Spete contestatie la executare comercial. Decizia 335/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 335
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 2451 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 924/2005 în contradictoriu cu debitoarea intimată A (fostă International A), reprezentată prin lichidator judiciar EXPERT
La apelul nominal se prezintă dl., în calitate de reprezentant al lichidatorului judiciar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul lichidatorului arată că la data de 1 aprilie 2008 depus la dosar un set de înscrisuri, potrivit borderoului de la fila 63 dosar, printre acestea regăsindu-se și actele solicitate de instanță la termenul de judecată anterior, învederând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită respingerea ambelor recursuri pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța, considerând pricina lămurită, în baza art. 150 din Codul d e procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2451 din 31 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 924/2005 Tribunalul Arada respins atât completarea declarației de creanță cerută de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cât și contestația la tabelul definitiv formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, acordând, totodată, termen pentru continuarea procedurii de insolvență deschisă față de debitoarea A (fostă International A) pentru data de 28 noiembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada reținut că rin p. cererea înregistrată la 2 octombrie 2007 prima instituție creditoare a solicitat completarea tabelului creditorilor cu o creanță în sumă de 1.345.721 lei reprezentând accesorii calculate de la momentul deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată și modificată, respectiv 21 iunie 2006, și până la 20 iulie 2006, data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006. De asemenea, prin contestația depusă la 15 octombrie 2007, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas olicitat includerea în tabelul definitiv a întregii sale creanțe potrivit cererii de admitere înregistrată în dosarul nr-, în susținerea contestației arătând că prin declarația de creanță a solicitat înscrierea sa în tabelul creditorilor cu suma de 133.392,29 lei reprezentând creanța preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate A, la care se adaugă 11.098,72 lei reprezentând cheltuieli de valorificare nerecuperate aferente executării silite inițiate. Cu toate că lichidatorul nu i-a accepta întreaga creanță declarată, acesta nu a notificat-o de un eventual refuz, neîndeplinindu-și nici obligațiile prevăzute de art. 7 alin. 6 și 9 din Legea nr. 85/2006 referitoare la publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvență.
Prima instanță a apreciat că cererea de completare a declarației de creanță făcută de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A este inadmisibilă, iar contestația la tabelul definitiv al creanțelor formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr. 2218 din 19 septembrie 2007 judecătorul-sindic a admis contestația formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A și a dispus înscrierea acestei instituții în tabelul definitiv cu o creanță în sumă de 15.212.554 lei, sumă ce reprezintă totalul datoriilor societății debitoare la bugetul consolidat al statului, tabelul de creanțe fiind afișat la ușa instanței în data de 17 octombrie 2007. Ulterior, prin completarea de creanță, această creditoare a solicită înscrierea sa în tabelul creditorilor și cu o creanță în sumă de 1.345.721 lei reprezentând accesorii calculate de la data deschiderii procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată și modificată, respectiv 21 iunie 2006, și până la 20 iulie 2006, data intrării în vigoare a noii Legi a insolvenței.
Prin contestația formulată creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas olicitat înscrierea sa în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 133.392,29 lei reprezentând creanță preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate A, la care se adaugă 11.098,72 lei cheltuieli de valorificare nerecuperate aferente executării silite inițiate susținând că cheltuieli de executare nu au fost incluse în tabel, iar lichidatorul judiciar nu a notificat-o în acest sens.
Potrivit prevederilor art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, după întocmirea tabelului definitiv al creanțelor orice parte interesată poate face contestație în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. Așadar, după întocmirea tabelului definitiv al creanțelor singura modalitate de refacere a acestui tabel este formularea contestației în condițiile mai sus indicate.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A nu a formulat o asemenea contestație și nici nu a invocat vreun motiv dintre cele enumerate de textul citat și care să determine analizarea completării ca și o contestație la tabelul definitiv al creanțelor, astfel că cererea sa de completarea este inadmisibilă.
