Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.126/COM.
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelurilor comerciale declarate de apelanta pârâtă - SC SA - cu sediul în,-, jud. A și de apelanta intervenientă - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței civile nr.1192/COM/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în B,-, jud. B și cu domiciliul ales în B, sect.5,-).. Av., intimatul pârât - SC R SA - cu sediul în B,-, jud. B și intimata intervenientă în nume propriu - - domiciliată în B,-,.41,.A,.2,.11, jud.B, având ca obiect nulitate act juridic.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 15 octombrie 2009, la data de 22 octombrie 2009 și la data de 29 octombrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Tribunalul Brașova fost investit cu soluționarea acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele SC SA și SC R SA Acțiunea a fost înregistrată sub nr. 1264/COM/2005, iar judecata acesteia a fost strămutată la Tribunalul Constanța unde a fost înregistrată cu nr-. Reclamantul a solicitat instanței:
1. - să constate nulitatea contractului de închiriere încheiat între pârâte, respectiv a contractului ce are ca obiect imobilele înscrise în nr. 32782 localității B sub nr. top 6816/12, 6816/13, 6816/21, cu o suprafață totală de 32.801,88. înregistrat în registrul de corespondență al pârâtelor sub nr. K 00000/147/23.03.2004, respectiv sub nr. 2922/22.03.2004;
2. să dispună radierea înscrierii în Cartea Funciară referitoare la notarea contractului de închiriere a cărui anulare se solicită, notare efectuată în baza încheierii nr. 44849/2004.
Reclamantul a invocat nulitatea contractului de închiriere încheiat între SC R SA, în calitate de locator, SC SA, în calitate de locatar și SC R SA, în calitate de "societate administrator", pentru încălcarea prevederilor art. 948 cod civil ce reglementează condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții,respectiv pentru următoarele motive:
-locatorul SC R SA nu a semnat contractul de închiriere prin mandatarul său, respectiv prin domnul - în calitate de Director General - menționat în preambulul contractului ca fiind reprezentantul SC R SA;
-contractul a fost semnat pentru SC R SA de către SC R SA, în calitate de societate administrator, prin domnul -.
La data încheierii contractului, SC R SA nu avea calitatea de administrator, iar domnul nu a avut și nu are calitatea de Director Executiv al SC R SA.
Reclamantul a susținut că nu există consimțământul locatorului SC R SA la încheierea contractului de închiriere, contractul nefiind semnat de reprezentantul legal sau de un alt mandatar, ci de persoane care nu aveau nici o calitate.
Lipsa consimțământului înseamnă inexistența acordului de voință al SC R SA și atrage nulitatea absolută a contractului.
Reclamantul a mai invocat prevederile art. 33 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cu care actele făcute de organele persoane juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanelor juridice însăși. Din acest text rezultă că organele de conducere ale oricărei societăți încheie acte juridice numai în limitele puterilor ce le-au fost conferite, ceea ce presupune acordarea unui mandat expres pentru încheierea unui anumit act juridic.
Având în vedere și dispozițiile art. 72 din legea nr. 31/1990 precum și din economia, rezultă că administratorii duc la îndeplinire mandatul dat de adunarea generală a asociaților/acționarilor.
În cauză, nu există o hotărâre a AGA SC R SA prin care să se fi acordat mandat pentru încheierea contractului de închiriere cu SC SA și nici nu a fost ratificat prin hotărâre AGA acest contract.Prin urmare nu există hotărârea AGA sau o hotărâre a Consiliului de Administrație ori a Consiliului Director, ceea ce înseamnă că nu există acordul AGA pentru încheierea contractului, ceea ce conduce la lipsa consimțământului locatorului.
O altă condiție de valabilitate a actului juridic a cărei neîndeplinire o invocă reclamantul se referă la lipsa unui obiect licit și moral și a condiției speciale constând în aceea că cel ce se obligă să fie titularul dreptului subiectiv.
Reclamantul a susținut că o chirie de 0,25 Euro//lună, respectiv de 8700,47 Euro/lună +TVA, constituie un preț neserios al închirierii deoarece spațiile de producție se află într-o zonă strategică și beneficiază de toate facilitățile. De asemenea,fac obiectul închirierii în condițiile arătate și spații de birouri. Față de prețurile practicate, chiria stabilită prin contractul defăimat este de 12 ori mai mică decât chiria reală, ceea ce înseamnă că obiectul contractului nu este licit și cu atât mai puțin moral.
