Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 371/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 371/R-
Ședința publică din 04 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Judecător - - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de pârâții și, ambii domiciliați în comuna, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 3/F din 07 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în Pitești, str. -,. 52,. A,. 2, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă personal, lipsă fiind recurenții-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție excepția de netimbrare a recursului.
Intimata-reclamantă solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbrare.
După strigarea dosarului și rămânerea în pronunțare asupra acestuia, se prezintă, în ședință publică, recurenții-pârâți și, care solicită strigarea dosarului.
Instanța dispune reluarea dosarului.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurenții-pârâți și personal și intimata-reclamantă personal.
Recurenții-pârâți depun la dosar chitanțele nr. 94336/04.04.2008 și nr. 34337/04.04.2008, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 lei și timbru judiciar de 0,3 lei. Totodată, învederează instanței că vor să achite creanțele și să depună la dosar dovada plății, solicitând acordarea unui termen în acest sens.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurenții-pârâți.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurenții-pârâți și arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Intimata-reclamantă arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 11.06.2007, - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC AUTO SRL a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună angajarea răspunderii lor personale - ca asociați ai debitoarei, pentru suma de 18.410 lei RON menționată în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin sentința nr.342/F/12.06.2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, s-a deschis procedura insolvenței față de debitoarea SC AUTO SRL, iar prin sentința nr.649/F/13.11.2006, s-a dispus trecerea la procedura falimentului acesteia.
de ajungerea societății în stare de insolvență se fac cei doi pârâți, în calitate de asociați, prin aceea că au făcut să dispară unele documente financiar-contabile necesare organelor de control la verificările dispuse, documentele societății nu au fost puse nici la dispoziția lichidatorului judiciar, pentru a putea cunoaște rezultatul financiar al activității societății, astfel încât sunt îndeplinite condițiile art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
De asemenea, s-a arătat că prin ascunderea documentelor societății nu s-au putut determina veniturile realizate de societate, concluzionându-se însușirea acestora de către asociați, în interes propriu.
Tribunalul Comercial Argeș - prin sentința comercială nr.3/F/7.01.2008 a admis acțiunea lichidatorului judiciar și a obligat pârâții să aducă la masa credală suma de 18.410 lei înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor și la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată -reprezentând onorariu expert.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond - judecător sindic - a reținut că, atât din raportul întocmit de către lichidatorul judiciar, cât și expertiza contabilă, a rezultat că pârâții nu au prezentat actele financiar-contabile ale societății-falite, pentru ca organele de control și lichidatorul să poată determina îndeplinirea obligațiilor curente ale debitoarei către bugetul statului și ceilalți creditori.
Prin faptele lor pârâții au încălcat dispozițiile art.26-28 din Legea nr.82/1991 - legea contabilității, continuând o activitate ce ducea inevitabil la starea de faliment.
De asemenea, prin sustragerea de la a pune la dispoziție documentele financiar-contabile, a situațiilor financiare la organul fiscal teritorial, nu s-a putut cunoaște rezultatul financiar anual al debitoarei și nici îndeplinirea obligațiilor societății, astfel că situația faptică expusă se încadrează în dispozițiile art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006, în sensul că pârâții au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară documente financiar-contabile și nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
S-a mai reținut și incidența dispozițiilor art.998-999 cod civil cu privire la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile, concluzionându-se obligarea pârâților de a aduce la masa pasivă întregul debit de 18.410 lei.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs de către pârâți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel:
- în mod greșit, instanța de fond a dispus obligarea solidară a celor doi pârâți la plata sumei de 18.410 lei către, care are calitatea de lichidator judiciar și nu o acțiune proprie împotriva pârâților. Din modul cum este formulată sentința rezultă că plata se va face către aceasta, or lichidatorul nu are calitate procesuală activă în cauză;
- în mod greșit, au fost obligați ambii pârâți la plata sumei de 18.410 lei, fără a se observa că a fost achitată din debit suma de peste 9.000 lei, însă nu s-au putut prezenta documentele justificative;
- pentru stabilirea restului de debit de achitat, pentru anii 2004 și 2005, este necesară efectuarea unei expertize contabile.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, prima critică este nejustificată în raport de dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, conform căruia antrenarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale societății falite este apanajul administratorului judiciar sau al lichidatorului judiciar, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, al comitetului creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic.
Ca atare, în cauză, lichidatorul judiciar are abilitarea legală, deci, calitate procesuală activă în formularea acțiunii pe temeiul art.138 din lege, suma de plată urmând a intra în contul debitoarei și nu al lichidatorului - în nume personal - cum eronat au înțeles recurenții.
Referitor la cea de-a doua critică, deși, recurenții au contestat suma la care au fost obligați, la termenul din 4.04.2008 au precizat că vor achita integral sumele pe care le au de plătit către creditori, recunoscând prin aceasta, corecta obligare la plată.
Critica din cuprinsul căii de atac în legătură cu imposibilitatea prezentării documentelor și, implicit, a formulării apărărilor necesare nu poate fi primită atâta vreme cât aceștia au fost legal citați, la soluționarea fondului cauzei, dar nu s-au prezentat în instanță și nici nu au dovedit împiedicarea obiectivă de a aduce acele documente.
Ca atare, nu se poate imputa lipsa rolului activ nici a lichidatorului judiciar și nici a judecătorului sindic pe parcursul soluționării cauzei.
Pornind de la interpretarea textului art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a dat o interpretare corectă cauzei deduse judecății, datele din raportul lichidatorului și recunoașterile pârâților la soluționarea căii de atac, conducând la concluzia săvârșirii de către recurenți a faptelor enumerate, ce au generat insolvența societății.
Astfel, critica acestora vizând greșita obligare la suportarea întregului pasiv solicitat nu este justificată.
Față de cele ce preced, neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.85/2006, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâții și, ambii domiciliați în comuna, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 3/F din 07 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în Pitești, str. -,. 52,. A,. 2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
08.04.2008
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.sindic.Gh.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru
