Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 572/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 754/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 572
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr. 304 din 24.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - CONF SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ACTIV LICHIDATOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații și prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurenta și intimata - CONF SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ACTIV LICHIDATOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apărătorul intimaților depune la dosar întâmpinare prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Curtea unește excepția lipsei calității procesuale active a recurentei - excepție invocă de intimați prin întâmpinare - cu fondul cauzei și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul intimaților solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, întrucât din dispozițiile art.138 alin.3 din Legea 85/2006 comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prev. la alin.1 și cererea de recurs poate fi promovată tot de către Comitetul Creditorilor. Totodată solicită respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială la data de 20.03.2007, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3, în calitate de președinte al comitetului creditorilor, debitoarea Conf a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților și.
Prin sentința comercială nr.304/24.01.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca neîntemeiată, reținând că din analiza raporturilor întocmite de lichidator, nu au putut fi identificate cauzele care au determinat intrarea societății în faliment, lipsa documentelor contabile putând fi motiv de atragere a răspunderii patrimoniale doar în condițiile în care ar fi cauzat starea de insolvență. Ca atare, instanța de fond a reținut că în speță nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul cauzat creditorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Administrația Finanțelor Publice Sector 3, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 18.04.2008.
Creditoarea a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, din materialul probator administrat reieșind lipsa de preocupare pentru achitarea la timp a taxelor și, mai ales, a contribuțiilor la bugetul de stat.
Recurenta a arătat că la data de 2003, în soldul debitoarei existau imobilizări în sumă de 5.263.637 mii lei, iar la sfârșitul anului, respectiv, în decembrie 2003, exista înscrisă suma de 1.109.477 mii lei, de unde rezultă că organele de conducere au deturnat sau ascuns o parte din bunurile societății.
Recurenta a mai arătat că potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 raportat la art.1540 cod civil și art.374 Cod comercial, răspunderea administratorilor este una contractuală, culpa acestora fiind prezumată conform art.1082 Cod civil.
Pe de altă parte, debitorul are obligația să depună cerere pentru deschiderea procedurii falimentului.
Cu privire la legătura de cauzalitate, recurenta a arătat că legiuitorul vorbește despre fapte care au cauzat starea de insolvență, instituind o răspundere cu caracter special, fiind suficient ca fapta administratorilor să reprezinte o condiție favorabilă pentru realizarea efectului, chiar dacă administratorul nu a determinat efectiv falimentul societății.
Ca atare, raportul de cauzalitate se prezumă, atâta timp cât se constată o legătură cauzală între una dintre faptele prevăzute de art.138 și încetarea de plăți.
Intimații pârâți au depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, întrucât conform art.138 din Legea nr.85/2006, doar comitetul creditorilor poate formula o atare cerere, iar pe fond, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimații pârâți, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, republicată, care dau dreptul Comitetului creditorilor să solicite judecătorului sindic autorizarea pentru introducerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, nu limitează dreptul oricărui creditor interesat din cadrul acestui comitet, de a promova eventualele căi de atac împotriva unei hotărâri de fond nefavorabile. Orice altă interpretare ar aduce atingere dreptului la apărare și la un proces echitabil consacrat de CEDO.
Ca atare, dispoziția din art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, republicată, vizează exclusiv judecata în primă instanță.
În plus, Curtea reține că în speța de față, cererea însăși de atragere a răspunderii patrimoniale din data de 10.04.2007 a fost făcută chiar de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 3, în calitate de președinte al Comitetului creditorilor.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, republicată, văzând și principiul dreptului la apărare și la un proces echitabil, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei invocată de intimata pârâtă, ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a societății debitoare, se analizează ca fiind o formă a răspunderii civile delictuale, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea 85/2006 privind insolvența, de modificarea a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speță, nu aduce nici o modificare sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii delictuale, este acela că art.72 din Legea 31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile dintre administrator și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispozițiile legale fiind speciale și, deci, de strictă interpretare, neputând fi extinsă prin analogie. Nu se poate susține că răspunderea instituită de această dispoziție specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale motivele invocate de recurentă în susținerea recursului, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente-condiție, a căror îndeplinire este impusăcumulativde principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanei vizată, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele invocate de lichidator, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Ca atare, simplele afirmații în fața instanței, nedovedite în condițiile art.1169 Cod civil, nu pot fundamenta decizia instanței de admitere a cererii formulate, Curtea reținând că neținerea contabilității conform legiiut singuli, fără raportare la celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, nu echivalează cu dovada elementelor răspunderii civile delictuale.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.3041Cod procedură civilă, coroborat cu art.138 din Legea 85/2006 republicată, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimații pârâți și, ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.304 din 24.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, CONF prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I
Grefier,
-
Red.Jud. - 23.05.2008
Tehnored. - 2.06.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
