Spete contestatie la executare comercial. Decizia 687/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 602/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.687R
Ședința publică de la 10.06.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare INDUSTRIAL împotriva sentinței comerciale nr.483/01.02.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A COMERCIALĂ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SUD
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-creditoare prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială și intimata-debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 12.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 05.06.2008 intimata-debitoare a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Recurenta-creditoare, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 RON, respectiv chitanța nr.-/10.06.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,5 RON.
Intimata-debitoare, prin avocat, având în vedere că recursul este semnat de avocat consideră că trebuie o delegație specială față de recursul în interesul legii, respectiv decizia nr.39/07.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Reunite.
Curtea, procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării apărătorului recurentei-creditoare.
Recurenta-creditoare, prin avocat, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate acestuia să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la dosar și intimata-debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 12.
Intimata-debitoare, prin avocat, față de susținerile sale de la prima strigare a cauzei, menționează că nu înțelege să invoce excepția lipsei calității de reprezentant.
Recurenta-creditoare, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata-debitoare, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-creditoare, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii debitoarei de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată. Învederează că în fața instanței de fond debitoarea a achitat datoria până la prima zi de înfățișare, cererea rămânând fără obiect. Mai arată că a introdus cererea de chemare în judecată cu bună credință având în vedere datoriile acumulate de către debitoare, instanța de fond obligând societatea creditoare la plata unor cheltuieli de judecată exagerate. În subsidiar, solicită micșorarea cuantumului onorariului de avocat în temeiul disp. art.274 alin.3 pr.civ. și a statutului de exercitare a profesiei de avocat. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-debitoare, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și să se aibă în vedere motivele care sunt cuprinse în considerentele sentinței recurate pentru care le-a fost admisă contestația. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.483/01.02.2008 pronunțată în dosarul nr- TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția VII- Comercială a admis contestația debitoarei SC SUD L și a respins ca neîntemeiată cererea introductivă formulată de creditoarea SC INDUSTRIAL
A admis în parte cererea de cheltuieli de judecată și a obligat creditoarea la 4.893 lei - cheltuieli de judecată către debitoare (onorariu avocat, taxă timbru și timbru judiciar).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul prin judecătorul sindic a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente reținând în esență că s-a solicitat deschiderea procedurii pentru neachitarea în termen a sumei de 44.047,33 RON, din care 24.047,33 RON debit principal și 20.000 RON daune interese, în cuantum de 50% din valoarea totală a contractului.
Cu privire la debitul principal în sumă de 24.047,33 RON, judecătorul sindic a reținut că a fost achitat în integralitate de către debitoare prin ordinele de plată: nr.256 din 22.03.2007, nr.309 din 03.04.2007, nr.411 din 27.04.2007, nr.840 din 30.08.2007, nr.1070 din 02.11.2007, nr.1173 din 13.12.2007 și nr.1173 din 13.12.2007.
Judecătorul sindic a mai reținut că plățile efectuate de debitoare în data de 02.11.2007 și 13.11.2007 rezultă și din extrasele de cont nr.907 și 936/13.12.2007, creditoarea recunoscând efectuarea plății potrivit scrisorii transmise debitoarei și înregistrată la aceasta sub nr.17/10.01.2008.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de 1986 RON și cheltuielile de judecată în sumă de 3600 RON, judecătorul sindic a reținut că penalitățile nu sunt cuprinse în creanța pentru care a fost formulată cererea introductivă, iar în scrisoarea din data de 09.01.2008 creditoarea a arătat că pentru această sumă urmează a fi emisă o factură fiscală în termen legal.
A mai reținut că, atâta timp cât părțile au înserat o clauză penală în contractul încheiat, nu este posibilă repararea aceluiași prejudiciu atât prin solicitarea de penalități de întârziere, cât și prin solicitarea unor daune interese.
Referitor la daunele interese în cuantum de 20.000 RON, judecătorul sindic a reținut că au fost achitate integral de debitoare prin ordinul de plată nr.3/07.01.2008, fapt ce rezultă din aceeași scrisoare emanând de la creditoare în data de 09.01.2008.
Judecătorul sindic a reținut că lipsa caracterului cert al creanței rezultă și din împrejurarea că debitoarea invocă nerespectarea obligațiilor contractuale de către creditoare, fiind necesară intervenția instanței comerciale de drept comun, care să clarifice raporturile juridice dintre părți.
Totodată, a apreciat că debitoarea a răsturnat prezumția legală relativă că s-ar afla în stare de insolvență.
Astfel, debitoarea a plătit debitul principal și daune - interese și a făcut numeroase plăți către furnizori, atât înainte, cât și după formularea cererii introductive, împrejurare dovedită cu copiile facturilor fiscale și ordinelor de plată anexate contestației.
