Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 686/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 630/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.686R
Ședința publică de la 10.06.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR împotriva sentinței comerciale nr.883/27.02.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A COMERCIALĂ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata 2000
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 19, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.883/27.02.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR prin care s-a solicitat începerea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei SC 2000 SRL pentru recuperarea unei creanțe în valoare de 26.593,34 USD și a admis contestația formulată de debitoare împotriva acțiunii introductive.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut în esență că, din probele administrate nu rezultă caracterul cert, exigibil și întinderea creanței, fișa de calcul nr.23700/06.05.1999 depusă în susținerea acesteia, neconstituind un titlu de creanță, această fișă fiind anulată prin nota nr.6556/6.03.2004, pentru stabilirea valorii fiind necesară administrarea unor probatorii mai ample, care exced cadrul procedurii insolvenței. A mai constatat prima instanță și faptul că, prin sentința civilă nr.451/18.01.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, a fost admisă în parte cererea reclamantei, debitoarea fiind obligată la plata sumei de 26.593 D reprezentând contravaloare lipsă de folosință, dar această sentință nu este irevocabilă, cu atât mai mult cu cât nu a fost soluționată și cererea reconvențională aparținând societății debitoare.
A concluzionat instanța fondului că, în condițiile în care, între părți se află în derulare un litigiu pe calea dreptului comun, iar debitoarea contestă însăși existența creanței, nu se poate reține îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.31 alin.1 raportat la art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, privind existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, reclamanta-creditoare Administrația Fondului Imobiliar întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. susținând și că hotărârea nu este motivată conform art.261 pr.civ. întrucât cuprinde doar o argumentație sumară fără temei de drept, fiind deci lipsită de temei legal.
Recurenta a învederat în esență că, sentința a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât instanța a omis faptul că la dosar a fost depus un certificat de grefă privind sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, din care rezultă creanța sa, fiind fără relevanță că această sentință nu este irevocabilă, deoarece este definitivă, nerelevant fiind și faptul că încă nu a fost redactată respectiva hotărâre.
A mai arătat recurenta și că, anularea fișei de calcul în baza căreia debitoarea a fost înregistrată în evidențele contabile ale recurentei, aspect reținut de prima instanță, nu duce automat și la predarea spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință, în condițiile în care debitoarea nu a dovedit existența unui proces verbal de predare-primire spațiu, acumulând debite în continuare, respectiv va utiliza spațiul până la data finalizării dosarului de executare 249/2007 aflat spre competentă soluționare pe rolul.
Recurenta a mai învederat și faptul că debitoarea nu a probat că are fonduri, suficiente pentru plata datoriilor și că, deși apărătorul acesteia a specificat că societatea nu are disponibil, acest aspect nu a fost menționat în hotărâre, simpla negație a insolvenței neconstituind solvabilitatea debitorului, cu atât mai mult cu cât scopul Legii nr.85/2006 constă în instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului, adică plata tuturor creanțelor, indiferent de izvorul lor concret, iar nu salvarea debitorului.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, casarea hotărârii fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În dovedirea motivelor pe care s-a întemeiat calea de atac, recurenta nu a solicitat administrarea de probe.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea reține în raport de prevederile art.31 alin.1 cu raportare la art.3 alin.1 pct.6 din Legea nr.85/2006 că, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege acel creditor, care are o creanță certă, lichidă și exigibilă, de mai mult de 30 de zile.
Creanțele care justifică aplicarea procedurii insolvenței trebuie să îndeplinească condițiile reglementate de art.379 pr.civ. adică să fie certe, lichide și exigibile, pentru declanșare fiind necesară scurgerea unui termen de cel puțin 30 de zile de la data scadenței.
Sumele de bani ce alcătuiesc conținutul creanței aptă a declanșa procedura insolvenței, trebuie să rezulte din acte juridice, care să emane de la debitor, ori să fie recunoscute de acesta, sau să-i fie opozabile.
În opinia Curții, condițiile creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă, trebuie întrunite în momentul depunerii cererii introductive și nu ulterior acestei date.
Aceasta înseamnă că cererea privind aplicarea procedurii insolvenței nu poate fi promovată în paralel sau după formularea unei acțiuni în pretenții de dreptul comun, care să aibă drept scop obținerea unui titlu executoriu împotriva societății debitoare, de natură a justifica îndeplinirea cerințelor reglementate prin art.1 alin.1 pct.6 din Legea nr.85/2006.
În prezenta cauză, depunerea de către reclamanta-recurentă a certificatului de grefă eliberat de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul inițiat pe dreptul comun nr-, privind admiterea în parte a unor pretenții civile împotriva societății debitoare, emis la data de 19.02.2008, după trecerea a peste patru luni de zile de la data înregistrării acțiunii care a format obiectul cererii introductive, nu poate suplini lipsa condițiilor instituite prin art.31 alin.1 coroborate cu art.1 alin.1 pct.6 din Legea nr.85/2006.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, respectivul certificat de grefă nu se poate constitui într-un titlu executoriu, în condițiile specificate prin art.372 pr.civilă, prevederi aplicabile și procedurii concursuale, colective de urmărire, a insolvenței reglementată prin Legea nr.85/2006.
În baza acelorași dispoziții înscrise în art.31 alin.1 și art.1 alin.1 pct.6 Curtea, va reține ca nefondată și critica privind constatarea instanței fondului privind anularea chiar de către reclamanta-creditoare a fișei de calcul nr.23700/6.05.1999 prin nota întocmită la data de 6.03.2004, cu referire la valoarea creanței.
Nu poate fi admisă susținerea recurentei, care nu contestă anularea respectivului înscris, în sensul că valoarea creanței este circumscrisă finalizării executării silite demarate prin intermediul executorilor judecătorești pe dreptul comun, îndeplinirea cerințelor certitudinii, exigibilității și scadenței trebuind a avea loc la data promovării cererii introductive.
Actele și lucrările dosarului relevă și faptul că debitoarea menționat prin contestația promovată la acțiunea introductivă, că nu se află în insolvență, dar că nu a înțeles să plătească valoarea pretențiilor bănești solicitate și pe dreptul comun de creditoare, întrucât nu este de acord cu modul de calcul efectuat de aceasta, dovedind și introducerea unei cereri reconvenționale în cadrul aceluiași dosar de fond aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B nr-.
În raport de situația de fapt dovedită cu înscrisurile administrate ca mijloace de probă în timpul primei judecăți, Curtea va reține că, în mod întemeiat și corespunzător argumentat, instanța fondului a apreciat, în raport de derularea între părți a unui litigiu pe dreptul comun, de contestarea de către debitoare a existenței creanței și nesoluționarea cererii reconvenționale a acesteia, obiect al aceluiași litigiu civil pe dreptul comun, că cauză nu sunt îndeplinite condițiile admitere cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Pentru considerentele arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat în temeiul prevederilor art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat recurenta ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR împotriva sentinței comerciale nr.883/27.02.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A COMERCIALĂ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata 2000
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud. - 03.07.2008
Tehnored. - 10.07.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte -
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
