Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 165/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 165/R-COM
Ședința publică din 5 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de debitoarea SC SRL, cu sediul în comuna, sat, jud.A împotriva sentinței nr.994/F din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată-creditoare fiind. cu sediul în Sf.G, nr.13, Bl.13,.C,.1, jud.H și administrator judiciar, domiciliat în Pitești, str.- T, Bl.16,.D,.4, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta prin administratorul societății și administratorul judiciar, lipsă fiind intimata-creditoare.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Administratorul judiciar, având cuvântul, arată că înțelege să susțină recursul debitoarei, solicitând proba cu înscrisuri, pentru a dovedi că societatea și-a achitat creanțele.
Instanța apreciază ca fiind utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisuri, urmând aoa dmite.
Administratorul judiciar depune la dosar un borderou cu acte și arată că nu mai are alte cereri.
Constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Administratorul judiciar solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cauza a fost judecată cu lipsă de procedură, creditoarea nefiind citată în Ungaria unde își are sediul, ci în Sf. Deși nu invocat acest motiv de recurs, fiind de ordine publică, trebuie avut în vedere de instanță.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la 14 iulie 2009, creditoarea SC Ungaria - în calitate de administrator al mandatarului SC SRL Sf.G - a chemat în judecată pe debitoarea SC SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună deschiderea procedurii falimentului față de aceasta, pentru recuperarea creanței sale în sumă de 20.557,62 Euro.
În motivarea cererii, a arătat că a încheiat cu debitoarea o serie de contracte de vânzare-cumpărare în rate, având ca obiect vehicule, a căror plată avea scadența la 30 de zile de la emiterea facturilor. Prețul total al contractelor s-a ridicat la suma de 191.273 Euro, din care debitoarea nu a achitat debitul în cuantum de 115.116 Euro.
Creanța născută în baza contractului încheiat cu debitoarea se compune din suma de 17.588 Euro rate neachitate, 2.504,62 Euro penalități întârziere și 465 Euro rate de asigurare, în total 20.557,62 Euro, însă, în raport de valoarea totală a contractelor menționate anterior se impune ca aceasta să fie înregistrată în tabelul creanțelor și cu diferența de 135.773,62 Euro, rămasă neachitată.
Tribunalul Comercial Argeș - prin sentința nr.994/F/26.10.2009 - a admis cererea creditoarei și, în temeiul art.33 alin.6, raportat la art.1 alin.1 din Legea nr.85/2006 a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, a numit administrator judiciar cu atribuțiile prevăzute de art.20 din lege, căruia i-a pus în vedere să notifice deschiderea procedurii în vederea efectuării mențiunii în temeiul art.61 din lege, a fixat termene pentru depunerea declarațiilor de creanță, verificarea acestora și definitivarea tabelului creanțelor, a dispus convocarea primei ședințe a adunării creditorilor și a fixat termen în continuarea procedurii, la 11.01.2010.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, la data de 14.07.2009, s- formulat cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, care a fost comunicată acesteia, însă debitoarea nu a formulat contestație, potrivit art. 33 alin.6 din legea insolvenței, astfel s-a apreciat că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită de actele de la dosar, respectiv contractul de vânzare cumpărare în rate(7-47) și facturile fiscale (48-76).
De asemenea, s-a constatat că valoarea creanței comerciale este în cuantum de 135.673,62 Euro, și că sunt îndeplinite condițiile art.33 alin.6 rap.la art.1 alin.1 din Legea nr.85/2006, împrejurare în raport de care a admis cererea creditoarei.
Împotriva acestei sentințe, s-a formulat recurs, în termen legal, de către debitoare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond - judecător sindic - a admis cererea creditoarei, fără a observa că inclusiv creditoarea a precizat că o parte din debit a fost achitat, în mod voluntar, de către debitoare și că se dorește rezolvarea amiabilă a litigiului dintre părți;
- instanța de fond, a încălcat dreptul de dispoziție al părților, prin faptul că nu s-a pronunțat pe cererea se suspendare în temeiul art.242 proc.civ. solicitată de acestea în vederea stingerii litigiului, motiv pentru care nu a formulat contestație la cererea introductivă.
