Anulare hotarare aga Spete. Decizia 138/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 138
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâții SC SA cu sediul în B, DN 2B KM 2. Cod poștal -, Județ B, domiciliat în Italia, Trieste,-/2,.5P,cu domiciliu ales în B, DN 2B KM 2. Cod poștal -, Județ B, ambii apelanți cu domiciliul ales in B,-, -. 2,. 6,. 602, sect. 3 la Cabinet Avocat împotriva sentintei nr. 193 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimații reclamanții domiciliat în B, sector 3, nr. 23, Cod poștal - și domiciliată în B, sector 3, BD. - -, nr. 4,. CAMERA 15, Cod poștal -.
Apel timbrat cu taxa de timbru în valoare de câte 6 lei conform chitanțelor -/2008 și -/2008 și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții pârâți și SC SA, reprezentați de avocat în substituire avocat din Baroul București și intimații reclamanți asistat și reprezentată de avocat din Baroul București.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care;
Avocat avocat pentru pelanta pârâtă învederează instanței că renunță la proba cu interogatoriu și expertiză contabilă solicitate prin motivele de apel, solicitând decât proba cu actele existente la dosar.
Avocat pentru intimații reclamanti solicită decât proba cu actele deja existente la dosar.
Părtile prezente, prin apăratori, arată că alte probe nu mai au de solicitat în cauză, iar curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat avocat pentru pelanta pârâtă arată că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, instanța a aplicat greșit legea și a schimabt natura acestuia, pronuntând o hotarâre lipsită de temei legal. Art. 150 din Legea 31/1990 de care instanța face vorbire în motivarea sentintei, instituie o obligație în sarcina administratorului, doar pentru cazul în care acesta se obligă în nume propriu.
Invederează faptul că prin enumerarea limitativă a art. 150 al. 2, respectiv a operațiunilor de închiriere și a celor de leasing, legiuitorul a in stituit un cadru strict în care incumbă, în sarcina administratorului unei societăți comerciale, obligația instituită de art.150 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Precizează că instanța de fond nu motivează apărarile pârâtilor și nu a luat în considerare înscrisurilor depuse de ei la dosar.
Solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii introductive.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat avocat pentru intimații reclamanți arată că pârâtul paolo deține calitatea de acționar al pârâtei SC Sa dar și calitatea de administrator al acesteia, fiind la momentul încheierii contractului de ipotecă președinte al consiliului de administrație și care a constituit în favoarea sa exclusivă garanții asupra bunurilor mobile și imobile care aparțineau societății, aproximativ 90% din activele nete ale societății. Arată că dispozitiile art. 150 al. 2 dispun ca interdicțiile din art 150 alin. 1 se aplica și la operațiunile de inchiriere sau leasgin, aratând că prin operațiunile de inchiriere și leasing nu sunt acte de dispozitie prin natura lor, ci pot deveni acte de dispozitie în anumite conditii, ele fiind definite ca acte de administrare, conform principiului de interpretare a normelor juridice - dacă legea interzice mai putin, ea interzice implicit și mai mult. Instanța de fond a cuprins in motivarea sentintei toate motivele de fapt și de drept pentru care a pronuntat nulitatea absolută a contractului de gaj ți ipotecă autenficat sub nr 817/21.03.1007, reținând in mod corect că nu a existat nici hotarâre a consiliului de administrație.Cu privire la ultima critică din apel privitoare la lipsa de procedura cu pârâtul, este neîntemeiată, întrucât la termenul de judecată la care s-au pus concluzii pe fondul cauzei acesta a fost prezent.
Solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltueili de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față, Curtea reține următoarele;
Prin sentința nr. 193 din 18 februarie 2008, Tribunalul Buzău - Secția comercială și de Contencios Administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții SC SA B și și a constatat nulitatea contractului de ipotecă și gaj autentificat sub nr. 817/21.03.2007 la Biroul Notarului Public, " și a obligat pârâții la 2.012 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că reclamanții și, sunt asociați în cadrul SC SA și prin contractul de vânzare cumpărare identificat sub nr. 890 din 23 august 2006 aceștia au vândut către SC SA un imobil și terenul aferent,situate în B, DN2 B Km 13 + 220 la prețul de 1.851.202 lei, echivalentul a 525.000 Euro, preț ce a fost achitat parțial și prin contractul de ipotecă și gaj autentificat sub nr. 812/21.03.2007, SC SA a garantat un credit în valoare de 400.000 Euro inclusiv dobânda și comisioanele aferente acestuia, acordat de creditorul în baza unor contracte de împrumut sub semnătură privată din data de 29.09.2006 și respectiv 22.02.2007, cu bunurile imobile ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare precum și cu mai multe bunuri mobile aflate în patrimoniul aceleiași societăți comerciale.