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, deși a formulat contestația reglementată de alin. 1 al art. 75, nu a invocat nici unul dintre motivele prevăzute de acest temei de drept și, prin urmare, contestația sa este neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, cererile lor fiind înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub dosar nr-.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, a solicitat modificarea ei în sensul admiterii completării declarației sale de creanță cu consecința înscrierea acestei instituții în tabelul creditorilor debitoarei A și cu suma de 1.345.721 lei, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad în mod greșit a respins completarea de creanță formulată de instituția recurentă pentru accesoriile calculate de la data deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată și actualizată, respectiv 21 iunie 2006, și până la 20 iulie 2006, data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, fără să țină seama de faptul că cererea de completare a creanței cu suma de 1.345.721 lei, depusă la 2 octombrie 2007, fost formulată n temeiul prevederilor art. II alin. 6 din OG nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, coroborate cu dispozițiile art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, precum și cu art. 118 alin. 4 din OG nr. 92/2003, republicată, în vigoare în perioada arătată în cerere.
Creditoarea recurentă consideră că în mod eronat nstanț de fond a respins completarea de creanță având n vedere că această completare a fost formulată n emeiul art. II alin. 6 din OG nr. 47/2007, dispoziție leală care reprezintă o repunere n termen a organelor fiscale pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor. Astfel, în conformitate cu textul menționat, în termen de 30 de zile de la data intrării n vigoare a nr.OG 47/2007, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării n vigoare a acestui act normativ de către contribuabilii aflați n stare de insolvență, potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura irisolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor n tabelul creditorilor.
De asemenea, prin adresa nr. -/-/24.09.2007 emisă de Direcția Generală Juridică din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală se solicită luarea măsurilor pentru punerea în aplicare a prevederilor art. II alin. 6 din OG nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu precizarea expresă a modului de calcul a obligațiilor-fiscale accesorii. Potrivit acestui act, situația în prezentul dosar este prevăzută la pct. 1, având n vedere că n cauză este vorba de creanțele născute anterior deschiderii procedurii. Ca atare, pentru acestea se vor calcula obligații fiscale accesorii până la intrarea n vigoare a Legii nr. 85/2006, întrucât declanșarea falimentului a avut loc după apariția legii menționate.
Principiultempus regit actumstatuează că legea nu retroactivează, cu excepția legii penale mai favorabile. Avându-se n vedere faptul că obligațiile fiscale accesorii din completarea declarației de creanță au fost calculate până la 20 iulie 2007, dată la care era în vigoare Legea nr. 64/1995, republicată, creditoarea consideră că aceasta trebuie aplicată n speță și nu Legea nr. 85/2006. De asemenea, art. 1 din Codul civil stipulează foarte clar că egea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivă. Mai mult decât atât, și art. 15 alin. 2 din Constituția omâniei prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Dobânzile și penalitățile pretinse au fost calculate în temeiul art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, conform cărora entru p. neachitarea obligațiilor bugetare datorate atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de întârziere și penalități de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment, corobora cu prevederile art. 118 alin. 4 Cod procedura fiscală potrivit cărora pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.
Având n vedere conținutul dispozițiilor exprese citate mai sus creditoarea recurentă consideră că n mod nejustificat lichidatorul judiciar a refuzat înscrierea instituției contestatoare în tabelul definitiv consolidat al creanțelor cu suma solicitată atâta timp cât art. II alin. 6 din OG nr. 47/2007 instituie obligația de a înscrie creanțele n tabelul creditorilor n termen de 30 de zile de la data intrării n vigoare a acestei ordonanțe. Totodată, art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, dă posibilitatea calculării majorărilor și penalităților până la data deschiderii procedurii falimentului.
Cu toate că potrivit art. 45 din egea menționată, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, n afară de cazul în care prin programul de plată a creanțelor cuprins n planul de reorganizare se derogă de la prevederile acestea, n speță sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. 4 din OG nr. 92/2003, republicată, în conformitate cu care pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități-de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment, numai pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nedatorându-se dobânzi și penalități de întârziere. În consecință, prin derogare de la regula generală, pentru creanțe ce exprimă obligații fiscale accesoriile sunt datorate până la data deschiderii procedurii de faliment, fără a se face distincție între data deschiderii procedurii potrivit art. 38 din Legea nr. 64/1995, republicată, și cea a intrării n faliment conform art. 107 din același act normativ.