- de asemenea, nu s-a observat că societatea debitoare nu este în stare de insolvență și are capacitatea de a achita debitul, dar nu s-a realizat plata integrală datorită neînțelegerilor intervenite între părți în legătură cu derularea contractelor; prin aceasta instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, în sensul că nu i-a dat posibilitatea de a dovedi capacitatea financiară și inexistența stării de insolvență, anterior pronunțării asupra cererii de deschidere a procedurii;
- până la pronunțarea hotărârii în discuție, din cuantumul total al creanței pretinse de creditoare, respectiv 20.557,32 Euro, a achitat suma de 18.044,70 Euro;
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii pentru a da posibilitatea administrării probatoriului necesar dovedirii netemeiniciei cererii introductive.
La termenul din 5 februarie 2010, prin concluziile scrise, recurenta a invocat și motivul prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, susținând că reclamanta-creditoare nu a fost citată la sediul său din Ungaria, așa cum a fost menționat în cererea introductivă, ci numai la sediul din Sf.G, unde se afla mandatarul acesteia.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă, se reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, referitor la motivul prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, motiv de ordine publică, instanța îl apreciază ca nefondat întrucât, din lecturarea cererii introductive, se reține că susținerea recurentei nu este de natură a produce o vătămare față de sine, ci numai a creditoarei din speță, creditoare care nu a formulat recurs în cauza de față; prin urmare, numai aceasta ar fi putut fi lezată de citarea cu încălcarea dispozițiilor art.87 pct.8 din Codul d e procedură civilă.
Afirmația este, însă, nejustificată și pentru faptul că SC Ungaria a precizat, în cererea introductivă, citarea sa la domiciliul ales din Sf.G,-,.13,.C,.1, unde are sediul mandatarul său, astfel că, instanța a procedat legal când a dispus citarea la acest sediu.
Nici critica vizând omisiunea instanței de a se pronunța pe cererea de suspendare, întemeiată pe art.242 Cod procedură civilă nu este justificată, întrucât în materia insolvenței nu operează această instituție, față de caracterul special al unei asemenea proceduri concursuale și celeritatea soluționării ei în vederea recuperării creanțelor creditorilor înscriși la masa credală.
Referitor la fondul cauzei, însă, criticile recurentei sunt justificate în primul rând pentru că decizia nu este motivată, contrar prevederilor art.261 pct.5 Cod procedură civilă, care consacră principiul potrivit căruia hotărârea trebuie să fie motivată, judecătorul fiind dator să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Simpla referire la întrunirea condițiilor cuprinse în art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, pe care trebuie să le întrunească creanța, nu reprezintă o motivare în fapt a convingerii instanței, mai concret expresia analizării fondului cauzei, situație ce duce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar și, implicit, la atragerea casării hotărârii.
În al doilea rând, în speță, din conținutul cererii introductive se reține că societatea creditoare a indicat un cuantum al creanței de 20.557,62 Euro, pe care l-a considerat ca întrunind condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006, dar și a sumei de 135.673,62 Euro, diferența prețului integral al contractului, până la suma de 191.273 Euro. Însă, judecătorul sindic a reținut că s-ar fi solicitat o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 135.673,62 Euro, fără a verifica creanța cu care a fost învestit și, ca atare, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, dar și starea de solvabilitate a debitoarei.
Or, neplata la scadență trebuie să fie efectul incapacității debitorului de a plăti datoria cu sumele de bani disponibile, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, dimpotrivă, însăși reclamanta-creditoare a făcut mențiunea că debitoarea a achitat o parte din preț și se încearcă rezolvarea amiabilă a litigiului.
De asemenea, se constată că recurenta-debitoare a depus o serie de facturi în dovedirea achitării creanței solicitate de creditoare și prin aceasta justificarea susținerii inexistenței incapacității de plată, înscrisuri regăsite și la instanța de fond, dar neluate în considerare de către aceasta.
Ca atare, hotărârea în discuție nefăcând referiri exprese la condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească creanța, nu se poate, așa cum s-a subliniat, exercita controlul judiciar asupra acesteia, astfel că se impune trimiterea cauzei la aceeași instanță, ocazie cu care se va verifica situația financiară a debitoare în raport de probatoriul administrat, precum și verificarea existenței altor creditori, cu creanțe anterioare sentinței de deschidere a procedurii.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 5 Cod procedură civilă, coroborat cu disp. Legii nr.85/2006, urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță - judecător sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea SC SRL, cu sediul în comuna, sat, jud.A, împotriva sentinței nr.994/F din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată-creditoare fiind SC. cu sediul în Sf.G, nr.13,.13,.C,.1, jud.H și administrator judiciar, domiciliat în Pitești, str.- T,.16,.D,.4, jud.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - judecător sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.IB/10.02.2010
EM/7 ex.
Jud.sindic.Gh.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
