Spete pretentii comerciale. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.119/COM
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de apelanta reclamantă JUDETEANA PENTRU TINERET, cu sediul în M,.Constanței nr.43, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 3628/COM/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC DE TURISM PENTRU TINERET SA, cu sediul în B, sector 1, - 7, nr.155, -.12, și SC SA, cu sediul în Bd.- - Hotel, nr.3. județ C și intimatul chemat în garanție STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de, cu sediul în Bd. - nr.18, județ C, având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata pârâtă SC SA C avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.45377/25.09.2009, pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Apărătorul intimatei pârâte SC SA C avocat, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză. Cu privire la calea de atac aplicabilă în cauză, conform art.32 din Legea nr.146/2002, calea de atac ar fi recursul, care este nul.
Curtea, deliberând, față de obiectul cauzei astfel cum a fost indicat de parte, reține că în cauză, calea de atac este apelul și nu recursul, în speță fiind aplicabile disp. art.281 Cod pr.civilă; constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru intimata pârâtă SC SA, precizează că a depus concluzii scrise la fond, solicitând respingerea apelului.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția civilă și înregistrată sub nr.8525/118/29.08.2007, reclamanta FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET SA în contradictoriu cu pârâtele SC DE TURISM PENTRU TINERET și SC SA a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtelor a-i lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul și terenul din cadrul Complexului Turistic pentru Tineret C (actualmente Hotel și Restaurant C) situate în C-/26.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, este proprietara de drept a imobilului sus-menționat în baza disp. Decretului-Lege nr.150 din 11.05.1990 și a Deciziei Prefectului Județului C nr.528/05.10.1990 prin care au fost înființate Fundațiile pentru tineret, implicit fundațiile județene ca personalitate juridică de utilitate publică, patrimoniul acestora constituindu-se din bunurile inclusiv fondurile bănești ce au aparținut fostelor organizații ale tineretului comunist din județe (art.2).
În conformitate cu disp. art.2 ale Decretului-Lege nr.150/1990 și disp. art.19 și 20 din Legea nr.146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret s-a reglementat, modul de constituire a patrimoniului fundațiilor astfel înființate, cu bunurile ce au aparținut fostelor organizații ale tineretului comunist din județe, acestea fiind predate către noile fundații constituite.
Deși au fost realizate încercări de a se inventaria patrimoniul fostului, prin propuneri de rapoarte, nu a fost promulgat nici un act normativ în acest sens.
În opinia reclamantei, pârâtele SC SA și SC SA aveau obligativitatea de a proceda la predarea imobilului în termen de 30 zile, așa cum de altfel sunt și reglementate de Legea nr.146/2002, art.20 alin.2, 3, 6, care statuează reintegrarea necondiționată și fără plată a bunurilor care nu au fost preluate conform Decretului-Lege nr.150/1990 și care au trecut în patrimoniul altor persoane juridice pe bază de protocol de predare-primire.
Susține reclamanta că, înscrisurile depuse la dosar dovedesc că imobilul litigios a fost construit din fondurile proprii ale Comitetului Județean al C, beneficiarul lucrării fiind Uniunea T Comunist.
Se mai arată că, până în anul 1989, acest imobil nu a fost înstrăinat unei alte instituții, singura reglementare intervenită fiind doar de ordin administrativ - respectiv adresa din 10.02.1989 - potrivit căreia, Comitetul Central a înștiințat Comitetul Județean că activitatea restaurantului și a Hotelului T va fi integrată la Stațiunea T.
Imobilul și terenul sunt administrate fără nici un drept de pârâte, astfel că, se impune predarea acestora în deplină proprietate și pașnică folosință.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA, a invocat prioritar excepția lipsei calității de reprezentant arătând că, semnatarul cererii nu a făcut dovada să fi fost desemnat în funcția de președinte al reclamantei.
De asemenea, a invocat excepția prematurității acțiunii, întrucât așa cum o reglementează disp. art.20 alin.3 din Legea nr.146/2002, regulamentul de punere în aplicare a disp.Legii nr.146/2002 nu este adoptat, astfel că, dreptul reclamantei nu s-a născut.
