Anulare hotarare aga Spete. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 400/R-COM
Ședința publică din 10 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de lichidator GRUP împotriva sentinței nr.1582/C din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind SRL prin administrator G și.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta prin avocat și avocat pentru intimata SRL, lipsă fiind intimatul.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, fiind îndeplinite condițiile art.80 alin.1 lit.b și c din Legea nr.85/2006.
Apărătorul intimatei SRL depune concluzii scrise pe care le susține și oral, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 28 mai 2008, s-a înregistrat cererea formulată de reclamantul Grup Rm.V, împotriva pârâților și Rm.V, solicitându-se anularea facturilor fiscale: seria - XIV -/8.11.2004, - XIV -/8.11.2004, - XIV -/10.11.2004 și - XIV -/10.11.2004, emise de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamantul a precizat că la data de 27 septembrie 2007, s-a deschis procedura insolvenței față de debitoare, iar reclamantul a fost desemnat lichidator judiciar.
Pârâta a încheiat cu aceste facturi prin care i-a înstrăinat 4 autoturisme, fiecare cu suma de câte 1.000 lei, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.80 alin.1 lit.b și c din Legea nr.85/2006, urmând ca aceste acte să fie anulate.
În cauză, rezultă o evidentă disproporție între prețurile de adjudecare și valoarea bunurilor, iar facturile au fost încheiate cu scopul de a sustrage aceste bunuri de la urmărirea de către creditori.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a susținut că a achitat valoarea autovehiculelor și a fost de bună credință când a efectuat aceste tranzacții.
Prin sentința nr.1582/C din 22 decembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal a respins cererea formulată de reclamant, reținând următoarele:
Vânzarea autovehiculelor către diverși pârâți, (pe rolul prezentului complet au fost cel puțin 15 dosare cu acest obiect), a fost generată de o situație financiară dificilă în care s-a aflat Rm.V, în special în anul 2004. Acest fapt rezultă din sentința civilă nr.5926/25.11.2005, pronunțată de Judecătoria Rm.V, care atestă că pârâta a avut un împrumut în euro de la Rm.V, iar în anul 2004, i s-a impus să restituie în întregime creditul. Pentru a face față acestei situații, pârâta a înstrăinat cel puțin 20 de autoturisme către diverși pârâți. Cu extrasul de cont depus de pârâtă la dosar (extras din 11.11.2004), aceasta a probat faptul depunerii sumelor ce au fost încasate ca preț al mașinilor din litigiu.
Vehiculele nu s-au putut identifica (fila 23 dosar), astfel încât evaluarea lor s-a făcut în mod teoretic.
Instanța de fond, reținând că în cauză, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi existat intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunurile urmăririi creditorilor, a stabilit că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.80 alin.1 lit.b și c din Legea nr.85/2006, așa încât cererea a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către lichidatorul judiciar GRUP Rm.V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond a respins cererea ca nefondată, pronunțând o hotărâre nelegală, prin interpretarea eronată a dispozițiilor Legii nr.85/2006, respectiv a art.80 alin.1 lit.b și c, care prevăd expres inițierea de acțiuni în anularea actelor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți, când prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori ori de a le leza în orice fel drepturile, cazul în speță;
- în mod greșit, s-au apreciat concluziile raportului de expertiză, referitoare la preț, dimpreună cu reținerea dificultăților financiare în care s-a aflat debitoarea. Or, atâta vreme cât probatoriul administrat evidențiază contrariul celor susținute, se impunea anularea actelor de vânzare-cumpărare încheiate în mod fraudulos.
Ca atare, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii sale.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, în temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod procedură civilă, curtea reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, potrivit art.80 alin.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar; b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
În speță, așa cum rezultă din concluziile expertizei contabile dispuse în cauză, autoturismele marca au fost înstrăinate, la data de 8 noiembrie 2004 și respectiv 10 noiembrie 2004, numitului, la prețul de câte 1.000 lei fiecare.
Deși, aceste bunuri nu au putut fi identificate, datorită faptului că pârâții au refuzat prezentarea la convocare, expertul, pe baza estimărilor medii, în raport de vechimea bunurilor la data vânzării, a stabilit că valoarea lor actuală este: de 14.877,5 lei (-), iar valoarea la data tranzacției era de 31.048,7 lei; de 18.830,2 lei (-), iar valoarea la data tranzacției era de 32.364,5 lei; de 11.412,3 lei (-), iar valoarea la data tranzacției era de 17.291,3 lei; de 11.412,3 lei (fără nr.), iar valoarea la data tranzacției era de 17.291,3 lei.
Ca atare, se constată că actele încheiate de cei doi pârâți se încadrează în dispozițiile art.80 alin.1 lit.b din lege, având în vedere că prețul încasat de debitorul falit, în intervalul celor trei ani anteriori intrării în faliment, este vădit mai mic decât valoarea autoturismelor reieșite din patrimoniul său. Dacă valoarea acestor bunuri ar fi fost alta decât cea constatată de expert, susținerile intimaților-pârâți ar fi putut constitui argumente în aprecierea unei vânzări legale, al cărei scop nu a fost sustragerea de la urmărirea celorlalți creditori.
Nici justificarea vânzării, ca urmare a necesității obținerii de lichidități pentru acoperirea creditelor nu poate fi primită, textul de mai sus statuând că acțiunea în anulare poate fi inițiată fără vreo altă condiționare, importantă fiind dovada dezechilibrului prestațiilor.
Or, în cauza de față, argumentele recurentului-reclamant sunt în limitele textului menționat, necontestate cu probe pertinente de intimații-pârâți, aspect ce îndreptățește critica vizând greșita interpretare și aplicare a acestuia de către instanța de fond.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.85/2006, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința, în sensul că va admite acțiunea și va anula actele de vânzare-cumpărare efectuate prin facturile fiscale seria - XIV nr.-/8.11.2004; seria - XIV nr.-/8.11.2004; seria - XIV nr.-/10.11.2004 și seria - XIV nr.-/10.11.2004 și va obliga pe cumpărătorul să restituie bunurile ori, în lipsa acestora, să plătească sumele de 31.048,7 lei, 32.364,5 lei, 17.291,3 lei și respectiv suma de 17.291,3 lei, conform raportului de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de lichidatorul GRUP împotriva sentinței nr.1582/C din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind prin administrator G și.
Modifică în tot sentința de mai sus, în sensul că admite acțiunea formulată de lichidator și anulează actele de vânzare-cumpărare efectuate prin: factura fiscală seria - XIV nr.-/8.11.2004, obligându-l pe cumpărătorul să restituie bunul ori, în lipsa acestuia, să plătească suma de 31.048,7 lei, conform expertizei; factura fiscală seria - XIV nr.-/8.11.2004, obligându-l pe același cumpărător la restituirea bunului ori, în lipsa acestuia, să plătească suma de 32.364,5 lei; factura fiscală seria - XIV nr.-/10.11.2004, obligând același cumpărător la restituirea bunului ori, în lipsă, să plătească suma de 17.291,3 lei și factura fiscală seria - XIV nr.-/10.11.2004, obligând pe același cumpărător la restituirea bunului ori, în lipsa acestuia, la plata sumei de 17.291,3 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./27.04.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
