Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 778/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 778/
Ședința publică din 06 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea C-S, împotriva sentinței comerciale nr. 519/JS/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu creditorii SC ACTIVE SRL B, - GENERALE C-S, C-S, SC SRL S, SC ROMÂNIA SRL B, debitoarea SC SRL prin lichidator și intimatul G, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 519/JS/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet individual de insolvență pentru antrenarea răspunderii personale patrimoniale împotriva pârâtului G, în calitate de administrator social al debitoarei SC SRL Oțelul.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că răspunderea persoanelor cu funcții de conducere, care au administrat societatea comercială ajunsă în stare de insolvență, are natura răspunderii civile delictuale dominată de principiile reglementate de art. 998.civ. fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa, că este necesar să se probeze că administratorii prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență și că, pe de altă parte, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră, aspecte care în prezenta cauză nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă.
S-a mai reținut că lichidatorul nu a demonstrat că administratorul debitoarei s-a folosit de bunurile societății în interes propriu, că a făcut fapte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, că a deturnat sau ascuns o parte din activul societății sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, nici că a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii încetării plăților sau că a dispus să se plătească cu preferință unii creditori în dauna celorlalți.
Dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi atrasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent.
Lichidatorul nu a prezentat nici dovadă din care să rezulte că administratorul societății debitoare a săvârșit vreo faptă din cele prevăzute de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, de natură să-i atragă răspunderea patrimonială, nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor generale de răspundere civilă delictuală, nu a arătat și nu a dovedit ce fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 au fost săvârșite de administratorul societății și nici că acesta le-ar fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele arătate de legiuitor în textul de lege incident.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP C-S,solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persoana numitului G și obligarea acestora la plata către DGFP C-S a sumei de 2900 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivare creditoarea-recurentă DGFP C-S arată că are o creanță certă în sumă de 2900 lei Ron, că în conformitate cu disp.art. 138 alin.1 lit.d) din Legea 85/2006: (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
.
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea. "
Se arată că pârâta debitoare prin administratorul G, nu a depus documentele contabile la lichidatorul judiciar sau dosarul cauzei, lichidatorul neputând întocmi bilanțul contabil de lichidare întrucât nu a deținut nici un fel de documente contabile, fiind întrunită astfel condiția prevăzută de dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Acțiunea vizând atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere în cazul debitoarei a fost promovată de reclamanta DGFP C S în calitate de creditor, deși potrivit art. 138 alin.1 nu era îndrituită să exercite o astfel de acțiune.
Pe de altă parte, acțiunea privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost formulată de creditoare numai în cadrul recursului formulat împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, această acțiune trebuia formulată înainte de închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin închiderea procedurii, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, "judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați", astfel că nu poate fi formulată o asemenea acțiune direct în recurs, după închiderea procedurii.
Susținerea creditoarei că procedura insolvenței a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a promova acțiunea în răspundere materială, pe lângă că nu este dovedită, este și nerelevantă, având în vedere că închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea C-S, împotriva sentinței comerciale nr. 519/2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./16.10.2008
TEHNORED./2 EX/16.10.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
PREȘEDINTE:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Petruța Micu, Dorin Ilie