Pe fond, arată pârâta că acțiunii reclamantei îi opune principiul ocrotirii bunei-credințe, echității utilităților sociale și a validității aparenței de drept.
Imobilul situat în C,--26 l-a dobândit de la pârâta SC SA prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.353/2000, respectiv sub nr.610/2000 vizând activele hotel restaurant, teren și agenție de turism.
De asemenea, potrivit actului adițional autentificat sub nr.2349/2001, a achiziționat și contractul de vânzare-cumpărare privind complexul hotelier.
Ori, actele de dobândire sunt translative de proprietate, cu titlu particular și încheiate cu bună credință de către dobânditor.
În opinia pârâtei, nu are relevanță dacă SC SA știa că nu posedă titlu, ori dacă acesta este valabil sau nu, ci numai dacă subdobânditorul SC SA era de bună-credință la data dobândirii, deoarece excepția validității aparenței ocrotește drepturile subdobânditorului.
Potrivit dispozițiilor special edictate în art.20 alin.1-3 din Legea nr.146/2002, astfel cum a fost modificată prin nr.OUG166/2002 bunurile care au aparținut la 22.12.1989 fostului, se reintegrează necondiționat și fără plată în patrimoniul fundațiilor, pe bază de protocol, cu excepția bunurilor dobândite în proprietate, cu titlu valabil, de către persoane fizice sau persoane juridice.
Susține pârâta că, condițiile edictate de text nu sunt îndeplinite cumulativ, întrucât bunul în discuție nu mai aparținea fostului, ci fostului de Turism pentru Tineret, structură centrală a fostei Uniuni a TC omunist, că este așa rezultă și din forma inițială a Legii nr.146/2002 ce prevedea că " bunurile care au aparținut structurilor centrale ale fostei Uniuni nu revin fundației județene, ci Fundației Naționale pentru Tineret, cu excepția fostului de Turism pentru Tineret".
Prin întâmpinare, pârâta SC SA exprimându-și poziția procesuală relevă în esență că, imobilul revendicat nu intră sub incidența textelor de lege invocate, întrucât acesta nu a aparținut Comitetului Județean al, proprietar fiind Comitetul Central al până în anul 1986, moment la care, imobilul revendicat a intrat în patrimoniul fostului.
Dreptul de proprietate asupra bunului teren revendicat, a fost recunoscut implicit și de Consiliul Județean C care, a emis Hotărârea nr.456/1996 pentru acordul necesar obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
La data de 25.06.2008, reclamanta a formulat cerere de chemare în garanție a STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicitând ca, în cazul în care acțiunea va fi admisă, chematul în garanție să plătească conform legislației administrației publice locale, suma de 300.000 Euro, invocând în susținerea cererii de chemare în garanție aceleași considerente exprimate în cadrul acțiunii principale.
Totodată, la data de 10.06.2008 reclamanta și-a completat acțiunea, în sensul că, solicită și acordarea de despăgubiri în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, estimate la 300.000 Euro.
Prin Încheierea din 11.11.2008 Secția civilă a Tribunalului Constanțaa constatat natura comercială a cauzei, dispunând scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului secției competente, astfel că, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Secției comerciale a Tribunalului Constanța sub nr.123/118/09.01.2009.
Prin încheierea interlocutorie din 18.02.2009 instanța a dispus respingerea ca nefondate a excepției lipsei calității de reprezentant și a cererii de disjungere, considerentele fiind expuse în conținutul încheierii (fila 13 dos.fond).
Prin Incheierea de ședință din 01.04.2009, de asemenea, au fost respinse ca nefondate excepția prematurității acțiunii, cât și excepția de decădere din dreptul de a-și completa acțiunea, cu motivația în esență că, cea dintâi excepție, are aplicabilitate juridică doar în cazul în care dreptul este supus unui termen sau unei condiții suspensive, iar în speță dreptul reclamantei este actual, iar cea de-a doua excepție apare ca nefondată, întrucât la data completării acțiunii, prima zi de înfățișare nu se consumase.
Prin Sentința civilă nr.3628/COM/13.05.2009, Tribunalul Constanța - Secția comercială a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET C, și a respins, ca nefondată, cererea de chemare în garanție a STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, potrivit dispozițiilor reglementate de art.20 alin.1-3 din Legea nr.146/2002 nemodificată prin nr.OUG166/2002 "bunurile care au aparținut la data de 2.12.1989 fostei organizații a Uniunii T Comunist din județe și din municipiul B preluate de fundațiile județene pentru tineret și a municipiului B - rămân în proprietatea acestora, iar în cazul în care ulterior au căpătat o altă destinație, se reintegrează necondiționat și fără plată, în patrimoniul fundațiilor județene pentru tineret respective sau a municipiului B, ce se constituie ca succesoare de drept".
Potrivit alin.2 din același text de lege " în același timp se reintegrează necondiționat și fără plată și bunurile precizate la alin.1, care nu au fost preluate conform prevederilor Decretului-Lege nr.150/1990 și care au trecut în patrimoniul altor persoane juridice sau fizice".
Articolul 20 din același act normativ a suferit o completare prin nr.OUG166/2002 inserându-se un nou aliniat, respectiv alin.21, care statuează că "dispozițiile alin.(1) și (2) nu se aplică în cazul: -
a)bunurilor dobândite în proprietate, cu titlu valabil, de către persoane
juridice sau fizice;
b)imobilelor care, au dobândit, cu respectarea prevederilor legii,
utilitate publică după data de 22.12.1989".
În vechea reglementare, respectiv nemodificată prin nr.OUG166/2002, s-a evidențiat distinct care este patrimoniul fundațiilor județene de tineret în art.20, respectiv care este patrimoniul Fundației Naționale de Tineret în art.45, reținând pentru aceasta din urmă că, "patrimoniul Fundației Naționale pentru Tineret cuprinde la data constituirii totoalitatea imobilelor construcții și terenuri fonduri bănești și alte active care au aparținut structurilor centrale ale fostei Uniuni a TC omunist, cu excepția fostului de Turism pentru Tineret".
Prin nr.OUG166/2002, au fost abrogate textele legale care reglementau, care este situația patrimoniului Fundațiilor Naționale de Tineret, cât și a fostului, nefiind înlocuite cu o altă reglementare.
A fost necesară o expunere comparată a Legii nr.146/2002, tocmai pentru a se argumenta caracterul nefondat al acțiunii în revendicare.
Așadar, în noua reglementare legea instituie o nouă condiție circumscrisă cercetării valabilității titlului exhibat de subdobânditor.
În conflictul de interese legitime, dintre adevăratul proprietar sub aspectul jurisprudenței și subdobânditorului de bună-credință al bunului său imobil, a fost preferat cel din urmă.
Recunoașterea prevalenței interesului subdobânditorului de bună credință a fost impusă - în baza unor rațiuni cu aplicare mai largă și care au creat un adevărat principiu de preocupare pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice.
S-a considerat, pe drept cuvânt, ca legea, care apără proprietatea, urmează să se încline înaintea unui principiu superior de echitate și de justiție - buna credință a cumpărătorului.
Instanța reține că, din punct de vedere juridic soluția și-a aflat, așadar, suport în rațiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validității aparenței de drept, a cărui esență este exprimată în adagiul "eroarea comună naște drept".
Incidența acestui principiu este însă subsecventă întrunirii cumulative a două condiții privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului - eroare care, trebuie să fie comună sau unanimă și de asemenea, invincibilă, și a unei condiții privind buna credință a subdobânditorului care, trebuie să fie perfectă, adică lipsită de orice culpă sau chiar îndoială imputabilă acestuia.
În concret, s-a constatat că, reclamanta nu a făcut dovada că la 22.12.1989 imobilul litigios îi aparținea, întrucât, prin Hotărârea nr.37/10.02.1986 Comitetul Central a trimis Comitetului Județean al fostului, că urmare a unui control financiar și gestionar de fond, efectuat în cadrul structurii acesteia din urmă și în cadrul Agenției C s-a stabilit, indicația integrării activității restaurantului și hotelului T din C la Stațiunea T.
Instanța de fond, nu a putut împărtăși punctul de vedere al reclamantei precum că, ar fi operat doar o transmitere pur administrativă, întrucât integrarea activității restaurantului și hotelului T reprezintă implicit și transmiterea infrastructurii.