Judecătorul sindic a mai reținut că debitoarea a avut permanent sume disponibile în cont mai mult decât creanța pretinsă de creditoare, înregistrând până la 239.193,21 sold disponibil în cont la 14.12.2007, puțin după ce creditoarea a introdus cererea.
În consecință, a constatat că nu s-a dovedit caracterul cert al creanței creditoarei și că debitoarea a făcut dovada prin achitarea acesteia că nu se află în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, creditoarea SC INDUSTRIAL a declarat recurs, solicitând modificarea în parte a sentinței și respingerea cererii pârâtei debitoare de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, micșorarea cuantumului onorariului avocatului angajat de către societatea reclamantă.
În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, recurenta a invocat următoarele motive:
-Prin admiterea cererii pârâtei debitoare de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, au fost încălcate prevederile legale, respectiv art.274 Cod pr.civ. atât în litera cât și în spiritul lor.
Astfel, în cazul de față, dosarul se soluționează potrivit unei proceduri speciale - aceea a insolvenței - în cadrul căreia cererea sa a fost respinsă ca urmare a plății de către debitoare a sumelor datorate - recunoaștere explicită a culpei societății debitoare.
Prin urmare, în cadrul acestei proceduri nu se poate spune că "a căzut în pretenții deoarece a pierdut procesul", ci doar că s-a respins cererea sa de deschidere a procedurii insolvenței în urma plății sumelor datorate.
Mai mult, chiar dacă i s-a respins cererea, nu este în culpă procesuală, întrucât pornirea procesului a fost determinată de atitudinea pârâtei care nu și-a executat obligațiile la timp.
-În temeiul art.274 alin.3 Cod pr.civ. se impune micșorarea cuantumului onorariului avocatului angajat de către societatea reclamantă având în vedere că respingerea cererii și admiterea contestației a avut la bază, în principal, plata sumelor datorate de către societatea debitoare, fără ca avocatul ales al acesteia să îndeplinească anumite activități procedurale sau de reprezentare care să justifice onorariul acordat.
cuantumului onorariului avocațial se impune și pentru faptul că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată al contestației în urma plății sumelor datorate.
La dosarul cauzei intimata debitoare a depus întâmpinare prin care a combătut criticile invocate, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în integralitate a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând recursul în raport de criticile invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, prin motivele de recurs, recurenta critică soluția instanței de fond doar din perspectiva cheltuielilor de judecată la care a fost obligată și în subsidiar, pe aspectul onorariului avocațial suportat de societatea debitoare, în opinia sa nefiind în culpă procesuală întrucât respingerea cererii sale a avut la bază achitarea creanței.
În ceea ce privește onorariul avocatului societății debitoare, recurenta a invocat că prestația avocatului în cursul procesului, dat fiind durata scurtă a acestuia nu justifică cuantumul sumei acordate.
Criticile invocate nu pot fi primite, din actele și lucrările cauzei rezultând că soluția de admitere a contestației formulate de societatea debitoare și de respingere a cererii recurentei creditoare a avut la bază nu numai achitarea unei părți însemnate din creanță până la data formulării cererii introductive (04.12.2007), dar și convingerea instanței că în cauză creanța nu are caracter cert întrucât invocându-se nerespectarea obligațiilor contractuale de către recurenta creditoare este necesară intervenția instanței de drept comun, pentru a clarifica raporturile juridice dintre părți.
Mai mult, instanța de fond a justificat soluția și prin faptul că intimata prin plățile făcute atât creditoarei cât și altor creditori, a răsturnat prezumția de insolvență instituită de legiuitor.
Ca atare, cererea recurentei creditoare fiind respinsă ca urmare admiterii contestației intimatei debitoarei, prin care a fost contestată însăși starea de insolvență, în mod corect instanța de fond a făcut aplicația dispozițiilor art.274 Cod pr.civ. și a obligat recurenta creditoare la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de către intimata-debitoare.
Nu pot fi primite nici criticile prin care recurenta tinde la micșorarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat suportat de intimata debitoare, întrucât art.133 alin.1 din statutul profesiei de avocat din 25.09.2004 prevede că "onorariile se stabilesc liber între avocat și client, în limitele legii și ale statutului profesiei", fiind interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, de către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocați.
Pe de altă parte, C reține că apărătorul intimatei debitoare s-a prezentat în instanță exercitându-și mandatul acordat de către parte, susținând contestația, a formulat și depus la dosar concluzii scrise, justificând astfel onorariul încasat.
În considerarea celor arătate, Curtea constatând că sentința atacată este legală, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ va respinge recursul declarat împotriva acesteia ca nefondat.
Se va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare SC INDUSTRIAL SRL împotriva sentinței comerciale nr.483/01.02.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VII-a în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SUD, ca nefondat.
Ia act că debitoarea nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 03.07.2008
Tehnored. - 04.07.2008
2 ex.
Fond - TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția VII- Comercială
Președinte -
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
