Spete pretentii comerciale. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 120/COM
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial promovat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul în Portul C, 3 Depozitul 2 nr.1-3, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 2311/ 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL, cu sediul în-, localitatea, județul I, (vechea adresă-, -R4,.35, județ C), având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta reclamantă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.22, seria - nr.58172/01.04.2009 depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și urm. Cod pr.civilă.
Apelul este motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanțelor seria - nr.- și seria - nr.-.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, după care:
Apărătorul apelantei reclamante învederează instanței faptul că depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv adresă de la ORC C, cu privire la sediul intimatei, precizând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul apelantei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței instanței de fond, cu trimitere spre rejudecare, motivele arătându-le pe larg în precizările scrise, depuse la dosar. În susținerea susținerilor sale că suma precizată în cadrul extraselor de cont, stă și raportul de expertiză contabilă administrat în cauză care constată faptul că debitul provine din derularea contractului nr.2063/2002 și că acest debit a fost recunoscut de către intimată prin derularea contractului de expert nr.2063/2002 și după expirarea duratei de valabilitate a acestuia, cât și din faptul că există cele două extrase de cont prin care pârâta recunoaște debitul. În ceea ce privește proba cu expertiză contabilă, solicită a se constata faptul că atât în proba cu expertiza contabilă administrată în prezenta cauză, cât și în expertiza contabilă judiciară administrată în dosar 37/2007 al Curții de arbitraj Comercial, se constată faptul că suma de 135.790 USD provine din contractul nr.2963/2002 și că debitul a fost recunoscut de către intimată prin extrasele de cont. Solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia Comerciala sub nr- reclamanta - SRL a chemat in judecata parata - SRL solicitând obligarea paratei la restituirea sumei de 135.790,33 USD reprezentând sume de bani încasate in avans in executarea contractului de export in comision nr.2063/12.02.2002 si la plata dobânzii legale de la data de 31.12.2003 pana la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecata.
Prin sent.civ.nr.2311.10.09.2008 s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu consecința respingerii prezentei acțiuni ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de export in comision nr. 2063/12.02.2002, în baza căruia reclamanta, in calitate de comisionar, a efectuat plăți in avans iar parata, in calitate de comitent, s-a obligat sa livreze cantitatea de marfa aferenta avansului încasat.
Prin actul adițional din 03.02.2003 părțile au hotărât prelungirea duratei valabilității contractului pana la 31.12.2003, așa încât termenul de prescripție a început să curgă de la aceasta data.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, ermenul prescripției este de 3 ani iar conform art. 7, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune.
Prin urmare, de la data expirării valabilității contractului, reclamanta avea posibilitatea formulării cererii privind obligarea paratei la restituirea avansului încasat într-un termen de 3 ani, respectiv până la data de 31.12.2006.
Acțiunea a fost depusă de către reclamantă la data de 03.03.2008, deci după împlinirea termenului de prescripție, astfel încât excepția prescrierii dreptului la acțiune este întemeiată.
Susținerile reclamantei potrivit cu care extrasele de cont depuse la dosar echivalează cu o recunoaștere a debitului de către parata, sens in care in cauza a operat întreruperea termenului de prescripție potrivit art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958, sunt neîntemeiate. In acest sens, instanța reține că atât extrasul de cont emis de reclamanta la data de 22.02.2007, cat si extrasul de cont nr.268/06.01.2006 emis de parata, nu fac referire la contractul de export in comision nr.2063/2002, iar din mențiunile inserate in aceste documente nu rezulta elemente care sa conducă la concluzia ca debitele pentru care au fost emise deriva din acest contract.
In condițiile in care intre părți s-au derulat mai multe astfel de contracte, fapt ce rezulta din raportul de expertiza extrajudiciara depus la dosar, in speță nu se poate concluziona in sensul existentei unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție prin recunoașterea debitului, câtă vreme din extrasele de cont la care se face trimitere, nu rezulta in mod neîndoielnic ca privesc contractul nr. 2063/12.02.2002 în baza căruia își întemeiază pretențiile reclamanta.
Derularea tacita a contractului de export in comision nr.2063/2002 după expirarea valabilității acestuia prin continuarea livrării de marfa de către parata, nu rezulta din probele administrate in cauza, motiv pentru care instanța va înlătura si aceste apărări.
