Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 111

Ședința publică din 28 mai 2009

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Anca Buta

JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 1790/27.07.2006 și încheierii nr. 170/29.01.2007 ambele pronunțate în dosar nr. 1914/2005 de Tribunalul Arad, în contradictoriu cu pârâta intimată - Import Export SRL A, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedură completă.

dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 28 mai 2009.

CURTEA

În deliberare constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1790/27.07.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1914/2005 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL A împotriva pârâtei - SRL T și în consecință, a fost obligată pârâta să refacă lucrarea de construcții montaj ce face obiectul contractului de antrepriză nr.82 încheiat între părți la data de 12 august 2002, în sensul remedierii denivelărilor apărute pe platforma de la sediul reclamantei unde s-au efectuat inițial lucrările de construcții, iar în caz de refuz a fost autorizată reclamanta să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtei.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în considerente că prin acțiunea înregistrată la data de 18 martie 2005, reclamanta - IMPORT EXPORT SRL A, a chemat în judecată pe pârâta - SRL T, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să refacă lucrarea de balastare și montare pavele, executată necorespunzător iar în caz de refuz sa fie autorizată reclamanta să o execute pe cheltuiala sa cu cheltuieli de judecată.

Instanța din probele administrate în cauză: contractul de antrepriză construcții montaj nr.82/12.08.2002(f 56), anexele la acest contract (f 7 și 27), autorizația de construire nr. 640/21.06.2001, răspunsul la interogatoriu al reclamantei (5 4-55), raportul de expertiză tehnică întocmit de expert (f 70-102 ), răspunsurile la obiecțiuni ale aceluiași expert (f 117,139-141,149-151), raportul de contraexpertiză (f 183-190) și procesul verbal încheiat între părți la data de 28 februarie 2006, reținut în fapt următoarele:

Între părți s-a încheiat la data de 12.08.2002 contractul de antrepriză nr.82/2002 potrivit căruia pârâta în calitate de antreprenor s-a obligat să execute lucrări de amenajare cu pavele si borduri a curții de la sediul reclamantei din A,-, în termen de 45 zile de la data semnării acestuia, lucrări în valoare totala de 44.000 EUR cu următorul obiect: pregătire teren, balastare si montare pavele pe de nisip si borduri: pavaj gri 8 cm 5288 mp, pavaj 42 mp, borduri 25x11x8 cu, 168ml, 20x8x6 cu -176ml; borduri 25x11x8 cu -38 ml.

Prin procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 19 decembrie 2002,semnat de ambele părți, comisia de recepție a constatat executarea lucrărilor din contract, însă cu obiecțiuni, recomandându-se corectarea denivelărilor apărute sub exploatare din vina, în perioada de garanție într-un interval de 7 zile (f 11).

Prin procesul verbal de recepție nr. 46/13.08.2003, semnat de ambele părți, comisia de recepție a admis recepția lucrărilor, recomandându-se ținerea sub supraveghere a platformei dalate, sub aspectul bunei conduceri a apelor meteorice la gurile de evacuare.

În ambele procese verbale de recepție mai sus menționat, părțile au menționat că lucrările au fost executate în baza autorizației nr. 640 eliberată de Primăria Municipiului A la data de 21 iunie 2001 (f 9 și 11), însă din copia acestei autorizații de la f 43 rezultă că este vorba de executarea lucrărilor de construire hală depozitare și nicidecum de executarea lucrării din litigiu.

Din raportul de expertiză tehnică al expertului I se reține că lucrările de pavaj executate de pârâtă sunt efectuate conform contractului de antrepriză nr. 82/12.08.2002, cantitativ, însă nu calitativ, că lucrările nu au la bază un proiect tehnic de execuție, fiind executate pe baza ofertei dată de pârâtă, care fără autorizație de construire necesară unor astfel de lucrări, a efectuat-o pe răspunderea sa, că modul de evacuare a apelor pluviale la gurile de scurgere este necorespunzător,iar cu privire la stabilirea lucrărilor de reparații necesare, s-a propus repararea porțiunilor verificate prin ridicare topografică, lucrare executată corect de - " PROIECT " SR. din A, care prezintă concret greșelile de execuție, greșeli ce trebuiau remediate de urgență în termenii stabiliți, conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrării.