În legătură cu neîndeplinirea condiției speciale constând în aceea că cel ce se obligă să fie titularul dreptului, reclamantul a susținut că în absența consimțământului celui ce se obligă, pentru motivul arătat, consimțământul terțului SC R SA nu poate fi luat în considerare deoarece nu este titularul dreptului.
Relativ la cuantumul chiriei, reclamantul a invocat nulitatea contractului pentru lipsa cauzei licite și morale, cu motivarea că o chirie neserioasă și se încadrează în sfera ilicitului în sensul că fie s-a urmărit prejudicierea SC R SA și a acționarilor săi, fie s-a urmărit evitarea unor plăți, respectiv a unor taxe legale către stat.
Reclamantul a mai invocat nulitatea pentru motive ce privesc art. 10.5 din contract, prin care se prevedere obligația locatarului de a asigura locatorului piese pentru camioane într-un volum de 17 % din capacitatea de producție medie anuală.
În drept, reclamantul a invocat art. 948, 969 Cod civil, art. 2 alin.1 lit. a), art. 112 Cod procedură civilă, Legea 31/12990, Decretul 31/1954, Decretul 4567/1951, art. 21 din Constituția României.
Pârâta SC SA a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii principale pentru următoarele motive:
Contractul de închiriere care face obiectul prezentei acțiuni în constatarea nulității a fost încheiat în conformitate cu prevederile Memorandumului de Înțelegere, semnat la data de 23.01.2004 între SC R SA, APAPS, SC R SA în calitate de societate administrator și SC SA.
Acest Memorandum a fost încheiat în contextul și cu respectarea prevederilor OUG nr. 115/2003 privind privatizarea SC R SA, contractul de vânzare cumpărare nr. 33/26.09.2003 privind vânzarea pachetului de acțiuni deținut de APAPS la SC R SA, intenția exprimată de de a închiria secția de presaj și de cumpăra unele utilaje.
În contextul socio-economic în care a fost încheiat memorandumul și contractul de închiriere, SC R SA a consimțit la încheierea contractului respectiv deoarece, în caz contrar, continuarea activității SC R SA ar fi fost pusă sub semnul incertitudinii. Ulterior semnării contractului, acesta a fost pus în executare, ceea ce face dovada valabilității.
În legătură cu semnarea contactului de închiriere de către locator, pârâta SC SA a susținut că acesta și-a exprimat consimțământul prin administratorul său, respectiv prin SC R SA. Această societate a cărei constituire a fost decisă prin nr.HG 24/2004 a dobândit capacitatea specială de a administra Parcul Industrial R și în temeiul acestei capacități speciale a avut calitatea legală de a mandata persoana care a semnat contractul de închiriere, în numele și pentru SC R SA, societate inclusă în Parcul Industrial R
SC R SA a fost înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Brașov sub nr. J-.
Ulterior încheierii acestui contract, între aceleași părți au fost încheiate acte adiționale, ceea ce confirmă susținerea însușirii convenției de către reprezentanții legali ai societății locatoare.
Sub aspectul prețului închirierii, pârâta a susținut că acesta a fost stabilit raportat la starea activelor a căror folosință a făcut obiectul închirierii.
Pârâta a mai invocat buna sa credință la încheierea contractului, motivând că a avut în permanență convingerea că negociază și încheie contractul cu persoanele care s-au declarat reprezentanții SC R SA, uzând de ștampila acestei societăți, iar aceasta a confirmat ulterior expres și explicit, în scris, actele juridice a căror nulitate se cere.
Pârâta SC SA a formulat cerere de chemare în garanție a SC R SA, SC R SA, și, solicitând pe această cale obligarea chemaților în garanție, în solidar, la:
- punerea în executare a Memorandumului de Înțelegere;
- suportarea prejudiciului efectiv creat de o eventuală declarare a nulității contractului de închiriere în litigiu:
Chemații în garanție au formulat întâmpinare, fiind invocate excepții.
Prin încheierea pronunțată la data de 22.03.2006 în dosarul nr. 1264/2005, Tribunalul Brașova admis cererea de disjungere a chemării în garanție formulată de pârâta SC SA, reprezentantul convențional al reclamantului și al chematului în garanție și a dispus înregistrarea separată a acesteia.
La data de 5.07.2006, instanța a fost investită cu soluționarea cererii de intervenție în interes propriu și în interes alăturat pârâtelor formulată de AVAS B în calitate de succesoare legală a APAPS.
Intervenienta a solicitat respingerea acțiunii principale reiterând, în esență, motivele invocate de pârâta SC SA cu privire la exprimarea consimțământului locatorului prin mandatarul administratorului special al SC R SA, respectiv SC pro R SA - societate având capacitate specială atribuită prin HG nr. 115/2003 - și cu privire la neseriozitatea prețului închirierii.
Asupra cererii de intervenție reclamanta a formulat întâmpinare invocând inadmisibilitatea acesteia și lipsa de interes.
Prin încheierea pronunțată la data de 20.09.2006 Tribunalul Brașov a calificat cererea de intervenție formulată de AVAS ca intervenție în interes alăturat pârâtelor și constatând ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate, a admis, în principiu, cererea de intervenție în interesul pârâtelor conform art. 52 alin. 1 Cod procedură civilă.
La data de 19.02.2008 a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către.
Intervenienta și-a invocat calitatea de acționar la SC R SA și a solicitat constatare nulității absolute a contractului de închiriere nr. 2922/22.03.2004 pentru:
- lipsa calității de reprezentant a persoanelor care au semnat contractul de închiriere în numele și pe seama SC R SA, ceea ce atrage lipsa consimțământului;
- lipsa aprobării Adunării generale a Acționarilor SC R SA pentru încheierea contractului de închiriere cu aceeași consecință juridic a lipsei consimțământului;
- lipsa cauzei în contractul de închiriere active.
Prin încheierea pronunțată la data de 15.04.2008, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Prin sentința civilă nr. 1192/17.02.2009 prima instanță a admis acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu formulată de. În consecință, a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. -.03.2004 și a dispus radierea înscrierii din cartea funciară.
Cererea de intervenție în interes alăturat pârâtelor a fost respinsă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
Acțiunea principală formulată de reclamantul și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta au același obiect și sunt întemeiate pe aceleași temeiuri juridice referitoare la cauzele de nulitate a contractului de închiriere încheiat între pârâtele SC SA și SC R SA. De asemenea, motivele de fapt sunt comune, ca și probatoriile administrate.
Actul suspus analizei din perspectiva îndeplinirii condițiilor de valabilitate este contractul de închiriere nr. 2922/22.03.2004 încheiat între SC R SA și SC SA, având ca obiect dreptul de folosință pentru durata de 10 ani asupra activelor S 540, S 520 și 860 aflate pe proprietatea SC R SA și a terenului aferent acestora, în suprafață de 32.801,88. în schimbul plății unei chirii în cuantum de 0,25 Euro/lună, chirie supusă anual revizuirii.
Contractul a fost încheiat în executarea Memorandumului de Înțelegere încheiat la 23.01.2004 între SC R SA, APAPS în calitate de acționar majoritar al SC R SA și SC R SA - societate administrator al Parcului Industrial R și SC SA.
Reclamantul și intervenienta în interes propriu au susținut că la încheierea contractului a lipsit consimțământul locatorului SC R SA deoarece - 1) persoana care a semnat nu avea calitatea de reprezentant legal al societății și 2) nu a existat o hotărâre a AGA SC R SA în acest sens.
Apărările pârâtei SC SA și ale intervenientei AVAS B vizează existența consimțământului exprimat de reprezentantul legal al SC R SA, în limitele capacității speciale conferite acestor persoane juridice.
Contractul de închiriere este semnat pentru SC R SA de domnul, aspect confirmat de pârâta SC SA în răspunsul la interogatoriul propus de reclamant.
Pârâta a arătat că domnul a semnat contractul în calitate de împuternicit al domnului, la rândul său reprezentant al SC R SA. Conform unei adrese emise de SC R SA, la momentul încheierii contractului, domnul îndeplinea calitatea de consilier juridic al SC R SA și avea atribuții de avizare a actelor juridice, pentru legalitate.
Pârâta SC R SA a arătat prin aceeași adresă nr. 15797/14.12.2006 că nu a acordat împuternicire domnului pentru semnarea contractului în numele locatorului.
Împrejurările de fapt în care contractul a fost semnat de domnul - rezultă din declarațiile martorilor audiați care au relatat că la momentul semnării contractului nu a fost prezent domnul menționat în preambulului contractului ca reprezentant al SC R SA. S-a mai arătat că ar fi existat o împuternicire acordată de domnul pentru semnarea contractului de către domnul, însă acesta a refuzat să semneze. În acest condiții, împuternicirea a fost modificată de către domnul în sensul mandatării sale pentru semnarea contractului, procedându-se în consecință.
În răspunsurile la interogatoriu, pârâta SC SA a susținut că a avut credința că domnul îndeplinește funcția de Director juridic și că faptul deținerii ștampilei dovedește dreptul de a reprezenta societatea la încheierea contractului.
La rândul său, pârâta SC R SA a afirmat că această persoană nu a fost niciodată mandatată să semneze contractul, funcția de consilier juridic conferindu-i doar atribuții de verificare a contractului din punct de vedere al legalității.
Din analiza mențiunilor înregistrate cu privire la persoanele împuternicite să reprezinte legal SC R SA la momentul respectiv, rezultă că susținerile reclamantei sunt întemeiate în sensul că semnatarul contractului pentru SC R SA nu era reprezentantul acestei societăți. S-a recunoscut faptul că deși numele înscris la finele contractului este cel al domnului, semnătura aplicată este a domnului.
A fost înlăturată apărarea pârâtei SC SA potrivit cu care semnarea contractului de către SC R SA este de natură a face dovada consimțământului locatorului exprimat prin "societatea administrator" în exercitarea capacității speciale dobândite prin actul de constituire.
Societatea de administrare SC R SA a fost înființată la 18.02.2004. Desemnarea în calitate de administrator al SC R SA a avut loc la data de 7.04.2004 prin Hotărârea AGEA a SC R SA înregistrată în registrul comerțului prin încheierea nr. -/15.04.2004 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Brașov.
Ca urmare, s-ar putea pune problema ca semnarea contractului de închiriere de către administratorul SC R SA, respectiv de SC pro R SA, să facă dovada exprimării consimțământului persoanelor juridice contractante, în măsura dovedirii existenței unui mandat special sau al unui mandat general acordat de AGA.
De altfel, organul deliberativ al SC R SA nu a adoptat o Hotărâre relativă la încheierea contractului, nici măcar de principiu, sau de acordare a împuternicirii Consiliului de Administrație sau Consiliului Director în vederea contractării.
Potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, Adunarea Generală a Acționarilor este organul de deliberare și decizie al societății comerciale, singurul în măsură să exprime voința socială. Deoarece voința socială se formează la nivelul adunării generale, anumite operațiuni sau acte vor putea fi încheiate de societate numai după aprobarea prealabilă a adunării generale. Lipsa acestei aprobări atrage nulitatea actului astfel încheiat, considerându-se că în această situație lipsește însăși consimțământul societății la încheierea actului.
Potrivit art. 949 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea oricăreia dintre acestea fiind de natură a atrage desființarea retroactivă a actului juridic încheiat cu încălcarea normelor edictate pentru valabilitatea sa.
În concluzie, prima instanță a reținut că la încheierea actului juridic atacat a lipsit consimțământul SC R SA deoarece, pe de o parte, persoanele care au semnat atât în numele SC R SA cât și persoana juridică SC R SA nu au făcut dovada calității de reprezentant, iar, pe de altă parte, voința societară nu a fost manifestată și exprimată în forma cerută de lege, respectiv prin Hotărâre AGA.
Sub aspectul celorlalte cauze de nulitate invocate respectiv obiectul ilicit și cauza ilicită, susținerile reclamantului nu au fost dovedite.
Desființarea contractului de închiriere ca efect al constatării nulității sale absolute impune radierea înscrierii din Cartea Funciară referitoare la notarea contractului de închiriere.
Față de dezlegarea de drept dată acțiunii principale și cererii de intervenție în interes propriu în sensul admiterii acestora, instanța a respins cererea de intervenție în interes alăturat pârâtei.
Soluția a fost atacată cu apel d e către pârâta SC SA și de intervenienta în interesul acesteia, AVAS.
Prin motivele de apel SC SA arată că prima instanță a reținut în admiterea acțiunii încălcarea capacității de exercițiu a locatorului și lipsa consimțământului acestuia la încheierea contractului. În realitate, ambele motive constituie cauze de nulitate relativă, neputând fi invocate de un terț. Consimțământul locatorului a fost dat prin ratificare ulterioară, contractul fiind executat integral și voluntar.
Astfel anterior semnării contractului de închiriere, părțile au semnat prin reprezentanță legali Memorandumul de Înțelegere din 23.01.2004 în care sunt convenite clauzele esențiale ale contractului. Contractul a fost semnat prin mandatar al Directorului general care deținea în acest scop și ștampila acestuia și a fost executat integral, bunurile fiind predate, chiria încasată.
Până la momentul promovării acțiunii, nicio parte semnatară a Memorandumului nu a contestat încheiere valabilă și forța obligatorie a actului juridic, încheind în acest sens acte juridice care au confirmat contractul, respectiv actul adițional nr. 1/18.07.2005.
Toate probele administrate în cauză demonstrează existența unui mandat tacit conferit domnului de către SC R SA prin Directorul General, domnul, în vederea încheierii unor acte juridice în numele și pe seama SC R SA.
Contractul de închiriere este parafat cu aceeași ștampilă cu care Directorul general al R SA a parafat personal Memorandumul, ștampilă pe care a transmis-o prin mandatarul său mandatarului, odată cu transmiterea dreptului de a semna contractul de închiriere.
Domnul era președintele SC R SA, societate care, începând cu 23.02.2004 avea calitatea de acționar majoritar al R SA.
În ceea ce privește lipsa unei hotărâri AGA de aprobare a închirierii imobilelor, o astfel de hotărâre există, respectiv Hotărârea AGA din 22.04.2005 publicată în MO partea IV nr. 1831/06.06.2005. La punctul 5 aceasta prevede aprobarea închirierii/vânzării tuturor imobilelor ce fac parte din patrimoniul societății.
În drept se invocă art. 282 și următoarele pr.civ.
AVAS susține prin apelul său aceleași argumente invocate de către apelantul în interesul căruia a intervenit.
Întrucât susțin aceleași argumente, apelurile au fost analizate împreună și au fost respinse pentru următoarele considerente:
Consimțământul este acea condiție esențială, de fond și generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil manifestată în exterior.
Nulitatea absolută sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes general, obștesc.
În acest sens, lipsa totală a consimțământului la încheierea unui act juridic este considerată de practică o cauză de nulitate absolută, cu toate consecințele ce decurg de aici, respectiv, posibilitatea invocării de către orice persoană interesată și imposibilitatea acoperirii prin confirmare a cauzei de nulitate.
Astfel, în cauză s-a invocat lipsa totală a consimțământului proprietarului imobilului la închiriere, caz în care reclamantul poate sta în judecată în calitate de persoană interesată.
Contractul de închiriere nr. 2922/22.03.2004 a fost semnat pentru SC R SA (locator) de către împuternicit de către SC R SA reprezentată de - societate administrator al Parcului Industrial
SC R SA susține că nu a acordat împuternicire domnului pentru semnarea contractului în numele său, în calitatea sa de consilier juridic având doar atribuții de verificare a contractelor din punct de vedere juridic.
Așa cum a reținut și prima instanță, desemnarea în calitate de administrator la SC R SA a SC R SA a avut loc prin Hotărârea AGEA din 07.04.2004 când s-a stabilit și că este și director general, mențiunea fiind operată la ORC de pe lângă Tribunalul Brașov prin încheierea nr. -/15.04.2004.
În consecință, la data încheierii contractului de închiriere - 22.03.2004, SC R SA nu avea calitatea de administrator al locatorului și nu putea împuternici vreo persoană să semneze în numele SC R SA, contractul fiind semnat de către o persoană care nu avea calitatea de reprezentant legal.
Lipsa totală a consimțământului la încheierea contractului de închiriere se sancționează cu nulitatea absolută a acestuia conform art. 948.civ. ratificarea ulterioară prin executare nefiind posibilă.
Față de acestea, instanța nu va mai analiza și existența sau nu a unei hotărâri AGA care să exprime voința societară de încheiere a contractului de închiriere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelanta pârâtă - SC SA - cu sediul în,-, jud. A și de apelanta intervenientă - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței civile nr.1192/COM/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în B,-, jud. B și cu domiciliul ales în B, sect.5,-).. Av., intimatul pârât - SC R SA - cu sediul în B,-, jud. B și intimata intervenientă în nume propriu - - domiciliată în B,-,.41,.A,.2,.11, jud.B, ca nefondate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
02 2009
jud.
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea
