Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 996/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.996
Sedința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
JUDECATOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.1384/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul B Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul pârât prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții, după care:
Intimatul pârât prin apărător, depune întâmpinare la dosarul cauzei.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă intimatul pârât prin avocat, lipsind celelalte părți.
Intimatul pârât prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul intimatului prin apărător.
Intimatul pârât prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 6.05.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de recurs formulată de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1384 din 10.03.2009 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială.
Prin sentința sus-menționată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei, în contradictoriu cu pârâtul și în baza articolului 131 din legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței împotriva debitorului SC SRL.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la 28.10.2008 creditoarea Aas olicitat instanțe ca pasivul debitoarei să fie suportat de către pârâtul în baza articolului 138 literele c și d din legea nr.85/2006.
Din conținutul cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul rezultă că reclamanta se rezumă, în general, la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile articolului 138 din legea nr.85/2006 fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții.
În cauză nu numai că nu face dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic dar nici nu arată care este legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două dintre condițiile necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul articolului 138.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente.
Apreciază că administratorul societății a contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență, dispunând continuarea activității societății chiar și atunci când era clară situația incapacității de plată a acesteia, determinând, pe această cale, majorarea creanțelor existente deja, faptă care intră sub incidența prevederilor articolului 138 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006 articol care trebuie interpretat în primul rând pornind de la scopul urmărit de legiuitorul român atunci când a edictat norma de drept analizată.
În această situație, interesul personal al administratorilor de a continua activitatea în cadrul unei societăți comerciale este prezumat, deoarece mandatul comercial este prezumat a fi oneros.
În cererea formulată, a demonstrat că pârâtul se face vinovat și de săvârșirea faptei prevăzute de articolul 138 alineat lit d din legea nr.85/20006 în sensul că activitatea contabilă a societății nu a ost condusă cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.
Această susținere este demonstrată și de concluziile lichidatorului judiciar desemnat, care aduce la cunoștința instanței și a creditorilor care nu i-au fost puse la dispoziție de către administratorul debitoarei documentele contabile solicitate, prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006, și că nu au fost depus raportări la organele fiscale.
Nedepunerea documentelor contabile, în contextul în care nici administratorul societății nu a fost găsit, generează prezumția potrivit căreia acesta a făcut să dispară arhiva contabilă a societății, faptă ce intră sub incidența articolului 138 alineat 1 litera d din legea amintită.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, constată că,recurenta, A făcut dovada că pârâtul a cauzat starea de insolvență prin continuarea activitățiiinteres propriu(conform articolului 138 litera c).
Rezultă din susținerile că aceasta dorește să facă proba "interesului propriu" cu prezumție care sunt pretins legale dar neprevăzute expres de lege și pe teoria mandatului oneros.
Cu privire la aceste prezumții, Curtea apreciază că atâta vreme cât nu s-a făcut dovada existenței condițiilor impuse de articolul 138 litera c din Legea nr.85/2006, operează prezumția de nevinovăție conform articolului 23 din Constituția României.
Pe de altă parte, întrucât sediul materiei privind răspunderea administratorilor societății ajunse în stare de insolvență îl constituie articolul 138 din Legea nr.85/2006 având natura răspunderii civile delictuale susținerea recurentei întemeiată pe teoria mandatului comercial, deci al răspunderii contractuale, nu poate fi reținută. Astfel, culpa administratorilor care răspuns delictual față de terți nu este prezumată ca la răspunderea contractuală ci trebuie dovedită de cei care au interes în cazul răspunderii civile delictuale.
În aceste condiții, argumentele bazate pe teoria mandatului oneros cu toate consecințele, nu sunt fondate.
În ceea ce privește răspunderea administratorului întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera d aceasta ar putea fi angajată numai dacă se probează că prejudiciul a rezultat direct din fapta pârâtului și că insolvența debitoarei a fost cauzată prin fapta culpabilă a pârâtului care nu a depus declarațiile de plată la bugetul de stat.
Cum nedepunerea situațiilor de plată nu echivalează cu sintagma "nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și nu s-au făcut dovezi în sensul ținerii unei contabilitate fictive și nu operează prezumția neținerii contabilității în conformitate cu legea. În mod legal și temeinic judecătorul sindic a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile articolului 138 litera
Pentru toate considerentele, Curtea față de dispozițiile articolului 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.1384/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul B Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
17.07.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Georgeta Guranda
