Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 683/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 861/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.683R
Ședința publică de la 10.06.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTORUL 5, împotriva sentinței comerciale nr.1542/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar, intimații-pârâți și, intimata-creditoare MUNTENIA prin lichidator.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 08.05.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat dovezile de comunicare a sentinței recurate, iar la data de 05.06.2008 intimații-pârâți și au depus la dosar întâmpinare într-un singur exemplar.
Recurenta, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1542/01.04.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins ca nefondată cererea formulată de Comitetul creditorilor reprezentat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sectorul 5 în calitate de președinte, prin care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și, administratori ai societății debitoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că în cauză nu au fost administrate probe certe care să dovedească săvârșirea de către pârâți a faptelor prevăzute de dispozițiile art.138 lit.c, d, a și e din Legea nr.85/2006 temei de drept indicat prin acțiunea dedusă judecății și nici legătura de cauzalitate între faptele imputate pârâților și starea de insolvență a societății debitoare falite.
Împotriva sentinței fondului a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B, în calitate de președinte al Comitetului creditorilor, criticile formulate fiind întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 și pe prevederile Legii nr.85/2006, ale Legii nr.82/1991 și ale Legii nr.31/1990.
În esență, în motivarea căii de atac, recurenta a susținut următoarele aspecte:
-hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deși în cauză s-a dovedit prin rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar, că pârâții nu au prezentat toate documentele prevăzute de art.28 din legea insolvenței, aceștia nedepunând declarațiile privind obligațiile fiscale la organul fiscal teritorial, contrar obligației care revine administratorului unei societăți comerciale de a organiza și conduce contabilitatea persoanei juridice, obligație instituită prin art.1, 5, 11 și art.27 alin.1 din legea contabilității nr.82/1991;
-obligația întocmirii și depunerii bilanțurilor/raportărilor contabile semestriale este prevăzută și de Legea nr.31/1990, iar în cazul răspunderii contractuale, culpa pârâților este prezumată potrivit art.1082 Cod civil, raportat la art.138 lit.d din Legea nr.85/2006;
-deși a avut loc acumularea de datorii și alte restanțe neachitate la termen, administratorii societății debitoare, au omis cu bună - știință să solicite declanșarea procedurii de reorganizare judiciară, îndată ce au observat că societatea se afla în iminentă stare de încetare de plăți, faptă sancționată de art.138 lit.c din legea insolvenței;
-inacțiunea pârâților administratori constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația ținerii contabilității, respectiv prin nedepunerea actelor contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, care echivalează cu o determinare a dispoziției lor, conducând la concluzia că s-a intenționat să se ascundă modul în care au fost folosite bunurile și disponibilitățile bănești ale debitoarei;
-continuarea unei activități care ducea vădit la insolvență este suficientă, din modul cum a fost conceput textul articolului 138 lit.d, pentru a opera răspunderea patrimonială, fără a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civilă obișnuită, aceasta trebuind apreciată in abstracto cu mai multă rigurozitate, întrucât s-a acționat în baza unui mandat comercial.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 5.06.2008 intimații pârâți și au solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind dezvoltate considerentele de fapt și de drept menite să conducă la menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. În calea de atac părțile nu au solicitat administrarea de probe.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor evocate, Curtea urmează a respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea reține, în consens cu doctrina și practica judiciară în materie că, răspunderea reglementată prin dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, reprezintă o răspundere personală specială, care intervine numai atunci când prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte din cele enumerate a fost cauzată starea de insolvență a debitorului.
Răspunderea administratorului debitoarei, are o natură juridică specială, care împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale, trebuind a fi îndeplinite condițiile generale, dispuse prin art.998 Cod civil, privind fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate, culpa.
Invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat răspunderea administratorului, legiuitorul neinstituind o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, ci numai a prevăzut posibilitatea angajării răspunderi, fiind deci necesară administrarea unor dovezi pertinente și concludente în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, transmis instanței de recurs în condițiile art.8 alin.3 din Legea nr.85/2006, Curtea reține că lichidatorul judiciar, prin raportul întocmit la data de 6.02.2007 a menționat expres că, în data de 20.01.2007 i-au fost predate, actele contabile și situațiile cerute prin notificarea trimisă la sediul societății, au fost depuse bilanțurile contabile, raporturile de gestiune și contul de profit și pierderi pentru anii 2003, 2004,2005, precum și listele creditorilor și debitorilor societății falite", contrar susținerilor recurentei privind nedepunerea actelor prevăzute de art.28 din legea privind procedura insolvenței.
Prin același raport, specialistul în insolvență a relevat că: starea de insolvență a fost determinată, "de cauze obiective, de ordin economic, favorizate de conjunctura economică nefavorabilă și costurile de producție mari, ce au dus la diminuarea constantă a veniturilor, fapt ce a determinat în final, încetarea de plăți, precum și că "nu a identificat fapte culpabile ale persoanelor din conducerea societății ce pot fi puse în raport de cauzalitate cu starea de insolvență a firmei".
În raport și de aceste constatări ale practicianului în insolvență, apărea necesară solicitarea și administrarea de probe, care să confirme săvârșirea de către pârâții-intimați a faptelor enunțate prin acțiunea promovată și a raportului de cauzalitate cu starea de insolvență, recurenta-creditoare, în calitate de președinte al comitetului creditorilor, nesolicitând administrarea nici unei probe, nici în timpul primei judecăți și nici în calea de atac.
Neformularea de către administratorii societății debitoare a cererii de declanșare a procedurii, nu este sancționată, de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 astfel cum susține eronat recurenta, nefiind asimilată de legiuitor cu "fapta de a continua activitatea care ducea, vădit persoana juridică la încetarea de plăți" și, care trebuie obligatoriu "a fi dispusă în interes personal".
Aceasta cu atât mai mult cu cât, promovarea de către debitor a cererii reglementată de prev. art.27 din lege, intervine numai ulterior apariției insolvenței, aprecierea stării de insolvență ținând și de factorul subiectiv al persoanei însărcinată cu administrarea societății.
În considerarea celor expuse, reținând că în cauză nu a fost dovedită în nici un mod temeinicia acțiunii dedusă prezentei judecăți, Curtea, în temeiul prev. art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTORUL 5, împotriva sentinței comerciale nr.1542/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar, intimații-pârâți și, intimata-creditoare MUNTENIA prin lichidator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud. - 03.07.2008
Tehnored. - 11.07.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte -
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
