Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 871/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 871
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE - P, nr. 22, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr.60 din 28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL - P, nr. 11,. 2.. 6, Cod poștal -, Județ P, prin LICHIDATOR JUDICIAR - P, nr. 33, Cod poștal -, Județ P, intimatul pârât domiciliat în P,-,. 151,.D,.29, Județ P, intimata creditoare SC P cu sediul în P,-,. 31,. B1-B2, jud.P și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA - P, nr. 7, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, reprezentant de avocat din Baroul Prahova, lipsind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care;
Avocat pentru intimatul pârât, depune la dosar întâmpinare, adresa nr. 18378/30.04.2008 și decizia nr. 31/19.04.2008 ale ANAF, sentinta civila 10463/19.11.2007, incheierea din 11.12.2007, învederând instanței că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimatul pârât, arată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriilor administrate în cauză în ceea ce privește incidența disp. art. 138 din Legea 85/2006. Nu pot fi primite criticile recurentei formulate împotriva seciziei nr 2572/2006 a CAP P prin care s-a casat sentinta 252/2005 a tribunalului Prahova, întrucât retrimiterea spre rejudecare a fost determinată de faptul că administratorul nu a avut cunoștință de existența litigiului, nefiind citat legal.
- 2 -
Astfel din probatoriul administrat nu a rezultat că intimatul a ținut o contabilitate fisctivă sau că nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ci doar că situațiile financiare nu au fost depuse la organele în drept, sancțiuni prevăzute de lege în acest caz fiind de cu totul altă natură.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instantei de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 60 din 28 ianuarie 2008, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice P, împotriva pârâtului, în calitate de administrator al societății debitoare SC SRL, prin lichidator judiciar, privind atragerea răspunderii pârâtului în calitate de administrator al societății debitoarei, pentru p parte din datoriile societății ajunsă în stare de insolvență.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că, nu poate fi reținută în sarcina pârâtului fapta prevăzută de disp.art. 137 alin. 1 lit. d din Legea nr. 64/1995, în prezent art.138 alin. 1 lit.d din Legea nr. 85/2006, deoarece din raportul de expertiză în specialitate contabilitate, s-a concluzionat că societatea nu a beneficiat de credite bancare și-a încetat activitatea din motive independente de voința ei, respectiv vânzarea spațiului închiriat și somarea părăsirii acestui spațiu, astfel încât pârâtul nu a săvârșit cu vinovăție nici una din faptele prevăzute de textul de lege invocat mai sus, acesta putând fi eventual învinovățit de un management defectuos, însă managementul defectuos nu constituie o faptă care să atragă răspunderea legii în vreuna din cauzele enumerate de art. 137 în prezent art. 138 din lege.
Impotriva sentinței a declarat recurs creditoarea P, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că greșit a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, administratorul societății debitoare, deoarece experta în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a stabilit drept cauze care au condus la ajungerea societății în stare de insolvență: faptul că societatea nu a beneficiat de credite bancare, și-a încetat activitatea din motive independente de voința sa, respectiv vânzarea spațiului închiriat și somarea părăsirii acestui spațiu, pârâtul fiind obligat să încheie afacerea și să intre în imposibilitate de plată, deși își putea continua activitatea, toate aceste cauze stabilesc și dovedesc că societatea avea un management defectuos, care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Prin consemnarea cauzelor obiective, arată recurenta, experta nu și-a îndeplinit obiectivul stabilit de Curtea de Apel în decizia de casare de a verifica exactitatea sumei pentru care organele fiscale au solicitat atragerea răspunderii pârâților, societatea debitoare s-a sustras plății obligațiilor bugetare și nu a ținut contabilitatea, ultimul bilanț depus fiind cel din anul 2003, astfel încât pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea cererii și instituirea răspunderii pârâtului.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Prin cererea formulată de recurenta creditoare la data de 01.04.2005, aceasta a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a intimatului pârât pentru pasivul societății debitoare SC SRL, în temeiul disp. art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006), pe motiv că din raportul întocmit în cauză de administratorul judiciar, fostul administrator s-a sustras plății obligațiilor bugetare și nu a ținut contabilitatea, ultimul bilanț contabil fiind depus în anul 2003 și că în evidența contabilă a societății există bunuri dar acestea nu pot fi identificate.
Din raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză de expert -, aflat la filele 47-51 dosar fond, rezultă că societatea debitoare nu a beneficiat de credite bancare și a încetat activitatea din motive independente de voința ei, respectiv vânzarea spațiului închiriat și somarea părăsirii acestui spațiu, pârâtul fiind obligat să încheie afacerea și să intre în imposibilitate de plată, deși își putea continua activitatea.
Prin urmare, ajungerea în încetare de plăți a societății debitoare s-a datorat unor cauze obiective și nu prin săvârșirea cu vinovăție de către intimatul pârât, administrator al societății debitoarei a vreuneia din faptele prevăzute de disp.art. 137 din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 138 din Legea nr. 85/2006), ceea ce s-ar putea reține în sarcina intimatului ar fi un management defectuos, care însă nu constituie o faptă pentru care să fie atrasă răspunderea patrimonială, pentru vreuna din faptele prev. la art. 137 din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 138 din Legea nr. 85/2006).
Fapta prevăzută la art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006), este de natură a atrage răspunderea patrimonială a administratorului societății, dacă cu vinovăție nu s-a ținut registrele, nu s-au efectuat înregistrările conform cu documentele contabile care să reflecte situația reală, au fost ascunse documente contabile și respectiv s-a ținut o contabilitate fictivă, toate acestea să fi cauzat starea de insolvență a societății, ori din probatoriile administrate în cauză cu expertiză și cu înscrisuri nu s-a dovedit că intimatul pârât ar fi săvârșit cu vinovăție vreuna din aceste fapte, fapte care să fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare, din raportul de expertiză contabilă așa cum s-a arătat mai sus, a rezultat că starea de insolvență a societății debitoare s-a datorat unor cauze obiective care nu pot fi puse în sarcina intimatului pârât pentru vreuna din faptele prevăzute la art. 137 din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 138 din Legea nr. 85/2006), și nici a faptei prevăzut la art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995 ( în prezent art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006).
Pentru toate aceste considerente criticile aduse sentinței de recurentă în sensul că greșit a fost respinsă cererea sa de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului pârât, că s-a făcut dovada că intimatul pârât se face vinovat de fapta prev. de art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995, sunt nefondate, astfel încât recursul declarat de creditoare se privește ca nefondat și în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE - P, nr. 22, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr.60 din 28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL - P, nr. 11,. 2.. 6, Cod poștal -, Județ P, prin LICHIDATOR JUDICIAR - P, nr. 33, Cod poștal -, Județ P, intimatul pârât domiciliat în P,-,. 151,.D,.29, Județ P, intimata creditoare SC P cu sediul în P,-,. 31,. B1-B2, jud.P și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA - P, nr. 7, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Tănăsică
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.CE
Tehnored. CMF
3.ex./26.06.2008
f- - Tribunal P
jud. -
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Tănăsică