In ce privește raportul de expertiza extrajudiciara depus la dosarul cauzei, de asemenea, nu se poate retine ca fiind o recunoaștere a debitului, având în vedere ca nu provine de la parata, ori dispozițiile art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958 impun ca recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, sa fie făcută de către debitor in mod neîndoielnic.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție, acesta s-a împlinit la termenul precizat anterior.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - SRL criticând-o ca netemeinică și nelegală, instanța reținând în mod greșit că extrasele de cont nu fac referire la contractul de export în comision nr.2063/2002 și nu elemente care să conducă la concluzia că debitele pentru care au fost emise emană din acest contract; derularea tacită a contractului de export în comision după expirarea valabilității acestuia prin continuarea furnizării de marfă de către intimata nu rezultă din probele administrate.
În soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune instanța de fond trebuia să admită proba cu expertiză contabilă solicitată probă care releva dacă sumele recunoscute de către pârâtă prin extrasele de cont erau aferente contractului 2063/2002 și dacă pentru acestea a intervenit termenul de prescripție.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea va respinge apelul motivat de următoarele considerente,
Dând eficiență principiului devolutiv al apelului, Curtea în vederea rejudecării fondului cauzei a apreciat necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă, fapt pentru care a dispus efectuarea unei astfel de probe.
Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă judiciară ( filele 42-53 ) întocmit de expert contabil, - SRL mai are de achitat pentru marfa nelivrată suma de 135.790 USD sumă recunoscută de aceasta prin extrasele de cont nr.1790/14.03.2005 și 268/06.01.2006.
Rezultă așadar, că expertul desemnat în cauză prin concluziile prezentate nu face decât să confirme susținerile apelantei reclamante, neindicând faptul important dacă această pretenție decurge din contractul 2063/12.02.2002 prelungit ulterior prin acte adiționale.
Este real faptul că la dosarul de fond reclamanta a depus în susținerea afirmațiilor sale un număr de trei extrase de cont ( filele 42-44 ) ce emană de la intimata pârâtă prin care justifică anumite debite față de aceasta, insă nu este indicat izvorul acestei obligații, convenția stabilită de părți, aspect considerat important întrucât instanța de judecată a fost învestită cu analizarea unui contract de export în comision nr.2063/12.02.2002.
Așa cum s-a stabilit la instanța de fond convenția în cauză a fost prelungită prin diferite acte adiționale, ultimul prevăzând o durată de valabilitate până la data 31.12.2003, așa încât termenul de prescripție a început să curgă de la aceasta data.
Întrucât aceste pretenții solicitate nu rezultă în mod clar că sunt consecința convenției amintite, în mod corect a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune avându-se în vedere și data de 29.02.2008 când prezenta acțiune a fost înregistrată.
Deși în critica adusă hotărârii atacate apelanta invocă incidența dispozițiilor art.16 lit.a din Decretul 167/1958, respectiv întreruperea termenului de prescripție la momentul recunoașterii debitului și începerea unui nou termen de 3 ani, Curtea consideră că o astfel de instituție nu este aplicabilă din simplul motiv că reclamanta nu poate dovedi existența valabilă a unei convenții sau a altui contract de export în comision, cel din anul 2002 nu a mai fost prelungit.
În aceste condiții plata în sumă de 135.790 USD solicitată de reclamantă trebuie făcută în virtutea unei convenții legal încheiate, convenție care să îndeplinească condițiile de valabilitate prev. de art.948 civ. capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat precum și o cauză licită.
Potrivit art.967 civ, convenția este valabilă, cu toate că cauza nu este expresă.
Cauza este prezumată până la dovada contrarie.
Cum în cazul de față apelanta reclamantă nu s-a conformat dispoziției legale în sensul dovedirii convenției, cauza nu mai poate fi prezumată a exista, iar inexistența sa nu poate produce nici un efect, deci, implicit, nu poate atrage plata sumei solicitate.
Din cele prezentate mai sus, Curtea, în temeiul art.296 pr.civ, va păstra sentința atacată ca fiind legală și temeinică cu consecința respingerii apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial promovat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul în Portul C, 3 Depozitul 2 nr.1-3, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 2311/ 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL, cu sediul în-, localitatea, județul I, (vechea adresă-, -R4,.35, județ C), având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red- - -/08.12.2009
Emis com________________
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu
