Opoziție la dizolvare. Decizia 167/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 167/R-COM
Ședința publică din 5 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, jud.A împotriva sentinței nr.141/CC din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind SRL, cu sediul în Pitești, str.-, -5A,.A,.1,.4, jud.A și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata SRL prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei depune la dosar note scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat, fiind de acord cu dizolvarea societății.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Constată că, la data de 22.09.2009, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeșa înaintat instanței opoziția formulată de către Administrația Finanțelor Publice A, împotriva dizolvării, cu sediul în Pitești, str.-, -A,.A,.1,.4, județul
Prin cererea de opoziție, reclamanta-creditoare a arătat că solicită ca instanța să desființeze Hotărârea nr.1/7.07.2009 a asociatului unic al pârâtei-debitoare, prin care acesta a hotărât dizolvarea societății comerciale.
Motivându-și cererea, reclamanta a susținut că, în mod eronat, s-a dispus dizolvarea societății, cu aplicarea dispozițiilor art.227 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990 republicată, deoarece societatea înregistrează creanțe la bugetul consolidat al statului în sumă de 368 lei, creanță care astfel nu mai poate fi recuperată.
Reclamanta a mai susținut că, potrivit prevederilor art.142 alin.5 din nr.OG92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, iar dispozițiile art.2371din Legea nr.31/1990, au în vedere tocmai atragerea răspunderii organelor de conducere și obligarea acestora la acoperirea obligațiilor neachitate, mai ales a obligațiilor bugetare.
Prin sentința nr.141/C-C/17 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial Argeșa respins opoziția formulată de reclamantă, reținând următoarele:
Prin Hotărârea nr.1/7.07.2009, asociatul unic al a decis dizolvarea societății, în vederea lichidării ei, având în vedere imposibilitatea de a mai desfășura o activitate susținută. Împotriva acestei hotărâri, a formulat opoziție creditoarea-reclamantă Administrația Finanțelor Publice A, față de care debitoarea datorează suma de 368 lei, cu titlu de obligații către bugetul de stat, astfel cum rezultă din fișa sintetică aflată la dosar. Conform dispozițiilor art.227 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990, republicată, societatea comercială se dizolvă și prin hotărârea adunării generale, asociații având dreptul să decidă și începerea procesului de dispariție al societății comerciale, așa cum au avut posibilitatea să decidă și constituirea ei, precum și modificările pe care le suferă în timpul existenței sale.
În cazul dizolvării voluntare, care reprezintă tot un caz de modificare a actului constitutiv, asociații sunt liberi să decidă motivele pentru care hotărăsc să înceteze activitatea societății, iar textul de lege menționat nu condiționează adoptarea hotărârii lor de dizolvare voluntară, de inexistența datoriilor societății către creditori.
Tot astfel, potrivit dispozițiilor art.61 din Legea nr.31/1990, republicată, "creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art.57 fiind aplicabile."
Deci, pentru a fi admisibilă, opoziția formulată de unul dintre creditorii societății, acesta trebuie să facă dovada că respectiva hotărâre îi produce un prejudiciu, în actuala redactare a art.61 alin.1, obiectul cererii de opoziție fiind obligarea societății sau, după caz, a asociaților la repararea prejudiciului cauzat, iar nu desființarea hotărârii, așa cum pretinde reclamanta.
Pe de altă parte, în procedura de lichidare a societății, urmare dizolvării ei voluntare, lichidatorii, potrivit Legii nr.31/1990, republicată, au obligația de a realiza inventarierea bunurilor societății și stabilirea exactă a activului și pasivului, în vederea stingerii tuturor obligațiilor sociale.
În speță, instanța a apreciat că hotărârea acționarilor societății pârâte de dizolvare voluntară a avut ca motiv imposibilitatea realizării obiectului de activitate stabilit prin actul constitutiv și nu a urmărit prejudicierea vreunui creditor.
Acționarilor societății nu le poate fi interzisă adoptarea hotărârii de dizolvare, pentru motivul existenței unei creanțe, de vreme ce legiuitorul însuși nu a stabilit o astfel de condiție, iar reclamanta nu poate pretinde că creanța sa ar rămâne neîndestulată, câtă vreme legea stipulează căile de realizare a creanțelor tuturor creditorilor, începând cu bilanțul de lichidare întocmit de lichidator, care are obligația să asigure plata creditorilor și continuând cu atragerea răspunderii organelor de conducere ale societății, în măsura în care aceasta însăși ar fi în imposibilitate de stingere a creanțelor datorate.
Opoziția reclamantei împotriva acestei hotărâri, pe considerentul că societatea are datorii către bugetul de stat, a fost apreciată ca neîntemeiată, reținându-se că aceasta poate să-și asigure realizarea creanței sale, în sumă de 368 lei, în cadrul procedurii de lichidare a societății.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Pitești, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și admiterea cererii de opoziție împotriva Hotărârii nr.1/7.07.2009, privind dizolvarea
În motivare, se arată că asociatul a hotărât dizolvarea, în vederea lichidării, potrivit art.227 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990.
În această situație, recurenta nu este în măsură să-și recupereze creanțele față de societate, în sumă de 368 lei, pentru care a fost începută procedura de executare silită.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.227 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990 republicată, reglementează cazul dizolvării voluntare a societății comerciale, care lasă la latitudinea asociaților aprecierea motivelor obiective pentru luarea unei asemenea hotărâri, cum este de exemplu imposibilitatea realizării obiectului de activitate.
Nu se arată în lege că existența unor datorii ale societății interzice dizolvarea pe această cale, putându-se face aplicarea, după caz, a dispozițiilor art.2371din Legea nr.31/1990.
Pentru aplicarea acestui text, însă, este necesară efectuarea de probatorii, din care să reiasă că asociații, în frauda creditorilor, au abuzat de caracterul limitat al răspunderii sale și de personalitatea juridică distinctă a societății, dispunând de bunurile societății ca și cum ar fi bunurile proprii sau diminuând activul societății, în beneficiul personal ori al unor terți, cunoscând sau trebuind să cunoască faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măsură să își execute obligațiile.
Or, în speță, pe calea opoziției formulată de către creditoare, nu s-au adus atare dovezi și, de altfel, nici nu au fost invocate modalitățile în care asociatul ar abuza de caracterul limitat al răspunderii sale și de personalitatea juridică distinctă a societății.
Debitul datorat, reprezentând creanță fiscală, poate fi recuperat în faza lichidării, care urmează dizolvării societății și în care, se stabilește exact activul și pasivul pentru stingerea obligațiilor sociale.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 Cod procedură civilă raportat la art.62 din Legea nr.31/1990, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.141/CC/17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind, cu sediul în Pitești, str.-, -5A,.A,.1,.4, jud.A și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești, B-dul - nr.29, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./8.02.2010
GM/5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