De altfel și extrasul din hotărârea Secretarului Comitetului Central al menționează sintagma de control al activității turistice (filele 39-41 dos.fond).
Într-o atare situație, concluzionează instanța că, deși sunt dovezi că imobilul litigios a fost proprietatea fostului la data de 22.12.1989, totuși, nu mai aparținea acestuia, fiind trecut în patrimoniul actualei pârâte SC SA.
Acest punct de vedere este demonstrat de altfel, și de disp. art.45 din forma inițială a Legii nr.146/2002 care, excludea de la reintegrarea necondiționată a bunurilor alți subiecți de drept, pentru bunurile ce au aparținut fostei Uniuni a TC omunist și care au trecut în patrimoniul Fundației Județene de Tineret, cu excepția fostului de Turism pentru Tineret ().
Așadar legea în forma inițială enunță două categorii de subiecți care preluau patrimoniul fostului - fundații județene și fundații naționale cu distincția cuvenită, bunuri aparținând structurilor centrale, exceptând de la reintegrare bunurile aparținând fostului de Turism pentru Tineret.
Reține instanța de fond că, reclamanta deși a invocat ca și titlu - legea - nu a făcut dovada de necontestat că, autorul său avea în proprietate la data de 22.12.1989 imobilul litigios, așa încât soluția este de respingere.
Pârâtei SC SA pe de altă parte, nu i s-a demonstrat reaua credință, aceasta fiind lipsită de orice culpă sau de îndoială imputabilă, întrucât, așa cum s-a consacrat și jurisprudențial, într-adevăr principiul validității aparenței de drept ocrotește interesele subdobânditorului și nu a celui care înstrăinează.
Cât privește cererea de completare având ca obiect obligarea la despăgubiri estimate la 300.000 Euro, în cazul imposibilității executării în natură, este lesne de înțeles că, în raport de reținerea că reclamanta nu a făcut dovada proprietății autorului său, cererea în despăgubiri nu are fundament legal.
Și cererea de chemare în garanție a fost respinsă de către instanța de fond, cu motivația pe de o parte că, nu au fost întrunite condițiile disp. art.60 Cod proc. Civilă, iar pe de altă parte, în nici un caz, reclamanta nu se poate îndrepta împotriva Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, întrucât nu a fost obligată într-un alt raport juridic obligațional.
Concluzionând instanța de fond reține că, revendicarea este îndreptată împotriva unor persoane juridice de drept privat și nu împotriva statului ca și entitate pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără indicarea temeiului de drept și a motivelor de apel.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins, conform art.296 Cod pr.civilă, apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:
Apelanta reclamantă JUDETEANA PENTRU TINERET C a dedus judecății acțiune având ca obiect revendicare imobiliară, indicând ca temei de drept aplicabil disp.art.480 și ale art.483 Cod civil, solicitând compararea titlului său cu cel al intimatelor pârâte.
Față de susținerile părților pe parcursul judecății cauzei, apelanta în calitatea sa de reclamantă neposesoare a bunului revendicat și care se pretinde proprietar, și-a motivat acțiunea arătând că, posesorul pe care-l consideră neproprietar, îi încalcă drepturile și solicită recunoașterea și ocrotirea dreptului său de proprietate pe calea Legii nr.146/2002.
Curtea reține că, apelanta a dedus judecății și cererea de chemare în garanție a STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de, solicitând ca, în cazul în care acțiunea este admisă, chematul în garanție să plătească conform legislației administrației publice locale, suma de 300.000 Euro, echivalent în lei, pentru ipoteza în care imobilul nu poate fi restituit în natură.
Conform susținerilor apelantei, în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat, stabilind sub aspectul incidenței Legii speciale nr.146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret, modificată prin OUG nr.166/2002 că, în speță nu sunt îndeplinite condițiile speciale cuprinse în conținutul art.20 al.1 - al.3 din lege, atât timp cât, bunul în discuție nu mai aparține fostei a Jud.C, ci Biroului de Turism pentru Tineret (), structură centrală a fostei Uniuni a TC omunist, iar bunul a fost dobândit cu titlu valabil de către SC SA care, l-a înstrăinat către SC SA, ce l-a dobândit la rândul său, cu titlu valabil.