În opinia recurentei, prin art. 118 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, s-a urmărit evitarea aplicării unui tratament diferentiat în ceea ce privește calculul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente creanțelor fiscale în cadrul procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului în funcție de instituirea sau nu a unui sechestru pe parcursul procedurii de executare silită pentru stingerea acestora, având n vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată, după deschiderea procedurii curg numai dobânzile, majorările și penalitățile aferente creanțelor garantate.
În drept a invocat prevederile art. 3041și art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, art. 8 și art. 12 din Legea nr. 85/2006, art. II alin. 6 din nr.OG 47/2007, art. 92 alin. 7 și art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, art. 118 alin. 4 Cod procedură fiscală, art. 15 alin. 2 din Constituția României și art. 1 din Codul civil.
Și recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas olicitat modificarea sentinței atacate în sensul obligării lichidatorului judiciar la refacerea definitiv cu înscrierea integrală a creanței deținută de această instituție, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În fapt, instituția creditoare a contestat definitiv întrucât el nu conținea creanța integrală declarată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B asupra societății falite, astfel cum a fost ea solicitată prin cererea de admitere a creanței depusă în dosarul nr-.
În condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar nu a notificat creditoarea recurentă de un eventual refuz justificat de a înscrie în tabel suma declarată sau o parte din aceasta este de neînțeles de ce în tabelul de creanțe nu apare întreaga creanță declarată, fiind suplinite exigențele prevăzute de art. 62 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006. Aceasta, întrucât instituția a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei A (fostă International A) cu suma de 133.392,29 lei reprezentând creanța preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate A în baza Protocolului nr. 21/13.11.2003 încheiat în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OUG 95/2003, precum și cu suma de 11.098,72 lei reprezentând cheltuieli de valorificare nerecuperate din executarea silită inițiată.
Recurenta arată că la întocmirea tabelului definitiv lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 7 alin. 6 și 9 din Legea nr. 85/2006 privitoare la publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvență, o eventuală comunicare în conformitate cu legea generală nedispensându-l de obligația stabilită în sarcina sa prin articolul menționat, acestea fiind motivele pentru care a solicitat refacerea tabelului cu înscrierea integrală a creanței declarate.
Judecătorul-sindic în mod greșit nu a ținut seama de aspectele arătate în contestație, respingând-o ca neîntemeiată, raportat la prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cu argumentația că creditoarea nu a invocat nici unul dintre motivele indicate de acest text, nefăcând nici un fel de referire la obiecțiunile ridicate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu toate că eroarea esențială a lichidatorului este evidentă în raport de cuantumul creanței deținută de această instituție a statului. De asemenea, prima instanță nu a ținut seama de faptul că practicianul nu a notificat creditoarea de refuzul de a înscrie creanța integrală, acesta nejustificând nici modul în care a făcut înscrierea parțială, cu rea-credință acuzând recurenta de nerespectarea art. 170 alin. 1 Cod procedură fiscală, prevederi ce nu se aplică executării silite inițiate în temeiul nr.OUG 51/1998, prejudiciind astfel interesele legitime ale statului.
În drept a invocat prevederile art. 3041Cod procedură civilă și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Debitoarea intimată, legal citată prin lichidator, s-a prezentat la dezbateri și a formulat întâmpinare (filele 16-19) prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri ca fiind nefondate, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaa rătat că această instituție a fost înscrisă inițial de către lichidator în tabelul preliminar și, apoi, în cel definitiv cu o creanță în valoare de 14.965.003 lei, corespunzător cererii sale introductive. La data de 7 mai 2007, creditoarea a depus la dosar o contestație la tabelul de creanțe prin care a solicitat completarea creanței sale cu suma de 247.551 lei rezultată din penalități și dobânzi calculate de la data formulării cererii introductive și până la deschiderea procedurii de insolvență, contestație care i-a fost admisă operându-se astfel modificarea în sensul înscrierii instituției creditoare în tabelul definitiv cu suma de 15.212.554 lei.
La data de 2 octombrie 2007 Direcția Generală a Finanțelor Publice Aam ai depus la dosar o cerere de completare a creanței solicitând o nouă majorare a acesteia cu suma de 1.345.721 lei, reprezentând accesoriile calculate de la momentul deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată și modificată, respectiv 21 iunie 2006, și până la 20 iulie 2006, data intrării în vigoare a noii Legi a insolvenței, solicitare otivată pe dispozițiile art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, și cele ale art. II alin. 6 din OG47/2007. Această contestație în mod corect a fost respinsă de către judecătorul-sindic întrucât nu au fost invocate și aplicabile nici unul dintre temeiurile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006.
În conformitate cu art. 41 din acest act normativ, după deschiderea procedurii nici o dobândă, majorare sau penalitate nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii. Completarea de creanță solicitată de creditoarea recurentă reprezintă tocmai calculul unor accesorii de la deschiderea procedurii și până la data intrării în vigoare a Legii insolvenței, act normativ care, în opinia acesteia, ar modifica vechea reglementarea, respectiv Legea nr. 64/1995, republicată, stabilind pentru prima dată regula necalculării de accesorii după deschiderea procedurii insolvenței. Totuși, creditoarea omite să aibă în vedere faptul că și în vechea Lege a reorganizării judiciare și a falimentului, la art. 45 (fost art. 37 înainte de republicare) se prevedea interdicția calculării dobânzilor și a penalităților după deschiderea procedurii, cu eventuala excepție a reorganizării pe bază de plan, situație care nu se regăsește în speță.
În ceea ce privește recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B lichidatorul a arătat că această instituție a fost înscrisă în tabelul preliminar al datoriilor societății falite cu suma de 133.392,29 lei, tabelul fiind depus și afișat la instanța de fond la termenul din 7 martie 2007. Împotriva acestui tabel au formulat contestație creditoarele Primăria municipiului A și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cererile lor fiind soluționate prin sentințele civile nr. 986/4.04.2007 și nr. 2218/19.09.2007. Ulterior, la data de 8 octombrie 2007 și creditoarea recurentă a depus contestație asupra modului de înscriere a creanței sale de 133.392,29 lei, în sensul că nu a fost înscrisă și suma de 11.098,72 lei reprezentând cheltuieli aferente executării silite inițiate înainte de deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru admiterea unei astfel de "contestații întârziate", formulată cu invocarea art. 75 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul a arătat că se impune întrunirea a două condiții: 1) existența unui fals, dol sau eroare esențială; 2) descoperirea acestei împrejurări ulterior definitivării tabelului de creanțe. În speță, au fost realizate suficiente condiții pentru ca instituția recurentă să nu poată invoca o eroare procedurală a practicianului care să justifice admiterea contestației sale, fiind de reținut faptul că tabelul preliminar a fost afișat la data de 7 martie 2007, iar cel final la 2 mai 2007, contestația fiind depusă abia la 17 octombrie 2007, neputând fi vorba, astfel, de vreo eroare esențială a lichidatorului, ci, mai de grabă, de o lipsă de diligență a creditoarei în cauză.
În ceea ce privește fondul problemei lichidatorul solicită respingerea contestației Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B ca fiind inadmisibilă întrucât, conform art. 170 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală - nr.OG 92/2003, cheltuielile cu executarea silită trebuiau reținute de instituția creditoare cu precădere din sumele obținute din execuția individuală realizată în cursul anului 2006, aceste cheltuieli figurând la prima poziție a ordinii de preferință prevăzută de lege, iar creanța bugetară propriu-zisă abia la poziția a patra.
În probațiune a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr. 1406/ 21.06.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 924/2005, încheierea de ședință a judecătorului-sindic din 24 ianuarie 2007 dată în același dosar, raportul de activitate al lichidatorului din 7 martie 2007, încheierea de ședință din aceeași zi, dovada de publicare în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 31098/ 21.03.2007, sentința civilă nr. 986 din 4 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 924/2005, raportul de activitate al lichidatorului din 2 mai 2007, încheierea de ședință din aceeași zi, dovada de publicare în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 44718/25.05.2007, contestația la tabelul de creanțe formulată de A, raportul de activitate al lichidatorului din 11 iulie 2007, încheierea de ședință din aceeași zi, raportul de activitate al lichidatorului din 19 septembrie 2007, încheierea de ședință din aceeași zi, dovada de publicare în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 66348/08.10.2007, raportul de activitate al lichidatorului din 17 octombrie 2007, încheierea de ședință din aceeași zi, dovada de publicare în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 69969/23.10.2007, raportul de activitate al lichidatorului din 31 octombrie 2007, ca practică judiciară decizia nr. 60/24.01.2006 a Curții de Apel Craiova și sentința civilă nr. 59/06.02.2006 a Tribunalului O l t, cererea de admitere a creanței formulată de B, cu documentele justificative aferente și contestația acestei creditoare nr. 25830/08.10.2007 (filele 20-55 și 63-90).
Examinând recursurile de față, în baza art. 304 pct. 7 și 9, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că doar cel declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este întemeiat, urmând să fie admis ca atare, în timp ce recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice A nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu toate că recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a invocat pentru modificarea hotărârii tribunalului pct. 7 și 9 ale art. 304 Cod procedură civilă, în fapt, din motivarea recursului, rezultă că criticile sale vizează nelegalitatea și încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9), celălalt caz de modificare - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii - nefiind în nici un fel motivat, ceea ce atrage imposibilitatea analizării sale de către instanța de control judiciar.
În ceea ce privește critica de la pct. 9 al art. 304 Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, sentința atacată fiind temeinică și legală sub acest aspect.
Astfel, art. II pct. 6 din nr.OG 47/2007 prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice A a interpretat aceste dispoziții legale în sensul că se calculează majorări de întârziere pentru creanțele bugetare până la intrarea în vigoare a noii Legi a insolvenței, adică până la data de 20 iulie 2006, interpretare care, atât în opinia judecătorului-sindic, cât și în opinia Curții, este eronată. În acest sens, Legea nr. 64/1995, aplicabilă în derularea procedurii până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, prevedea în art. 45 că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 118 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală, în forma republicată în Monitorul Oficial al României nr. 863 din 26 septembrie 2005, anterior modificărilor aduse prin nr.OG 47/2007, prevedeau că pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment. Pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
În speță, nu s-a făcut această dovadă de către instituția recurentă, iar din actele dosarului rezultă, de asemenea, că debitoarea nu este și nici nu a fost supusă procedurii reorganizării judiciare, prevăzute de Legea nr. 64/1995. În aceste condiții, alin. 4 al art. 118 este inaplicabil în cauză, întrucât textul de lege se referea la procedura reorganizării judiciare. Din dispozițiile acestui articol, care folosește sintagma de "reorganizare judiciară", și nicidecum pe aceea de "reorganizare judiciară și faliment", se reține că legiuitorul s-a referit strict la reorganizarea activității debitoarei pe baza unui plan, care, în speță, nu a avut loc. Astfel, norma menționată nu derogă de la dreptul comun în materie reglementat de Legea insolvenței, ci reprezintă o reluare a prevederilor art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu nuanțarea că legea fiscală se aplică doar în cazul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale, numai în situația în care a fost propus și confirmat un plan de reorganizare, sau, altfel spus, societatea debitoare s-ar afla în procedura de reorganizare judiciară, ceea ce nu este cazul în speță.
Prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995 arătau în mod expres că nici o dobândă majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, după data deschiderii procedurii, fără a distinge după natura creanțelor, respectiv dacă acestea sunt sau nu bugetare. Rezultă, deci, că creanța instituției bugetare constând în majorări de întârziere la debitul inițial, calculate după deschiderea procedurii și până la data intrării debitoarei în faliment, nu poate fi primită de lichidator pentru a fi înscrisă în tabelul de creanțe, motivat de faptul că legea nu permite adăugarea accesoriilor calculate după data deschiderii procedurii, întrucât s-ar încălca caracterele concursual, egalitar și unitar ale procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, în prezent Legea nr. 85/2006.
Susținerile creditoarei recurente, cum că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 117 alin. 4 (devenit ulterior art. 118) din Codul d e procedură fiscală care permit calculul accesoriilor creanței până la data intrării în faliment pentru creanțele bugetare sunt lipsite de temei legal, întrucât aceste prevederi trebuie interpretate în corelație cu cele ale art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel că, accesoriile pot fi calculate numai în cazul în care a fost întocmit un plan de reorganizare al debitoarei și el a eșuat, debitoarea intrând în faliment.
În condițiile în care participă la procedura colectivă și concursuală prevăzută de Legea insolvenței, toți creditorii, inclusiv cei bugetari, trebuie să se supună în mod necondiționat prevederilor acestui act normativ, procedurii speciale menționate neputându-i fi aplicate dispoziții dintr-o altă lege, care reglementează o procedură de recuperare individuală a creanțelor, așa cum este Codul d e procedură fiscală. Cum orice derogare de la regulile stabilite prin legea a cărei aplicare se face trebuie prevăzută chiar în dispozițiile respectivului act normativ, iar Legea insolvenței, reglementând procedura de executare colectivă, nu face, în principiu, diferențe de tratament după natura creanțelor înseamnă că sunt aplicabile pentru toți creditorii prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006 (fost art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată), care interzic calcularea de accesorii la creanțe după data deschiderii procedurii.
În ceea ce privește art. 6 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1186 din 11 iulie 2006 privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment de către organele fiscale competente și propunerile de numire a lichidatorilor acesta, la care se face trimitere în cuprinsul adresei nr. -/ -/24.09.2007 a Direcției Juridice din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe lângă faptul că acesta trebuie interpretat în același mod ca și prevederile art. 118 alin. 4 din nr.OG 92/2003, este de observat că, la solicitarea Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România nr. 867 din 25 mai 2007, acesta a fost abrogat prin Ordinul Ministrului Finanțelor și Economiei nr. 797 din 23 iulie 2007, astfel că el nu mai poate fi luat în seamă.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nefiind vorba despre o eroare esențială pentru a obține modificarea tabelelor definitive de creanță, o anume interpretare a unor norme juridice neputând constitui o asemenea eroare. Mai mult, potrivit art. 1221din Codul d e procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 513 din 31 iulie 2007, în forma modificată prin nr.OG 47/2007, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței, ceea ce constituie un argument în plus pentru interpretarea art. II pct. 6 din nr.OG 47/2007 în sensul necalculării majorărilor de întârziere pentru creanțele bugetare după data deschiderii procedurii insolvenței.
Cu toate acestea, recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B urmează a fi admis cu consecința casării parțiale a hotărârii atacate, în ceea ce privește contestația formulată de această instituției împotriva tabelului de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei intimate A (fostă International A) - EXPERT A, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele motive:
În primul rând trebuie avut în vedere faptul că prin cererea nr. 30183/11.12.2006, înregistrată la Tribunalul Arad la data de 14 decembrie 2006, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas olicitat admiterea față de societatea debitoare a unei creanțe totale de 144.491,01 lei, care se compune din 133,392,29 lei, echivalentul a 36.532,46, creanță preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate A în baza Protocolului nr. 21/13.11.2003 încheiat în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OUG 95/2003, și 11.098,72 lei reprezentând cheltuieli de valorificare nerecuperate din executarea silită individuală inițiată în cursul anului 2006, cu consecința înscrierii acestei instituții în creditorilor la ordinea de prioritate prevăzută de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
Practicianul desemnat în cauză, deși a analizat această cerere și în urma verificărilor făcute a apreciat că ea este întemeiată numai în parte, în sensul că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului poate fi înscrisă doar cu suma de 133.392,29 lei în tabelul preliminar de creanțe întocmit pentru termenul de judecată din 7 martie 2007, nu a respectat prevederile art. 72 din acest act normativ, care statuează următoarele: a rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi și va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorități, sub condiție sau nescadente și arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor și suma acceptată de administratorul judiciar. La creanțele garantate se vor arăta titlul din care izvorăște garanția, rangul acesteia și motivele pentru care creanțele au fost trecute parțial în tabel sau au fost înlăturate, tabelul preliminar de creanțe urmând să fie afișat de grefă la ușa instanței, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal și, totodată, comunicat debitorului, creditorii înscriși în tabelul putând participa la adunările creditorilor. Odată cu afișarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndată notificări creditorilor ale căror creanțe sau drepturi de preferință au fost trecute parțial în tabelul preliminar de creanțe sau înlăturate, precizând totodată și motivele.
Cu toate că prin încheierea de ședință de la termenul din 15 ianuarie 2008 Curtea a solicitat în mod expres practicianului să depună la dosar dovada comunicării către instituția recurentă a creanței parțial acceptată pentru înscriere în tabelul preliminar, nici printre înscrisurile prezentate la termenul din 12 februarie 2008 și nici printre cele depuse de lichidator prin registratura instanței la data de 1 aprilie 2008 nu s-a regăsit o asemenea dovadă, singura concluzie ce se poate desprinde din aceasta fiind că în cauză nu s-a făcut nici o notificare către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, deși, potrivit alin. 4 al art. 72 din Legea nr. 85/2006 ea era obligatorie în condițiile în care din creanța declarată a fost acceptată doar suma de 133.392,29 lei.
În aceste condiții apărările formulate de practician în sensul că n speță au fost asigurate suficiente garanții pentru ca instituția recurentă să nu poată invoca o eroare procedurală care să justifice admiterea contestației sale, fiind de reținut faptul că tabelul preliminar a fost afișat la data de 7 martie 2007, iar cel final la 2 mai 2007, contestația fiind depusă abia la 17 octombrie 2007, neputând fi vorba, astfel, de vreo eroare esențială a lichidatorului, ci, mai de grabă, de o lipsă de diligență a creditoarei în cauză, sunt neîntemeiate și urmează a fi înlăturate ca atare.
Totuși, Curtea apreciază că nu poate analiza pe fond contestația creditoarei recurente și să modifice sentința atacată în sensul obligării lichidatorului judiciar la refacerea definitiv cu înscrierea integrală a creanței deținută de această instituție, așa cum s-a solicitat prin cererea de recurs, întrucât judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad nu a intrat în cercetarea fondului contestației Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului Aceasta, chiar dacă printr-o singură frază tribunalul a reținut că "reditoarea a formulat contestația despre care face vorbire art. 75 alin. 1 din Legea insolvenței, dar nu a invocat nici unul dintre motivele prevăzute de acest temei de drept și, prin urmare, contestația sa este neîntemeiată", o astfel de motivare echivalând cu nesoluționarea fondului cauzei, cu atât mai mult cu cât, prin însăși contestația formulată împotriva tabelului de creanțe Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Baa rătat că lichidatorul nu a notificat instituția creditoare cu privire la reducerea creanței declarată a fi înscrisă în tabelul preliminar, nici măcar neamintind în primă instanță despre prevederile art. 75, apărările de fond invocate de practician prin întâmpinarea depusă în recurs urmând să fie examinate cu ocazia rejudecării litigiului.
Față de cele arătate, constatând că, în ceea ce privește recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, sunt incidente prevederile art. 312 alin. 3 teza I Cod procedură civilă, iar în ceea ce privește recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice nu există motive pentru modificarea sau casarea hotărârii atacate, în baza art. 312 alin. 1 și 2 Curtea va admite primul recurs și-l va respinge pe cel de-al doilea, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 2451/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 924/2005 în contradictoriu cu debitoarea intimată A (fostă International A), reprezentată prin lichidator judiciar Expert A și casează în parte hotărârea atacată, în ceea ce privește contestația formulată de această creditoare împotriva tabelului de creanțe întocmit de practician, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe și menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 16.04.2008
Tenored. - 18.04.2008 /2ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:.
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
