sunt în număr suficient pentru a forma un comitet. Prin urmare, o astfel de interpretare ar contraveni scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, și ar nesocoti accesul liber la justiție al creditorilor aflați într-o atare situație, drept în egală măsură protejat prin Constituție, lucru care nu poate fi acceptat.
Cu toate acestea, recursul creditoarei nu poate fi primit motivat de împrejurarea că, pe de o parte, prin raportul de activitate depus la termenul din 15 martie 2007 (filele 54-59 dosar de fond vol. II) lichidatorul judiciar a arătat fără nici un echivoc că din documentele studiate rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 referitoare la atragerea răspunderii administratorului social. Pe de altă parte, prin încheierea comercială nr. 594/ din 15 martie 2007 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S, în temeiul art. 16 alin. 1 și 2 din același act normativ, a desemnat comitetul creditorilor, organism din care fac parte următorii creditori: Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Primăria municipiului Reșița și Asigurări - Sucursala Reșița, președinte al comitetului fiind prima instituție creditoare. În aceste condiții, criticile recurentei privitoare la pretinsa limitare a accesului său la justiție și la încălcarea de către judecătorul sindic a atribuțiilor prevăzute de art. 16 sunt lipsite de orice fundament și urmează a fi înlăturate ca atare. Este adevărat că prin precizarea de acțiune creditoarea a solicitat și autorizarea introducerii acțiunii în răspundere pe motiv că lichidatorul judiciar ar fi omis să indice prin raportul său cauzele insolvenței și persoanele culpabile de aceasta și nici nu a formulat acțiunea prevăzută de alin. 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, însă, textul alineatului 3 se referă expres la faptul că numai comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, deci nu orice creditor care are o creanță înscrisă la masa credală a falitei, cum, de altfel, corect a reținut și tribunalul, și atunci doar în condițiile limitativ prevăzute - dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie, ceea ce nu este cazul în speță. Nu în ultimul rând, prin raportul asupra situației economico-financiare a societății comerciale M & S -. Reșița întocmit de primul practician desemnat în cauză - dl. (filele 31-37 dosar de fond vol. I) s-a arătat fără echivoc că principalele cauze care au dus la apariția insolvenței acestei persoane juridice sunt de natură exogenă (conjunctura economică nefavorabilă, datorată concurenței acerbe de pe piața pe care a acționat societatea, scăderea puterii de cumpărare a populației din zonele în care debitoarea a avut magazine) și endogenă (extinderea și menținerea unui număr prea M de magazine în zone cu putere micșorată a absorbției produselor oferite de societate, distanța M dintre magazine, multe dintre aceste fiind închiriate, pentru întregirea fluxului de numerar s-a apelat la o linie de credit de 200.000 lei, ceea ce a condus la înregistrarea unor cheltuieli financiare suplimentare), pe scurt cauze obiective.
Nici recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B nu este fondat, prima instanță în mod corect aprobând raportul final al lichidatorului prin care s-a propus închiderea procedurii insolvenței deschisă față de debitoarea intimată M & S -. Reșița, în speță fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/200, potrivit căruia o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă, în urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic pronunțând o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora.
Criticile instituției recurente privitoare la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii tribunalului pe motiv că judecătorul fondului ar fi încălcat unul dintre principiile de bază ale procedurii civile, respectiv principiul rolului activ al instanței întrucât, în conformitate cu prevederile art. 129 Cod procedură civilă, avea nu numai dreptul, dar și îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, ceea ce ar impune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii de insolvență față de societatea debitoare și continuarea administrării acestei proceduri în vederea convocării comitetului creditorilor pentru a decide cu privire la incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nefiind întemeiate.
Într-adevăr, prin obiecțiunile la raportul final înregistrate la Tribunalul C-S la data de 4 aprilie 2007 (filele 86-89 dosar de fond vol. II) instituția creditoare a solicitat respingerea raportului lichidatorului și continuarea administrării procedurii, iar în cazul în care practicianul nu va apela la prerogativa inițierii unei cereri de atragere a răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare judecătorul-sindic să autorizeze comitetul creditorilor să formuleze această acțiune, însă, prin încheierea nr. 1005/ din 21 iunie 2007 instanța de fond a respins aceste obiecțiuni apreciindu-le ca fiind nefondate, această hotărâre nefiind atacată cu recurs de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, ea devenind, astfel, irevocabilă. Ca atare, susținerile recurentei privitoare la necesitatea continuării procedurii insolvenței debitoarei M & S -. Reșița și convocarea comitetului creditorilor pentru a decide cu privire la incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu mai pot fi primite, fiind soluționate deja de către judecătorul-sindic, a cărui hotărâre a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Deși este adevărat că statul român, reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas uferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea faptului că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului, imposibilitatea recurentei de a recupera această creanță nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să oblige în mod implicit fostul administrator al societății debitoare la plata creanțelor.
Chiar dacă sentința tribunalului nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art. 3041Cod procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, aceasta nu înseamnă că un recursomisso mediodevine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Față de cele reținute, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, iar recursurile creditoarelor nefondate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea le va respinge conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Nu în ultimul rând, constatând că prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S la data de 31 ianuarie 2008 petenta Bas olicitat, în temeiul art. 281 Cod procedură civilă, îndreptarea unei erori materiale strecurată în sentința comercială nr. 1219/S/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, iar potrivit acestui text de lege rorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, instanța pronunțându-se prin încheiere dată în camera de consiliu, părțile urmând să fie citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri, în cazul hotărârilor, îndreptarea făcându-se în ambele exemplare, Curtea va dispune disjungerea acestei cereri și înaintarea ei tribunalului, singurul în măsură să se pronunțe în fond cu privire la temeinicia solicitării petentei.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 1004/S/21.06.2007 pentru societatea creditoare și împotriva sentinței comerciale nr. 1219/S/11.10.2007 pentru instituția creditoare, ambele pronunțate de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată M & S -. Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar Ferm Consult T și pârâtul intimat.
Disjunge cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentința comercială nr. 1219/S/11.10.2007, cerere formulată de creditoarea, și o trimite Tribunalului C-
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 24.04.2008
Tehnored. - 30.04.2008/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