Se reține prin hotărâre că pentru încheierea contractului de ipotecă și gaj nu a existat nici o hotărâre a adunării generale a acționarilor, ordinară ori extraordinară, încălcându-se astfel disp.art. 150 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, dispoziții potrivit cărora sub sancțiunea nulității administratorul nu va putea în nume propriu să înstrăineze bunuri de la societate având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societății decât numai după obținerea aprobării adunării generale extraordinare, aceste dispoziții aplicându-se și operațiunilor de închiriere sau leasing, deci implicit și operațiunilor de gaj și ipotecă. considerente pentru care în temeiul art. 1769 cod civil și ale art. 46 din Codul Comercial, instanța a admis acțiunea și a constatat nulitatea contractului de ipotecă și gaj.
Impotriva sentinței au declarat apel pârâta SC SA și, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
In apelul declarat pârâta SC SA, critică sentința primei instanțe invocând nulitatea prev. de disp.art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, constând în nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 59/1934 și ale art. 15322din Legea nr. 31/1990.
Astfel arată apelanta că nici unul din motivele invocate și avute în vedere de către instanța de fond la constatarea nulității contractului de gaj și ipotecă, nu se înscriu în cerințele prev. de art. 5 din Codul civil întrucât contractul nr. 817 din 21 martie 2007 nu conține o convenție sau dispoziții derogatorii de la legile care interesează ordinea publică, dispozițiile legale invocate ca fiind nerespectate la încheierea contractului de ipotecă prev. Legii nr. 31/1990, nu interesează ordinea publică, interesul ocrotit prin intermediul lor, fiind unul privat al persoanei juridice sau după caz al asociaților.
Mai mult decât atât, arată apelanta, contractul de ipotecă s-a încheiat după ce adunarea generală extraordinară a adoptat hotărârea nr. 1 din 16.08.2006, prin care s-a decis contractarea de împrumuturi numai de la acționari pentru capitalizarea societății, hotărâre în baza căreia Consiliul de Administrație a acordat puteri depline președintelui CA și în acest context ipotecarea unui bun din patrimoniul social avea caracterul unui act administrativ și daci nu putea să fie constatată nulitatea contractului.
Pe de altă parte arată apelanta potrivit art. 15322din Legea nr. 31/1990, administratorii și pot să constituie garanții asupra bunurilor societății a căror valoare nu depășește J din valoarea contabilă a activelor de la data încheierii contractului de ipotecă, astfel încât reclamanta ar fi trebuit să facă dovada că bunurile ipotecate au o valoare mai mare decât aceea pentru care ar fi fost necesar aprobarea hotărârii adunării generale, sarcina probei incumbând reclamantului în condițiile art. 1169 Cod civil, ori reclamantul nu a dovedit această situație și anume că bunurile ipotecate depășesc J din valoarea contabilă a activelor.
Așa cum rezultă, arată apelanta, și din decizia Curții de Apel București nr. 736/2001, chiar dacă în speță ar fi fost necesară aprobarea AGA, lipsa aprobării adunării generale nu ar fi fost în măsură să determine nulitatea absolută a contractului de ipotecă, prin ipoteca instituită pe activele descrise în contract nu se aduce nici un prejudiciu societății și se realizează o capitalizare a acesteia prin aportul unuia dintre acționari, susținerea reclamantului care asimilează constituirea unei garanții cu dobândirea proprietății de către creditorul garantat pentru a atrage incidența dispozițiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, modificată prin OUG nr. 82/2007, nu are nici un fundament legal.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Printr-o cerere comună, pârâții și SC SA B, invocă aceleași motive de apel în sensul că instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a aplicat greșit legea și a schimbat natura acestuia pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, deoarece textul invocat de către instanța de fond dispozițiile art. 150 din Legea nr. 31/1990 instituie o obligație în sarcina administratorului doar pentru cazul în care acesta se obligă în nume propriu, aceste dispoziții neaplicându-se în speță deoarece prin contractul de ipotecă și gaj a fost garantat un credit acordat SC SA în temeiul a două contracte de împrumut necontestate de reclamanți, deși nu se referă la înstrăinare, ipoteca și gajul fiind acte de dispoziție, acestea neputând fi asimilate noțiunii de înstrăinare, respectiv celei de dobândire, folosite în art. 150 din Legea nr. 31/1990.
Prin enumerarea limitativă din art. 150 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, arată apelanta, respectiv a operațiunilor de închiriere și a celor de leasing, legiuitorul a instituit un cadru strict în care incumbă în sarcina administratorului unei societăți comerciale obligația prev. de art. 150 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, contractul de gaj și ipotecă neintrând în această categorie pentru a fi incidente aceste dispoziții.
Printr-un alt motiv de apel hotărârea apelată nu cuprinde motivele de fapt și drept care au formulat convingerea instanței, în considerentele hotărârii se face doar referire la dispozițiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, fără a se arăta care sunt motivele de fapt și de drept care au condus la aplicarea în speță a acestor dispoziții, încălcându-se astfel prev. art. 261 alin. 1 pct.5 Cod procedură civilă.
Printr-un alt motiv de apel arată că instanța nu a interpretat în mod judicios probele existente la dosarul cauzei, la dosar nu se regăsește nici o situație financiară a societății pentru anul 2006 sau pentru anul 2007, pentru a se calcula valoarea prev. la alin. 1 al art. 150, situație în care instanța în virtutea rolului activ ar fi trebuit să dispună o expertiză contabilă care să stabilească raportul dintre creanța garantată prin contractul nr. 817/2007 și valoarea activelor nete ale societății, modalitatea de calcul folosită de către instanța de fond este ilară și nu poate constitui temei legal la pronunțarea sentinței recurate.
Printr-un alt motiv de apel, arată că la data pronunțării hotărârii nu a fost îndeplinită procedura de citare cu apelantul pârât.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Motivele de apel invocate de către apelanți fiind comune ele vor fi analizate împreună.
Motivele de apel constând în nulitatea prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, constând în nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 59/1934 și interpretarea greșită a art. 15322din Legea nr. 31/1990, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, că a aplicat greșit legea, a schimbat natura acestuia, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, că nu erau aplicabile disp.art.150 din Legea nr. 31/1990, sunt nefondate.
Potrivit disp.art. 150 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, se prevede că sub sancțiunea nulității administratorul nu va putea în nume propriu să înstrăineze, respectiv să dobândească bunuri către sau de la societate, având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societății, numai după obținerea aprobării Adunării Generale Extraordinare.
2 al art. 150 din Legea nr. 31/1990, arată că prevederile alin. 1 se aplică și operațiunilor de închiriere sau leasing.
Art. 15322din Legea nr. 31/1990 prevede că, Consiliul de Administrație, respectiv directorul, va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta, sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanție, bunuri aflate în patrimoniu societății, a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului judiciar, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor date în condițiile art. 115.
Din coroborarea și interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, constituirea în garanție a bunurilor aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a valorii societății, se poate face de către consiliul de administrație și respectiv directorul, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor date în condițiile art. 115.
Prin contractul de ipotecă și gaj autentificat sub nr. 812/21.03.2007, SC SA a garantat un credit în valoare totală de 400.000 Euro inclusiv dobânda și comisioanele aferente acestuia, acordat de către apelantul pârât, în baza unor contracte de împrumut sub semnătură privată din data de 29.09.2006 și respectiv 22.02.2007, cu bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 89/23.08.2006, precum și cu mai multe bunuri mobile aflate în patrimoniul aceleiași societăți comerciale.
Pentru încheierea contractului de ipotecă și gaj, de către apelanta pârâtă SC SA, în calitate de garant, reprezentată de apelantul pârât în calitate de acționar și președinte al consiliului de administrație, nu a existat o hotărâre adunării generale a acționarilor prin care să se aprobe garantarea împrumuturilor acordate apelantei pârâte cu bunurile ce fac obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 890/23.08.2006 și cu o serie de bunuri mobile aflate în patrimoniul aceleiași societăți comerciale pârâte.
Neexistând Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor, ordinară ori extraordinară, pentru garantarea împrumutului, contractul de ipotecă și gaj este lovit de nulitate, potrivit disp.art.150 coroborat cu art. 15322din Legea nr. 31/1990, deoarece a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii și așa cum rezultă din dispozițiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, sancțiunea pentru neexistența hotărârii generale extraordinare acționarilor, coroborat cu art. 15322din Legea nr. 31/1990, este cea a nulității actului, astfel încât corect și legal prima instanță a constatat nulitatea contractului de ipotecă și gaj.
In ce privește critica apelanților că nu s-a dovedit de către intimații reclamanți că bunurile societății cu care a garantat împrumuturile acordate de apelantul pârât depășesc J din valoarea contabilă a activelor de la data încheierii contractului de ipotecă, este nefondată.
Din situațiile financiare ale societății apelante pârâte, rezultă că activele nete ale acesteia la 31.12.2007 erau de 2.315.992 lei, iar valoarea bunurilor imobile ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare este de 1.851.202 lei, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare la care se adaugă și valoarea bunurilor gajate, astfel încât condiția prev. de art. 15322din Legea nr. 31/1990, în sensul că valoarea bunurilor aflate în patrimoniul societății a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a activelor societății, era îndeplinită, astfel că neexistând aprobarea Adunării Generale a Acționarilor pentru garantarea împrumuturilor acordate de apelantul pârât, contractul de gaj și ipotecă era lovit de nulitate, sentința primei instanțe este legală și temeinică sub acest aspect.
Critica apelanților că sentința apelantă nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la darea soluției și că au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. 1 pct.5 Cod procedură civilă, este nefondată.
Sentința primei instanțe atacată cu apel d e către pârâți cuprinde motivele de fapt și drept ce au fost avute în vedere de instanță la darea soluției, astfel se arată că pentru încheierea contractului de ipotecă și gaj nu a existat nici o Hotărâre a Adunării Generale a acționarilor ordinară ori extraordinară, deși așa cum rezultă din cuprinsul contractului au fost gajate practic majoritatea bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniu societății apelante, fiind încălcate dispozițiile art. 150 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și în temeiul art. 1769 Cod civil și art. 46 din Codul Comercial, prima instanță a admis acțiunea și a constatat nulitatea contractului de ipotecă și gaj.
Nici critica referitoare la greșita interpretare a probelor administrate în cauză, nu este fondată.
Din bilanțurile depuse în apel, și întocmite la 31.12.2006 și 31.12.2007, rezultă situațiile financiare ale societății apelante și valoarea activelor nete ale acesteia, astfel că susținerea apelanților că prin sentința apelantă s-a stabilit greșit că valoarea activelor nete la 31.12.2007 era de 2.315.992 lei și că valoarea bunurilor imobile ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare era de 1.851.202 lei, pentru că nu existau întocmite și nu au fost depuse situațiile financiare, este nefondată.
Și ultima critică adusă sentinței de către apelanți că la data pronunțării hotărârii apelante nu s-a îndeplinit procedura de citare cu apelantul pârât, este nefondată.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 143 dosar fond, rezultă că apelantul pârât a fost citat la domiciliul ales în DN 2B Km 2. județul B, pentru termenul din 5 februarie 2008, când cauza s-a judecat pe fond și s-a amânat pronunțarea la 12.02.2008 și apoi la 18.02.2008, când s-a dat soluția apelată.
In consecință, pentru toate aceste considerente, apelul declarat de către pârâți se privește ca nefondat și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va fi respins ca atare.
Ca o consecință a respingerii apelantului, apelanții vor fi obligați la 3.100 lei cheltuieli de judecată în apel, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă către intimații reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții SC SA cu sediul în B, DN 2B KM 2. Cod poștal -, Județ B și, domiciliat în Italia, Trieste,-/2,.5P cu domiciliu ales în B, DN 2B KM 2. Cod poștal -, Județ B, ambii apelanți cu domiciliul ales in B,-, -. 2,. 6,. 602, sect. 3 la Cabinat Avocat L împotriva sentintei nr. 193 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații reclamanții domiciliat în B, sector 3, nr. 23, Cod poștal - și domiciliată în B, sector 3, BD. - -, nr. 4,. CAMERA 15, Cod poștal -.
Obligă apelanții la 3.100 lei cheltuieli de judecată în apel, către intimații reclamanți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 iunie 2006.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.CE
Tehnored.CMF
dos.- - - Tribunal B
jud.
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
