Sechestru asigurator. Decizia 992/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.992
Sedința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
JUDECATOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta pârâtă - GRUP SRL împotriva încheierii de ședință de la 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta pârâtă prin consilier juridic R, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care: Recurenta pârâtă prin consilier juridic, depune la dosar certificat de grefă cu privire la existența unor acțiuni reciproce formulate de părți, aflându-se pe rolul Tribunalului București, după care, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul recurentei pârâte.
Recurenta pârâtă prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 24.04.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de recurs, formulată de recurenta - debitoare - GRUP SRL în contradictoriu cu intimata creditoare - SRL, împotriva încheierii din 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Prin încheierea sus-menționată instanța de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - GRUP SRL. S-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei - Grup SRL, aflate în posesia sa, până a concurența sumei de 958.589,14 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 03.04.2009, sub nr- (după casare), reclamanta - N. SRL în contradictoriu cu - GRUP SRL a solicitat înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâtei aflate în posesia sa sau a terțelor persoane, până la concurența sumei de 958.589,14 lei, în Cameră de Consiliu de urgență și fără citarea părților.
În motivare se arată că între părți s-au derulat raporturi comerciale în temeiul a trei contracte de antrepriză în cadrul cărora reclamanta deținea calitatea de subantreprenor iar pârâta calitatea de antreprenor general. în cadrul acestor contracte reclamanta a emis pârâtei mai multe facturi care au fost achitate doar parțial rămânând un debit restant de 958.589,14 lei.
Se mai arată că a fost promovată acțiune în pretenții împotriva pârâtei care face obiectul dosarului nr- pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială.
Camera de consiliu, fără prealabila chemare a părților.
În speță, reclamanta a indicat faptul că debitul are la bază contractele de antrepriză nr.1376/29.03.2004, nr. CSA 488/28.06.2006 și nr. C 52/03.09.2007, pe care le-a depus la dosar și a depus copie după acțiunea aflată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI -a Comercială sub nr-.
În legătură cu caracterul cert al creanței, tribunalul are în vedere dispozițiile art.379 alin.3 din Codul d e procedură civilă, o creanță este certă atunci când existența ei nu este discutabilă din punct de vedere juridic, când existența ei rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Deasemeni, instanța reține și caracterul lichid și exigibil al acestei creanțe, valoarea creanței este alcătuită din sumele indicate în contractele ce au intervenit între părți și facturile acceptate de către debitoare.
Instanța mai retine că este îndeplinită și conditia constatării creanței prin act scris, respectiv contractele încheiate de către reclamantă cu pârâta debitoare.
În consecință, constatând îndeplinite cerințele art.591 Cod pr.civ. art.908 Cod comercial, tribunalul a admis în parte cererea și a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei - GRUP SRL, aflate în posesia sa până a concurența sumei de 958.589,14 lei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, recurenta debitoare - GRUP SRL apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Referitor la caracterul cert, lichid si exigibil al creantei pe care reclamanta sustine ca o are impotriva pârâtei se precizează ca aceasta creanță nu intruneste aceste conditii intrucat prestatiile efectuate de reclamanta in cadrul contractelor invocate in speta nu au fost intocmai cu obligatiile asumate, motiv pentru care - GRUP SRL a trebuit de foarte multe ori sa remedieze lucrarile efectuate de reclamantă iar unele dintre lucrările efectuate de reclamantă nu i-au fost recunoscute societatii pârâte de catre beneficiarul final al lucrarilor datorita deficientelor majore in executie. Aceste aspecte i-au fost aduse la cunostinta reclamantei in scris, in nenumarate randuri, dar aceasta nu a înțeles să remedieze situatia. Astfel ca suma solicitata de reclamantă este nereala, bazata doar pe propria situatie contabila si pe inregistrarile contabile efectuate dupa bunul plac.
Totodata se face precizarea ca reclamanta a inregistrat in contabilitatea sa o factura, respectiv factura nr.-/15.05.2008 in valoare de 32.149,74 lei pe care nu transmis-o si societații pârâte pentru aoi nsusi daca este cazul. O alta neregula in ceea ce priveste situatia contabila a reclamantei se refera la factura nr.- in valoare de 339.083,92 lei, emisa de societatea pârâtă si acceptata de reclamantă dar neachitata de catre aceasta până la aceasta dată.
Cu privire la aceasta motivare solicită să se abă in vedere totodata faptul ca facturile emise de reclamanta au ca izvor contracte de antrepriza care presupun un cadru legislativ aparte astfel ca nu orice factura emisă de subantreprenor în baza unui contract este neapărat și suma datorata întrucât suma efectiv datorată se raporteaza la calitatea lucrarilor efectuate sau se regularizeaza proportional din fiecare situatie de lucrari facturata.Ori daca subantreprenorul, in cazul nostru reclamanta, nu a luat in considerare notificarile pârâtei cu privire la calitatea lucrarilor efectuate si costurile implicate pentru remedierea deficientelor acestor lucrari, aceasta nu inseamna ca este si îndreptatita la plata intregii sume facturate. Pentru cest motiv reclamanta s-a si adresat instantei cu o actiune in pretentii neavand insa câștig de cauza in cadrul actiunii privind emiterea somatiei de plata intrucat creanta pretinsa nu este certa, lichida si exigibila.
Referitor la cuantumul cautiunii stabilita de instanta, se apreciază ca este o suma derizorie raportat la suma pretinsa de reclamantă. Instanța fixat cautiunea la suma de 958,58 lei reprezentand 0,1% din valoarea creantei pretinse. Ori dacă se face raportarea la prejudiciul pe care instituirea sechestrului asigurator il va cauza societatii pârâte, aceasta suma nu reprezinta nici o acoperire a acestui prejudiciu; se poate aprecia din punctu de vedere al pârâtei ca stabilirea cautiunii de catre instanta la aceasta valoare/procent este-strict o chestiune de acoperire de procedura asa cum prevede art. 591 proc. Civ. si nicidecum nu are finalitatea pe care legiuitorul a dat-o in cazul stabilirii cautiunii si anume de a constitui o garanție pentru partea prejudiciată.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică și va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Față de considerentele încheierii recurate, Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere dispozițiile articolului 591 alin. 1 Cod procedură civilă și anume situația în care creditorul nu are titlu executoriu, dar are o creanță constatată prin act scris și este exigibilă, cu condiția plății unei cauțiuni într-un cuantum fixat de instanță.
Instanța de fond a apreciat că "actul scris" îl constituie contractul încheiat între părți, respectiv contractele de subantrepriză iar creanța a fost dovedită cu facturi acceptate la plată.
Curtea constată că recurenta critică de fapt caracterul cert al creanței invocând în acest sens neregularități ale întocmirii unor facturi (factura nr.-/15.05.2008 și factura -) și neînregistrarea corectă în contabilitate a facturilor.
Se constată că intimata creditoare își întemeiază pretențiile pe alte facturi decât cele indicate de recurentă în cererea de recurs ( în acest sens a se vedea cererea de chemare în judecată) facturi care au fost acceptate la plată fiind semnate și ștampilate de recurenta debitoare.
Se mai susține de asemenea că aceste facturi au fost achitate parțial.
Pentru înființarea sechestrului asigurător instanța trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor impuse de lege.
Procedura măsurilor asigurătorii nu soluționează fondul dreptului, ci are finalitate subsecventă urmărind să asigure valorificarea drepturilor creditorului.
În cazul de față creditorul are act scris iar creanța este exigibilă (dovedită conform articolului 46 Cod comercial prin facturi acceptate și plătite parțial).
Mai mult a făcut și dovada intentării acțiunii ce formează obiectul dosarului - al Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în curs de soluționare (următorul termen 16.09.2009).
Împrejurarea că și recurenta debitoare formulat cerere de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr- cu termen 09.09.2009 având ca obiect pretenții împotriva creditoarei - SRL nu afectează prezenta cerere de sechestru asigurător, întrucât într-o asemenea acțiune nu se cercetează fondul raporturilor dintre părți.
Nimic nu împiedică recurenta ca la rândul său să se prevaleze de toate mijloacele legale pentru valorificarea drepturilor sale, inclusiv acela de formula cerere de sechestru asigurător.
În ceea ce privește cuantumul cauțiunii stabilit de instanța de fond, acesta este într-adevăr prea mic față de valoarea creanței și față de dispozițiile articolului 7231alin. 2 Cod procedură civilă, însă legea lasă la aprecierea instanței stabilirea cuantumul cauțiunii - stabilind o limită maximă și nu una minimă.
Pe de altă parte, acesta nu poate constitui un motiv de recurs, cu atât mai mult cu cât partea nu a dovedit producerea unei vătămări prin stabilirea acestui cuantum și nici nu a dovedit contestarea solvabilității în condițiile articolului 392 și următoarele Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă - GRUP SRL împotriva încheierii de ședință de la 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2
30.06.2009
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Georgeta Guranda
