Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 777/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 777/
Ședința publică din 06 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea A, împotriva sentinței comerciale nr. 674/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- (nr. format vechi 1939/2005), în contradictoriu cu creditorii ITM A, AVAS B, BCR AGENTIA I, debitoarea SC SRL prin lichidator SC GRUP A și intimatul A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 674/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1939/2005, a fost respinsă contestația formulată de creditoarea A împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar Activ Grup A în calitate de lichidator judiciar al SC SRL, măsuri cuprinse în raportul final depus la data de 16.04.2008, privind formularea de către lichidatorul judiciar a acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
Totodată, a fost aprobat raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar și, în baza art. 132 al.2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost închisă procedura prevăzută de prezenta lege împotriva debitoarei SC, iar lichidatorul judiciar al debitoarei a fost descărcat de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedură.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin contestația formulată de DGFP A în reprezentarea ANAF B, formulată împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar Activ Grup A în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, în mod eronat se arată că aceasta nu a solicitat formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei, creditoarea arătând că a solicitat lichidatorului în mod repetat acest lucru.
Creditoarea a solicitat admiterea contestației și respingerea propunerii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii și de afișare a raportului final, ca nelegală și netemeinică și formularea de către lichidatorul judiciar a unei acțiuni de atragere a răspunderii, potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, precum și suspendarea executării măsurii contestate.
Se arată că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 138 alin.1 din Legea 85/2006 și în aceste condiții aprobarea raportului final și a propunerii de închidere a procedurii este prematură, întrucât lichidatorul judiciar nu a formulat acțiune de atragere a răspunderii persoanelor indicate în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență în care se precizează că se impune formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii administratorului debitoarei, întemeiată pe disp. art. 137 lit.d din Legea 64/1995.
Referitor la acest raport creditoarea contestatoarea a arătat că și-a exprimat poziția prin adresa nr. 12362/26.03.2007 precizând expres că se impune formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii administratorului debitoarei, iar în momentul de față susține că lichidatorul judiciar este singurul care poate formula acțiunea de atragere a răspunderii întrucât din comitetul creditorilor face parte creditoarea AVAS care a formulat o astfel de cerere și care a fost admisă.
În ceea ce privește contestația formulată, judecătorul sindic a apreciat-o ca neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o în conformitate cu prev. art. 21 4, prin raportare la art. 129 alin.2 din Legea 85/2006, respingând și cererea creditoarei care a formulat contestație, pentru suspendarea executării măsurii contestate.
Judecătorul sindic a reținut că procedura a fost deschisă sub imperiul Legii nr. 64/1995 lege care permitea și creditorilor să formuleze acțiune de atragere a răspunderii patrimoniale bazate pe disp. art. 137 din Legea 64/1995 și în condițiile în care din raportul preliminar al cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a debitoarei, rezultă că în lipsa actelor și documentelor prevăzute de art.33 din Legea 64/1995 republicată și modificată, s-a considerat că fostul administrator al debitoarei se face vinovat de starea de faliment în care se găsește debitoarea.
În aceste condiții doar creditorul AVAS Baf ormulat o cerere de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei, cerere care i-a fost admisă în dosar nr. 5867/2005 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1536/28.11.2005 împotriva fostului administrator al debitoarei.
Creditoarea, care a formulat prezenta contestație, cunoștea existența acțiunii formulate de AVAS întrucât reprezentanții acesteia au fost prezenți la termenele de judecată, formulând nenumărate contestații cu prilejul derulării acestei proceduri.
Prin adresa înregistrată sub nr. 7148/04.03.2008, prin care se solicită ca lichidatorul judiciar să formuleze acțiune de atragere a răspunderii cu averea personală a fostului administrator și pentru creanța aparținând DGFP A, judecătorul sindic a apreciat că o astfel de acțiune putea fi formulată de însăși contestatoare, sau avea posibilitatea să formuleze cerere de intervenție în interes propriu în dosar nr. 5867/2005, în care s-a admis acțiunea formulată de AVAS împotriva fostului administrator al falitei.
Lichidatorul judiciar a refuzat motivat să formuleze acțiune în temeiul art. 138 din Legea 85/2006 întrucât bunurile personale ale fostului administrator al debitoarei erau deja în executare silită de către creditorul BCR.
Judecătorul sindic a constatat că la data de 16.04.2008 lichidatorul judiciar Activ Grup SRL A al SC SRL, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a faptului că au fost valorificate bunurile din averea debitoarei fiind întocmit planul de distribuție finală, care nu a fost contestat; că procedura a fost deschisă prin Încheierea nr. 396/04.04.2005 fiind desemnat ca lichidator judiciar Activ Grup SRL A iar prin încheierea nr. 978 bis din 11.07.2005 a fost desemnat ca și lichidator judiciar Activ Grup SRL A, fostul administrator judiciar al debitoarei, deschizându-se procedura falimentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP A, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate.
În motivare se arată că, potrivit art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006 "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Recurenta consideră că nu se află în situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii de lichidare și că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul SC SRL.
Prin raportul final al lichidatorului judiciar Activ Grup SRL A din 16.04.2008, la pct.1, lichidatorul solicita afișarea raportului final, arătând în mod eronat că recurenta nu ar fi solicitat formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei, iar pe acest considerent lichidatorul judiciar nu va formula acțiune de atragere a răspunderii, deși aceasta i s-a solicitat în mod repetat.
Se arată că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit toate obligațiile care ăi revin potrivit Legii nr. 85/2006, actualizată, astfel că procedura de insolvență nu trebuia închisă.
Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți a debitoarei SC SRL a fost întocmit și prezentat de lichidatorul judiciar în data de 08.07.2005, raport prin care se precizează în mod expres faptul că se impune formularea unei acțiuni în atragere a răspunderii administratorului debitoarei întemeiată pe dispozițiile art. 137 lit.d din Legea nr. 64/1995 (preluate de art. 138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006 actualizată), având în vedere că lichidatorul nu a intrat în posesia actelor financiar-contabile ale firmei până în momentul întocmirii raportului, aceste acte nefiind depuse de către fostul administrator al debitoarei.
De asemenea, în data de 05.03.2008 prin adresa nr. 7234, respectiv prin adresa nr. 7148/04.03.2008, recurenta a precizat că nu se află în situația de excepție prevăzută de art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, actualizată, având în vedere faptul că Activ Grup SRL A în calitate de lichidator judiciar în raportul asupra cauzelor insolvenței a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului, iar în baza acestui Raport prin sentința 5867/2005 de către judecătorul sindic, devenită irevocabilă prin nerecurare, s-a admis cererea de atragere a răspunderii formulată de AVAS B împotriva fostului administrator.
În drept invocă disp.art. 3041și art. 304 pct.7 și 9.proc.civ. art. 33 din Legea 64/1995, art. 20 alin.1 și art. 132 din Legea nr. 85/2006 actualizată.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Creditoarea recurentă critică sentința recurată în primul rând pentru motivul că nu ar fi trebuit închisă procedura de lichidare a debitoarei, întrucât nu au fost întreprinse de lichidator toate măsurile pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile ale debitoarei.
Curtea reține că aceste susțineri sunt nefondate, având în vedere faptul că procedura insolvenței a fost deschisă față de debitoare încă din anul 2005, iar practicianul în insolvență desemnat pentru administrarea procedurii față de debitoare și-a îndeplinit toate obligațiile care îi reveneau în legătură cu identificarea și apoi valorificarea bunurilor din proprietatea debitoarei pentru acoperirea datoriilor acesteia față de creditori.
Așa cum rezultă din înscrisurile de la dosarul primei instanțe a data de 16.04.2008 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a faptului că au fost valorificate bunurile din averea debitoarei fiind întocmit planul de distribuție finală, care nu a fost contestat, fiind deci incidente dispozițiile art. 132 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei, Curtea reține că în prezent potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
În același timp, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar, însă în cauză nu a fost promovată o astfel de acțiune.
Susținerea creditoarei că lichidatorul trebuia să introducă acțiunea prevăzută de art. 138 din Legea insolvenței este nefondată, întrucât acesta din urmă nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă consideră că aceasta nu se impune.
Curtea reține și că, pe de altă parte, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, legiuitorul prevăzând fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.
Nu în ultimul rând, așa cum corect se reține de către prima instanță, procedura insolvenței a fost deschisă față de debitoare sub imperiul Legii nr. 64/1995, lege care permitea și creditorilor să formuleze acțiune de atragere a răspunderii patrimoniale bazate pe disp. art. 137 din Legea 64/1995 și în condițiile în care din raportul preliminar al cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a debitoarei a rezultat că în lipsa actelor și documentelor prevăzute de art.33 din Legea 64/1995 republicată și modificată fostul administrator al debitoarei se face vinovat de starea de faliment în care se găsește debitoarea.
Curtea reține în acest sens că numai creditorul AVAS Baf ormulat o asemenea cerere de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei, cerere care a fost admisă în dosarul nr. 5867/2005 al Tribunalului Arad, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1536/28.11.2005 împotriva fostului administrator al debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea a județului A, împotriva sentinței comerciale nr. 674/28.05.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Arad în dosar nr. 1939/2005 (-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./14.10.2008
TEHNORED./2 EX/20.10.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Petruța Micu, Dorin Ilie