Pârâta a formulat obiecțiuni la acest raport (f 111), iar prin răspunsul la aceste obiecțiuni, același expert (f 117-l 18), a arătat că nu există un proiect tehnic avizat conform Legii nr. 50/1991 republicată și nici autorizație de construire aferentă lucrării, iar lucrarea nu corespunde calitativ conform Legii nr. 10/1995,din procesele verbale nerezultând grosimea straturilor, gradul de compactare a balastrului, iar factorii ce pot determina denivelarea pavelelor, pot fi de natură tehnică: nerespectarea timpilor necesari terminării unui proces tehnologic conform specificațiilor tehnice aferente tipului de lucrare (exemplu: timpul minim de întărire a betonului de 28 de zile de la turnare ) sau alți factori accidentali (neprotejare la intemperii, trepidații, etc. timpul procesului de execuție ), nerespectarea mărcilor sau standardelor tehnice, folosirea unor materiale cu vicii ascunse, sau neconforme prescripțiilor tehnice, de calitate inferioara, folosirea după predarea platformei necorespunzător - încărcarea peste limitele admise, etc.

Expertul a menționat că nu a efectuat nici o proba distructibilă, nefiind cerută în obiectivele inițiale ale raportului de expertiză pentru a putea prezenta un punct de vedere cu privire la analize de laborator, diagrame, etc. și nici nu au fost prezentate astfel de probe din partea sau a beneficiarului lucrării cu ocazia reîntâlnirii avute.

Pârâta a formulat noi obiecțiuni (f 125), pentru ca expertul să răspundă la documentația întocmită de Constructim, privind determinările cu penetrometrul și diagrame de penetrare.

Prin raportul de expertiză suplimentar (f 149-151) același expert față de absența proiectului tehnic de execuție, și-a menținut poziția anterioară, deoarece grosimea straturilor componente cât și gradul de compactare trebuia să rezulte din procesele verbale de lucrări ascunse, semnate de beneficiar prin dirigintele de șantier și constructor; de asemenea trebuia să rezulte cota de nivel la gurile de scurgere, la trotuar precum și panta, ori neexistând proiect tehnic de execuție conform Legii nr. 50/1991, publicata și complectată în 2004, constructorul nu avea de unde să știe cotele la care să se oprească pe anumitele porțiuni ale platformei, neavând un topometrist, pentru verificarea cotelor aferente pantelor.

Prin raportul de contraexpertiză solicitat de pârâtă, și tocmit de experții ing. ing. ing. (f 183-184), fiind prezente ambele părți și reprezentate prin reclamant d-l ing. A director general și pârâta reprezentată prin d-ing. B administrator, s-au făcut măsurători și verificări la arările executate de pârâtă, constatându-se că, întrucât nu există un proiect autorizat, gurile de colectare a apelor de ploaie și întreaga rețea de canalizare a fost executată fără nici un calcul, pantele de scurgere a apelor de pe platformă către gurile de colectare sunt mici și în urma unor ploi torențiale nu se pot evacua rapid, iar balastul folosit pentru umplutură nu a st suficient compactat din acest motiv,apărând denivelări ale platformei de apa stagnează formând bălti, depunându-se și fotografii în acest sens de către cei trei experți.

Experții au mai consemnat că în urma întâlniri din 28.02.06 și a procesului verbal încheiat de cele două părți fără obiecțiuni, pârâta s-a gajat conform punctului 4 din procesul verbal să remedieze denivelările apărute pe platformă, atunci când timpul îi va permite, dar nu mai târziu de aprilie 2006, iar obiectivele stabilite de pârâtă pentru raportul de contraexpertiză sunt nerelevante și sunt în afara Legii nr.50/1991 cu complectările ulterioare, de exemplu punctul 6 din obiective unde se menționează de întocmirea cărții tehnice a construcției, când piesele portante a cărții tehnice sunt autorizația de construcție, proiectul tehnic de execuție care cuprinde piese scrise brevierul de calcul și piese senate, propunându-se întocmirea unui proiect tehnic de către o persoană autorizată, pe baza căruia pârâta să remedieze denivelările apărute pe platformă pentru stingerea litigiului.

Din declarația martorului audiat în cauză (f 112) rezultă că pârâta a efectuat lucrări de remediere a pavajului în luna decembrie 2002, iar procesul tehnologic impunea ca trei săptămâni să fie folosit acest pavaj, martorul menționând că reclamanta nu a respectat acest termen, însă această probă nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Din procesul verbal de la f 185 încheiat cu ocazia efectuării contraexpertizei la 28 februarie 2006, rezultă că pârâta este de acord efectueze un ele remedieri ale denivelărilor atunci când timpul îi permite, dar nu mai târziu de 30 aprilie 2006.

Față de acest proces verbal, ambele părți au solicitat suspendarea cauzei conform art. 242 pr.civ., cerere admisă prin încheierea din 20 martie 2006 (f 196), însă întrucât pârâta nu a efectuat aceste remedieri la termenul stipulat în procesul verbal, cauza a fost repusă pe rol la solicitarea reclamantei (f 199-203).

Contractul de antrepriză din speță încheiat între părți, contract bilateral, sinalagmatic și oneros, întrunește condițiile de valabilitate prevăzute de art.948 Civ. părțile fiind obligate să-1 respecte conform art. 969.civ. și să-1 execute cu bună credință, conform art. 970.Civ.

Fiind vorba de un contract de antrepriză de construcții reclamanta avea obligația conform art. 1,3 și 7 din Legea nr. 50/1991 republicată să solicite organului competent eliberarea autorizației de construire pentru executarea platformei din litigiu, ceea ce nu a tăcut, încălcând astfel și disp. art. 21 lit. b din Legea nr. 10/1995.

La rândul său, antreprenorul avea obligația conform art. 23 lit. b din Legea nr. 10/1995, să înceapă execuția lucrării doar la construcții autorizate în condițiile legii, în conformitate cu proiectele verificate de specialiști atestați, obligație pe care în speță nu a respectat-o.

Părțile, intenționat sau din eroare, au invocat că lucrarea a fost executată în baza autorizației nr. 640/2001, autorizație însă nevalabilă pentru efectuarea lucrării din litigiu care necesita o altă autorizație.

Conform art. 11 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, antreprenorul de construcții răspunde față de client pentru viciile ascunse într-un termen de 3 ani de la predare.

Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, a agravat și mai mult răspunderea statuând că antreprenorul răspunde pentru toate viciile ascunse ale construcției, ivite într-un termen de 10 ani de la recepția lucrării (art.29).

Față de probele administrate în cauză, întrucât rezultă existența viciului, respectiv faptul că apa băltește pe platforma efectuată de pârâtă, aspect dovedit atât prin lucrările de specialitate efectuate în cauză cât și din pozele efectuate de cei trei experți (f 186-189), instanța pentru considerentele expuse a admis acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei și în consecință a obligat pârâta să refacă lucrarea de construcții montaj ce face obiectul contractului de antrepriză nr.82 încheiat între părți la data de 12 august 2002, în sensul remedierii denivelărilor apărute pe platforma de la sediul reclamantei unde s-au efectuat inițial lucrările de construcții, iar în caz de refuz a fost autorizată reclamanta să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtei.

Prin încheierea nr. 170/29.01.2007 pronunțată în dosar nr. 1914/2005 Tribunalul Arad a admis cererea formulată de petenta - SRL T, în contradictoriu cu intimata - Import Export SRL pentru lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1790/27.07.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1914/2005 în sensul că "obligă pârâta să refacă lucrările de construcție montaj ce face obiectul contractului de antrepriz.08.2002 încheiat de părți, în sensul remedierii denivelărilor apărute pe platforma de la sediul reclamantei unde s-au efectuat inițial lucrări de construcții, iar în caz de refuz autorizează reclamanta să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtei.

Lucrarea se va executa pe baza unui proiect topografic avizat întocmit de proiectantul - Proiect SRL

În considerentele încheierii s-a reținut că la data de 06.09.2006 a fost înregistrată cererea formulată de pârâta - SRL pentru lămurirea dispozitivului sentinței susmenționate, în sensul de a se arăta în ce măsură și pe ce suprafețe trebuie realizate lucrările de remediere, în baza cărui document urmează a fi realizate acestea.

Pârâta contestatoare a arătat că dispozitivul este neclar și nu poate fi dus la îndeplinire de către pârâtă, deși aceasta și-a manifestat disponibilitatea de remediere a lucrării.

Analizând cererea, instanța a constatat că aceasta este întemeiată și că. întradevăr fără precizările de rigoare, hotărârea judecătorească nu poate fi dusă la îndeplinire câtă vreme dispozitivul acesteia face referire la toată platforma și la conținutul contractului de antrepriză nr. 82/2002, fără a se arăta în ce măsură urmează a se efectua lucrările de remediere.

Analizând lucrările dosarului, documentele depuse în probațiune, concluziile expertizei tehnice judiciare cuprinse în raportul de expertiză și raportul de contraexpertiză tehnică, instanța a constatat că lucrarea de amenajare cu pavele și borduri a curții de la sediul reclamantei a fost executată de către pârâtă în baza contractului de antrepriză construcții-montaj nr. 82/12.08.2002, pe baza proiectului de execuție conform prevederilor art. 5 din contract, perioada de garanție fiind de doi ani de la data recepționării finale a lucrării.

Înainte de expirarea termenului de garanție s-a constatat că acesta nu a fost executat în mod corespunzător, fiind formulate obiecțiuni încă de la data recepției lucrărilor, acestea referindu-se la cota de borduri și denivelări ce pot apărea în suprafața curții.

Văzând dispozițiile art. 2811Cod procedură civilă s-a admis cerere în sensul că a fost obligată pârâta să remedieze lucrarea pe porțiunea ce nu respectă în totalitate prevederile proiectului întocmit de proiectantul - Proiect SRL, precum și pe baza acestui proiect, care de altfel a stat la baza efectuării lucrării potrivit dispozițiilor contractuale și cu consultarea acestuia.

Împotriva sentinței civile nr. 1790/27.07.2006 a declarat apel pârâta - SRL T solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței și rejudecând pe fond să se respingă acțiunea ca neîntemeiată, iar în subsidiar, să fie admisă în parte acțiunea reținând culpa comună a părților, dacă în urma probatoriului administrat se vor constata defecțiuni de executare.

În motivare se arată că, admițând ca pârâta este în culpă exclusiv pentru absența autorizației, așa cum greșit a reținut tribunalul, acesta a pronunțat o sentință nelegală. Aceasta, deoarece din probatoriul administrat nu rezultă aspectul cel mai important ce trebuia dovedit, și anume: care sunt porțiunile necorespunzătoare calitativ ale respectivei lucrări. Nu au fost identificate topografic-tehnic zonele pe care apa băltește, deși acesta a fost unul din obiectivele stabilite chiar de instanța de judecată în sarcina specialiștilor.

Prima expertiza nu a identificat aceste zone, mai mult, în cuprinsul Anexei 1 la raportul de expertiză, expertul recunoaște că a efectuat doar un control vizual al platformei, nu a edificat din punct de vedere tehnic, refuzând sa răspundă obiecțiunilor pârâtei.

Faptul că prima expertiză nu este edificatoare, respectiv că, expertul nu a ajuns la concluzii pentru soluționarea cauzei a fost constatat și de instanță, aceasta încuviințând o contraexpertiză.

Nici prin contraexpertiză nu este dovedit obiectul cauzei întrucât contraexpertiza este de fapt, doar un înscris în care se consemnează că părțile încearcă o soluționare pe cale amiabila și se concluzionează că este necesar să se întocmească un proiect tehnic pe baza căruia constructorul să remedieze denivelările apărute pe platformă.

Întrucât, în dosarul primei instanțe, nu există nici o alta probă care să stabilească în ce constau deficientele lucrării efectuate și care sunt exact porțiunile de remediat, tribunalul, în mod nelegal a obligat la remedierea denivelărilor doar în mod generic și lipsit de suport probator de specialitate.

Este fără putință de tăgadă că, în absența unei păreri tehnice avizate, respectiv in lipsa concluziilor contraexpertizei de la dosar, instanța nu are dovezi în baza cărora să admită acțiunea reclamantei.

De asemenea, în sprijinul respingerii acțiunii este și depoziția martorului audiat de prima instanță, depoziție aflată la fila 111. dosar fond, din care rezultă că, reclamanta a folosit necorespunzător platforma imediat după predare, nerespectând timpul minim de întărire a betonului.

Faptul că, lucrarea s-a efectuat în mod corespunzător de către pârâtă, este stabilit și prin decizia civila nr. 529/R/29.09.2005 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4813R/2005, unde se retine în mod clar că lucrarea s-a efectuat corespunzător, tot aceasta decizie a statuat că nu se poate retine faptul că prin procesul verbal de recepție din 19.12.2002 s-ar fi constatat deficiente în executarea lucrării deoarece în cazul deficientelor s-ar fi impus amânarea sau respingerea recepției (ari 17 si i 8 din Regulament - HG 27.1 1994).

Toate înscrisurile depuse de către pârâtă dovedesc faptul că a respectat toate normele tehnice, mai mult, în răspunsul la obiecțiuni a expertului, unde și-a exprimat opinia strict pe înscrisurile încheiate între părții, acesta confirmă faptul că lucrarea a fost verificata de beneficiar și prin semnarea proceselor verbale, a fost însușită ca fiind corespunzătoare.

Având în vedere că expertiza întocmită nu lămurește instanța, iar contraexpertiza nu a fost, de fapt, întocmită conform obiectivelor, că toate înscrisurile existente din perioada execuției lucrării confirmă că s-a respectat normativele tehnice și dispozițiile legale, se impune respingerea acțiunii reclamantei, întrucât nu a fost dovedită acțiunea.

Cu privire la subsidiarul motivelor de apel, solicită să se aibă în vedere următoarele:

Pentru a ne lamuri cu privire la eventualele denivelări, respectiv pe ce porțiuni exista și la ce cote ar trebui efectuate remedierile, pentru lămurirea situației reale de la fața locului, se impune încuviințarea unei noi expertize tehnice.

Expertiza pe care o solicită este necesară pentru stabilirea faptelor, pentru edificarea situației tehnice reale.

Chiar dacă în cauză s-a efectuat o expertiză ( care nu a fost lămuritoare nici pentru instanța, dovadă că a încuviințat contraexpertiza), precum și o formală, incompletă contraexpertiză (motivată de încercarea de soluționare amiabila a litigiului între părți), nu există nici un impediment legal de a se admite o noua cerere pentru efectuarea unei alte expertize, mai ales când problemele în litigiu sunt complexe și de strictă specialitate.

În acest sens este și practica, cu titlu de exemplu Decizia Tribunalului Suprem nr. 483 1978.