Astfel, potrivit art.20 al.1 și al.21din Legea nr.146/2002 "se restituie numai bunurile care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții:
- au aparținut la data de 22 decembrie 1989fostei organizații a Uniunii T Comunist din județe și din municipiul B;
- nu au fost dobândite în proprietate, cu titlu valabil, de către persoane fizice sau juridice".
Că situația de fapt este aceasta, rezultă și din forma inițială a Legii nr.146/2002, ce prevedea pentru ipoteza bunurilor ce au aparținut structurilor centrale ale fostei, în art.45 al.1 că, acestea nu revin fundației județene ci, FUNDAȚIEI NAȚIONALE PENTRU TINERET, cu excepția fostului de Turism pentru Tineret ():"Patrimoniul Fundației Naționale pentru Tineret cuprinde, la data constituirii, totalitatea imobilelor construcții și terenuri, fonduri bănești și alte active care au aparținut structurilor centrale ale fostei Uniuni a TC omunist, cu excepția fostului de Turism pentru Tineret (). Patrimoniul este întregit cu imobile și fonduri materiale și financiare dobândite în timpul funcționării acesteia".
Împrejurarea că, bunul nu este supus restituirii rezultă și din dispozițiile art.29, coroborate cu disp.art.59 din Legea nr.146/2002, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.166/2002 și care stabilesc că, se constituie comisii județene pentru evaluare, supraveghere și controlul activității fundației județene, iar una din atribuțiile acestora era de realizare a inventarului bunurilor care au aparținut la data de 22 decembrie 1989 fostei Uniuni a TC omunist la nivelul fiecărui județ, stabilind expres că, inventarul realizat de comisia constituită la nivel județean se aprobă prin Hotărâre a Guvernului până la data de 01 martie 2003, neexistând o astfel de hotărâre care să aprobe inventarul bunului revendicat și astfel, bunul neintrând în sfera celor restituite.
Pentru toate considerentele sus-expuse, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii ca nefondată, aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit dreptului comun, chiar dacă s-ar reține că bunul nu ar fi părăsit patrimoniul central pentru a reveni intimatei copârâte SC SA, acțiunea în revendicare este paralizată prin aplicarea principiilor ocrotirii bunei-credințe și a validității aparenței de drept, intimata SC SA fiind subdobânditor cu titlu particular și oneros.
Probatoriul administrat în cauză face dovada că, imobilul litigios situat în C--26 fost dobândit de intimata SC SA, de la SC SA prin cumpărare cu contractele de vânzare-cumpărare privind activele Hotel-restaurant și Agenție de turism Hotel T, autentificat sub nr.353/25.08.2000 de BNP, respectiv teren în suprafață de 1520,45.p aferent activelor, autentificat sub nr.610/09.11.2000 la BNP.
Totodată, Curtea reține că, la data de 29.08.2001 între SC SA și SC SA s-a încheiat un act adițional la contractul de vânzare privind Complexul T, autentificat sub nr.2349/29.08.2001 la BNP, prin care s-a majorat prețul la suma de 10.916.007.000 lei, din preambulul căruia rezultă că, SC SA a acționat în temeiul mandatului special al MINISTERULUI TURISMULUI emis sub nr.3269/25.07.2001 și care, gestiona acțiunile deținute de STATUL ROMÂN.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea apreciază că actele de dobândire sunt translative de proprietate, cu titlu particular și oneros, precum și încheiate cu bună-credință de către dobânditor, știut fiind că, buna-credință se prezumă conform art.1899 al.2 Cod civil, iar reaua-credință trebuie dovedită.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii apelate, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial formulat de apelanta reclamantă JUDETEANA PENTRU TINERET, cu sediul în M,.Constanței nr.43, județ C, împotriva Sentinței civile nr.3628/COM/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC DE TURISM PENTRU TINERET SA, cu sediul în B, sector 1, - 7, nr.155, -.12, și SC SA, cu sediul în Bd.- - Hotel, nr.3. județ C și intimatul chemat în garanție STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de, cu sediul în Bd. - nr.18, județ.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-I
Jud.red--
Dact.DS -6 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu
