Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 779/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 779/
Ședința publică din 06 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de creditoarele C-S și AVAS B, împotriva sentinței comerciale nr. 582/JS/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC TRANS SRL prin lichidator GRUP Reșița și pârâții și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 582/JS/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, s-au respins obiecțiunile la raportul final formulate de creditorul AVAS B, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul Grup Reșița, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC Trans SRL O și s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, pârâții și.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 05.06.2008 lichidatorul Grup Reșița desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC Trans SRL O, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitorului conform art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006 întrucât administratorii debitorului nu au ținut evidența contabilă potrivit legii, nu au făcut dovada că au ținut o asemenea evidență contabilă și nu au depus actele cerute de legea insolvenței.
Judecătorul sindic a constatat că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința civilă nr. 208/JS/28.02.2008, în temeiul art. 33 alin.6 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 2702din Legea nr. 31/1990 republicată, fiind desemnat lichidator Grup Reșița, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea 85/2006, că s-au formulat obiecțiuni la raportul final de lichidare de către creditorul AVAS B care a solicitat refacerea și comunicarea raportului în sensul continuării procedurii cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate.
S-a reținut că obiecțiunile formulate sunt neîntemeiate întrucât lichidatorul și-a îndeplinit toate atribuțiile prevăzute de lege, că a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, că firma este dizolvată și nu are activitate sau bunuri care ar putea fi valorificate, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății debitoare, nefiind dovedite prin probe certe și concludente fapta reținută, culpa și raportul de cauzalitate între faptă și ajungerea societății în stare de încetare de plăți, raportul lichidatorului neavând singur valoare probatorie pentru a se admite cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele DGFP C-S și AVAS B,solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persoana numitului și asociatul și obligarea acestora la plata către DGFP C-S a sumei de 5.018 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivare creditoarea-recurentă DGFP C-S arată că are o creanță certă în sumă de 5.018 lei Ron, că în conformitate cu disp.art. 138 alin.1 lit.d) din Legea 85/2006: (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea. "
Se arată că pârâta debitoare prin administratorul și asociatul, nu au depus documentele contabile la lichidatorul judiciar sau dosarul cauzei, lichidatorul neputând întocmi bilanțul contabil de lichidare întrucât nu a deținut nici un fel de documente contabile, fiind întrunită astfel condiția prevăzută de dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului său, creditoarea recurentă AVAS B arată că în exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a formulat cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva intimaților pârâți și, motivat de faptul că aceștia nu au prezentat documentele contabile, conform art. 35 din Legea nr. 85/2006.
În acest sens, recurenta învederează faptul că obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin.1 lit.c și alin.2, ale art. 134 alin.1 și 2 și ale art. 181 din Legea 31/1990 republicată cu modificările ulterioare - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin.4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității.
Atragerea răspunderii administratorilor prevăzută de art. 138 alin. (1) lit.d) din Legea nr. 85/2006 este o consecință a încălcării dispozițiilor imperative ale art. 73 al.1 lit.c și ale alin.2 din Legea nr. 31/1990 rep. și a celor prevăzute de art. 11 alinl.4 din Legea nr. 82/1991 rep.
Nedepunerea documentelor financiar-contabile, nu a permis lichidatorului judiciar să verifice patrimoniul debitoarei, modul de gestionare al acestuia și nici înregistrările contabile sau eventuale lipsuri în gestiune, faptă ce creează prezumția că intimații pârâți, în calitate de administratori, au făcut să dispară documentele contabile pentru că, fie nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fie au ținut o contabilitate fictivă, fiind incriminată de art. 138 alin. (1) lit.d) din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește îndeplinirea cumulativă a condițiilor de răspundere civilă delictuală, prevăzute de art. 998-999.proc.civ. recurenta arată că din perspectiva reglementării prevăzute de Legea nr. 85/2006 răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este prevăzută de art. 138 din lege, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte a pasivului debitoarei.
Se arată că vinovăția intimaților pârâși rezultă din însăși atitudinea de nesocotire a dispozițiilor legale în vigoare, determinând astfel intrarea debitoarei în faliment.
rConsideră că, în această situație, trebuie avute în vedere disp.art. 1540 alin.1 proc.civ. în conformitate cu care "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului", dar și dispozițiile art.2 ale aceluiași articol, potrivit cărora, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului(administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374.com. mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
În acest context, Legea 85/2006 stabilește o răspundere specială, care presupune că pentru săvârșirea de către administratori a uneia dintre faptele prevăzute de disp.art. 138, se va angaja răspunderea acestora, prejudiciul creditorilor fiind prezumat, dovedirea faptelor făcându-se prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată, cu excepția cazurilor de forță majoră. Or, în prezenta cauză nu s-a făcut dovada producerii nici unui caz de forță majoră.
În concluzie, indiferent de faptul că intimații pârâți, în calitate de administratori, au încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept la care s-a făcut referire, aceștia se fac vinovați de încălcarea legii, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
De asemenea, în situația admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, se impune continuarea procedurii de insolvență pentru punerea acesteia în executare, conform disp.art. 140-142 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta consideră că odată cu închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu poate fi descărcat de toate îndatoririle avute în procedura insolvenței debitoarei, în sarcina sa trebuind să se rețină, în continuare, această obligație de a-i pune la dispoziție executorului judecătoresc, după contactarea sa, a unui exemplar al tabelului definitiv al creditorilor.
În situația în care s-ar închide procedura insolvenței și s-ar dispune radierea societății de la Registrul Comerțului, atragerea răspunderii nu mai poate opera atâta timp cât bunurile administratorilor sau contravaloarea lor trebuie aduse în averea debitoarei, ca nu mai există, fiind radiată de la. și, nemaiexistând societatea debitoare, nu mai există nici pasivul acesteia și ca urmare nu mai este posibil a se dispune ca o parte a acestuia să fie suportat de către administratorii acesteia.
De asemenea, dacă s-ar închide procedura, iar lichidatorul ar fi descărcat de orice îndatorire sau responsabilitate referitoare la procedură, debitor și averea lui, creditori titulari de garanții, acționari sau asociați, debitoarea nu ar mai fi legal reprezentată în fața instanței la judecarea cauzei de către lichidatorul judiciar, deoarece acestuia i-ar înceta atribuțiile, nemaiavând calitate procesuală.
Examinând recursurile declarate de ambele creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Ambele creditoare critică în esență hotărârea recurată pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea membrilor organelor de conducere a debitoarei. Cu privire la acest aspect, Curtea reține că potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
În același timp, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar. În cauză a fost promovată o astfel de acțiune, însă aceasta a fost respinsă, iar lichidatorul judiciar nu a înțeles să atace cu recurs hotărârea judecătorului sindic.
Curtea reține și că, pe de altă parte, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, legiuitorul prevăzând fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.
Creditoarea AVAS Bac riticat sentința recurată și pentru motivul că procedura ar trebui continuată pentru punerea în executare de către lichidator a unui eventual titlu executor împotriva membrilor organelor de conducere a debitoarei.
Cu privire la această critică, Curtea reține că în cauză nu există un asemenea titlu, întrucât acțiunea formulată de lichidator în acest sens a fost respinsă, așa cum s-a arătat mai sus.
Pe de altă parte, potrivit art. 142 alin. 1 din Legea 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 din legea insolvenței se efectuează de executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă, iar această normă este una imperativă și nu permisivă care să dea alternativa începerii executării de către lichidatorul judiciar.
Este de reținut faptul că Legea insolvenței nu instituie obligația, dar nici posibilitatea ca judecătorul-sindic să desemneze executorul judecătoresc care să execute silit bunurile aflate în patrimoniul persoanelor a căror răspundere personală, prevăzută de alin. 1 al art. 138 din Legea insolvenței, a fost instituită pentru acoperirea datoriilor societății pe care au condus-
Potrivit prevederilor art. 142, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Ca atare, textul de mai sus are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de către instanță a acțiunii în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului persoană juridică refuză să execute de bunăvoie hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic, astfel că, pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a celor obligați la suportarea unei părți din pasiv. În această situație legiuitorul a prevăzut că executarea silită a persoanelor responsabile se va face de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă. Cu alte cuvinte, prerogativa executării silite față de asemenea persoane este recunoscută executorului judecătoresc, ea realizându-se potrivit dispozițiilor din dreptul comun, fiind reglementată, deci, de art. 373 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere norma cuprinsă în alin. 2 al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca după închiderea procedurii falimentului să-și recupereze creanțele împotriva persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitorului în urma repartizării sumelor de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator, fiind lipsite de orice fundament juridic afirmațiile recurentei în sensul că prin aceasta s-ar ajunge în situația ca executorul să se transforme în lichidator judiciar.
De asemenea, potrivit aceleiași reglementări, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, tocmai datorită faptului că după închiderea procedurii practicianul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum se statuează în art. 136 din legea menționată, ceea ce nu înseamnă, nici într-un caz, că creditorii vor fi puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile lor.
Nu în ultimul rând, prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit în sarcina judecătorului-sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc motivat de împrejurarea că hotărârea pronunțată în temeiul art. 138 constituie titlu executoriu și, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însuși textul art. 142. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, această obligație a practicianului nereprezentând altceva decât o măsură cu caracter administrativ menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
În ceea ce privește nelegalitatea închiderii procedurii insolvenței față de debitoare, invocată de către AVAS B, Curtea reține că în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea insolvenței, potrivit cu care în orice stadiu al procedurii prevăzute de lege, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Scopul acestei dispoziții legale este tocmai acela de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate din fondul special de lichidare constituit în condițiile art. 4, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor, persoană direct interesată în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Așa fiind, constatând că nu există motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de cele două creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarat de creditoarele C-S și B, împotriva sentinței comerciale nr. 582/JS/03.07.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED./14.10.2008
TEHNORED./2 EX/20.10.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Petruța Micu, Dorin Ilie