Cele învederate mai sus, sunt recunoscute și de prima instanță, respectiv la fila 212. se retine că: " cei trei experți nu au răspuns la obiectivele solicitate", cu alte cuvinte raportul de contraexpertiză nu s-a întocmit și, cu toate acestea, fără a stărui în aflarea adevărului, instanța a respins solicitarea pârâtei pentru finalizarea contraexpertizei prin obligarea experților să răspundă la obiectivele stabilite și încuviințate.

Sentința pronunțată este superficială și nelegală, este dată fără simțul răspunderii, întrucât este pronunțată la modul generic, obligând pârâta la remedieri fără a avea dovezi concrete dacă băltește apa, pe ce suprafețe, fără a avea soluții tehnice în baza cărora să se efectueze eventuale remedieri.

B credință manifestată în sensul de a fi de acord cu anumite remedieri, doar pentru a soluționa litigiul ce îi aduce prejudicii de imagine față de clienții pârâtei, nu putea permite instanței să facă un abuz.

De asemenea, există dovezi clare cu privire la culpa reclamantei, atât în ceea ce privește faptul că nu au obținut avizele și autorizațiile necesare, astfel cum s-au obligat în contract, această culpă fiind reținută și de către cei trei experți.

Toate aceste aspecte au fost ignorate de către prima instanță, iar sentința lasă la liberul arbitru al reclamantei modul cum va impune să se efectueze remedieri, pe ce întinderi și în baza căror documente. Acest lucru este inadmisibil, denotă totală lipsă de profesionalism, sentința fiind nelegală.

Față de cele de mai sus, solicită încuviințarea unei noi expertize în cauză, care să lămurească tehnic cum trebuie remediate denivelările, pe ce suprafețe și la ce cote de execuție.

Aceeași pârâtă a declarat apel și împotriva încheierii nr. 170/29.01.2007, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii prin care s-a realizat completarea dispozitivului sentinței nr. 1790/27.07.2006 și rejudecând, pe fond, să se dispună lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței, așa cum s-a solicitat prin cererea formulată.

În motivare se arată că în fapt,prin încheierea nr. 170 29.01.2007 pronunțat de Tribunalul Arad - Secția Comerciala și de contencios Administrativ, instanța a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1790 27 07 2006 deși pârâta a solicitat doar lămurirea înțelesului acestuia.

Faptul că instanța a completat dispozitivul și că nu a realizat doar o lămurire a acestuia ( așa cum s-a solicitat), îl atestă adăugarea mențiunii: " lucrarea se va executa pe baza unui proiect topografic avizat de - Proiect SRL A".

S-a formulat cerere pentru lămurirea dispozitivul sentinței civile nr. 1790 27.07.2006 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Comerciala și Contencios Administrativ în dosarul nr. 1914 2005, considerând că acesta nu cuprinde date care să permită executarea sa. S-a procedat în acest mod deoarece, dispozitivul sentinței susmenționată comportă discuții și interpretări, fiind, din punctul de vedere al pârâtei, imposibil de dus la îndeplinire.

Solicită să se observe că temeiul de drept al cererii îl constituie dispozițiile art. 281/1 Cod procedură civilă, respectiv lămurirea dispozitivului și nu s-a solicitat completarea hotărârii.

De altfel prin citația emisă pentru termenul de judecată din 23.10.2006 i s-a solicitat pârâtei să precizeze dacă cererea se referă la completarea dispozitivului sau lămurirea înțelesului acestuia.

S-a învederat instanței de mai multe ori acest aspect: verbal, în cadrul dezbaterilor, fiind consemnat în încheierea de ședință din 23.10.2006, apoi prin cererea depusa pentru termenul de judecată din 22.01.2007 și prin concluziile scrise.

S-a solicitat instanței să-și interpreteze propria hotărâre, să lămurească înțelesul dispozitivului acesteia și nu să-i aducă adăugiri, astfel cum a procedat, completându-

Instanța învestită cu soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1790 27.07.2006 (un alt complet decât cel care a pronunțat această sentință), în momentul în care dispune completarea se află intr-o mare eroare, necunoscând conținutul probator al cauzei. Astfel, retine că proiectul întocmit de - Proiect SRL: " a stat la baza efectuării lucrării, potrivit dispozițiilor contractuale mai sus arătate " ori, acest proiect nu a existat, fiind întocmit la 3 ani după executarea lucrării.

Proiectul întocmit de - Proiect SRL este doar o anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul, este preluat de acel expert și nu a stat la baza efectuării lucrării potrivit contractului dintre părți.

Fără un fundament real și fără temei, Tribunalul Arada statuat în considerentele hotărârii că urmează să se remedieze lucrarea conform acestui proiect extrajudiciar preluat de expert și neînsușit de către pârâtă.

Prin decizia nr. 167/25.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- s- constatat perimate apelurile declarate de pârâta - SRL T împotriva sentinței comerciale nr. 1790/27.06.2006 și încheierii nr. 170/20.01.2007, ambele pronunțate de Tribunalul Arad în dosar nr. 1914/2005.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizia civilă nr. 727/ 05.03.2007 în sensul că a fost admis recursul că a fost admis recursul declarat de pârâta - SRL T împotriva deciziei civile nr. 167/25.09.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a se pronunța astfel ICCJ a reținut că, față de faptul că recurenta a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 07.05.2008, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 62-63 dosar apel, cerere care a întrerupt termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de art. 248 alin. 3 Cod procedură civilă s-a constatat întemeiată critica formulată.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA în vederea rejudecării apelurilor declarate de pârâta intimată - SRL împotriva sentinței civile nr. 1790/27.07.2006 și încheierii nr. 170/29.01.2007 ambele ale Tribunalului Arad, sub nr. dosar-

Examinând mai întâi apelul declarat împotriva sentinței civile mai sus arătate prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate de către reclamanta intimată - Import Export SRL, în conformitate cu prevederile art. 294-298 Cod procedură civilă, Curtea de apel Constată că acesta este nefondat pentru motivele ce succed:

Așa cum rezultă din întreaga poziție procesuală a pârâtei apelante în fața primei instanțe dar și în fața instanței de apel - SRL recunoaște că se află în culpă contractuală prin faptul că a executat necorespunzător lucrarea angajată prin contractul nr. 82/12.08.2002 în sensul că pavajul executat prezintă denivelări și alte vicii de realizare a lucrării respective.

Aceste aspecte au fost relevate de altfel și de probele administrate în cauză în fața primei instanțe, în special prin cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, de expertul, primul raport de expertiză, respectiv de experții G, și, raportul de contraexpertiză tehnică.

Mai mult în procesul verbal încheiat între părți la data de 28.02.2006 în prezența ultimilor trei experți menționați, reprezentanții pârâtei apelante declară că sunt de acord să facă remedieri ale denivelărilor, când timpul le va permite, dar nu mai târziu de 30.04.2006, iar remedierile se vor efectua cu respectarea normativului în construcții C 56-1985 (fila 185 dosar tribunal).

Curtea nu va putea reține apărarea pârâtei apelante conform căreia culpa este comună părților contractante în sensul că reclamanta intimată nu și-a îndeplinit nici ea anumite obligații asumate contractual, cum sunt cele relative la obligația reclamantei intimate de a preda pârâtei apelante în calitate de antreprenor toate avizele și acordurile necesare, inclusiv autorizația de realizare a lucrării de pavaj.

Curtea relevă că obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie obligația de a face, în sensul de realizare a unui fapt material, și anume de efectuarea unei lucrări de pavaj în condiții de calitate, ceea ce nu prezintă nici o legătură juridică cu existența sau dimpotrivă absența unor autorizații sau avize de ordin administrativ.

Obligația pârâtei apelante în calitate de antreprenor astfel cum este asumată prin contractul părților a fost și rămâne aceea de executare a lucrării contractate în condiții de bună calitate, ceea ce pârâta nu a făcut. Potrivit art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege întree părțile contractante, iar conform art. 970 Cod civil aceleași convenții trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.

În ceea ce privește pretenția pârâtei apelante de schimbare în parte a sentinței atacate în sensul de a se admite în parte acțiunea introductivă și de a se dispune de către instanță în sarcina sa refacerea doar a unor părți din lucrarea de pavaj, Curtea constată că această solicitare este neîntemeiată întrucât pe de o parte, obiectiv o astfel de refacere a unor părți din lucrare nu a fost demonstrată de apelantă iar rapoartele de expertiză și contraexpertiză concluzionează că refacerea se impune a fi efectuată în tot, pe baza unui proiect de execuție corespunzător. Pe de altă parte reclamanta uzând de contractul părților și de efectul obligativității acestuia are pretenția în mod justificat de a obține refacerea în integralitate a lucrării de pavaj, în condițiile în care din rapoartele de expertiză, recunoașterea pârâtei apelante conținută în procesul verbal aflat la fila 185 și planșele foto ce înfățișează lucrarea de pavaj efectuată, probe aflate la dosarul tribunalului, rezultă în mod neîndoielnic necesitatea refacerii în totalitate a lucrării de pavaj.

Relativ la apelul aceleiași pârâte apelante îndreptat împotriva încheierii 170/29.01.2007, Curtea constată că și acest apel este nefondat, pentru următoarele motive: Prin această încheiere tribunalul a admis cererea pârâtei apelante și a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1970/27.07.2006 în sensul în care această din urmă sentință să poată fi pusă în executare în spiritul și litera dispozitivului său.

Astfel, tribunalul prin sentință a admisin integrumacțiunea reclamantei și în consecință a obligat pârâta să refacă lucrarea de construcții montaj ce face obiectul contractului nr. 82/12.08.2002. Pârâta nu a înțeles întinderea obligației stabilita în sarcina să prin dispozitiv, și anume dacă se impune refacerea întregii lucrări sau numai a unor părți denivelate. Prin lămurirea dispozitivului același tribunal a arătatexpresis verbiscă obligația pârâtei constă în remedierea denivelărilor apărute pe platforma reclamantei unde sau efectuat inițial lucrările de construcții, arătând în final că lucrarea se va executa pe baza unui proiect topografic, întocmit de un anumit proiectant, proiect care există deja la dosar. Curtea relevă că acest proiect nu este unul de autorizare în construcții, așa cum greșit invocă pârâta apelantă, și că modul în care tribunalul lămurește dispozitivul îi facilitează pârâtei apelante executarea dispozitivului. În schimb Curtea, înlătură critica aceleiași pârâte prin care tinde la reformarea dispozitivului sentinței civile, utilizând reglementarea prevăzută de art. 2811. referitoare la lămurirea înțelesului, întinderii, aplicării dispozitivului unei hotărâri judecătorești, pentru a obține micșorarea obligației stabilite prin hotărârea judecătorească de obligare a sa la refacerea lucrării de pavaj.

Astfel fiind, se vor respinge apelurile declarate de pârâta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 1790/27.07.2006 și încheierii nr. 170/29.01.2007 ambele pronunțate în dosar nr. 1914/2005 de Tribunalul Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile declarate de pârâta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 1790/27.07.2006 și încheierii nr. 170/29.01.2007 ambele pronunțate în dosar nr. 1914/2005 de Tribunalul Arad.

Definitivă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - Dr. - -

GREFIER

- -

Red. /22/06.2009

Dact. /226.06.2009

4ex/2 com.

Prima instanță - Trib.

Judecător -

Președinte:Anca Buta
Judecători:Anca Buta, Marian Bratiș

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Timisoara