Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 205/
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1653/15.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, formulată de revizuenta - SRL T, în contradictoriu cu intimata - ROMANIA SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea revizuentei, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, intimata a depus cerere de renunțare la judecata recursului declarat în dosarul nr-, întrucât debitoarea a achitat debitul în totalitate.
Reprezentantul revizuentei depune delegație de reprezentare, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar și copia unui ordin de plată conform căruia revizuenta a achitat creanța.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuentei solicită să se ia act de cererea de renunțare la judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1653/R/15.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- s-a admis recursul declarat de creditoarea - ROMANIA SRL împotriva sentinței civile nr. 702/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata-debitoare - SRL, a fost modificată în tot sentința recurată în sensul că: a fost respinsă contestația debitoarei - SRL, s-a admis cererea creditoarei - ROMANIA SRL în contradictoriu cu debitoarea - SRL și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare, s-a trimis cauza Tribunalului Timiș prin judecătorul sindic în vederea luării măsurilor corespunzătoare administrării procedurii insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că, prin sentința civilă nr. nr. 702/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de debitoarea intimată T și s-a respins cererea formulată de creditoarea - Romania SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, împotriva debitorului - SRL; s-a reținut obligația creditoarei de plată a sumei de 2380 lei, reprezentând cheltuieli de procedură, către debitoare.
Judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa reținut că, în cauză nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, în condițiile în care raporturile juridice între părți sunt complexe, presupun o analiză detaliată, întemeiată pe un probatoriu mai amplu, ce nu se poate face pe calea unei acțiuni de deschidere a procedurii insolvenței.
Curtea de Apel a constatat că recursul împotriva sentinței este fondat, pentru următoarele considerente:
Analiza de temeinicie a unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței formulate de către creditor presupune două direcții principale: analiza creanței debitorului din perspectiva condițiilor impuse de art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006 și, în cazul în care această condiție este îndeplinită sub forța prezumției de insolvență instituită prin lege, cercetarea apărărilor debitorului de natură a infirma puterea acesteia.
În cauză, cercetările de fapt ale instanței de fond s-au oprit la verificarea creanței creditoarei, autoare a cererii de deschidere a procedurii, concluzia judecătorului-sindic fiind aceea că pretenția afirmată de creditoare nu are trăsăturile unei creanțe certe, lichide și exigibile, dar și că potrivit dispozițiilor speciale ale Legii nr. 85/2006, analiza detaliată a probelor cauzei în raport cu apărările debitorului trebuia să facă obiectul unui proces de drept comun.
Aceste considerente nu sunt justificate.
Curtea a considerat că analiza în mod temeinic a creanței din perspectiva condițiilor prevăzute de lege incumbă judecătorului-sindic în cadrul unor verificări de fapt care se circumscriu unui litigiu obișnuit, chiar dacă legea care guvernează procedurile generale ale insolvenței este o lege specială. Nu s-a putut reține că necesitatea unui probatoriu complex nu cade în competența judecătorului-sindic, în măsura în care acest tip de analize este edificator pentru lămurirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței creditorului. De altfel, în condițiile în care creditoarea a pretins o creanță reprezentând prețul profilelor pvc marca veka, livrate debitoarei în temeiul contractului de livrare, anexat cererii introductive, de asemenea facturile emise de creditoare fiind anexate cererii introductive, iar creanța pretinsă este cea rezultată din evidențele contabile ale creditoarei, fiind reflectată în fișa de cont client, este surprinzător refuzul instanței de fond de a aprecia caracterul cert, lichid și exigibil al creanței "în lipsa înscrisurilor care să probeze acest lucru".
S-a observat că, principalele contestații ale debitoarei au vizat inexistența unui titlu executoriu - împrejurare lipsită de relevanță în procedura insolvenței, precum și cuantumul creanței pretinse, debitoarea afirmând că "valoarea debitelor este sub 10.000 lei", fără a indica însă cuantumul corect și fără a propune probe în dovedirea acestei susțineri. A mai invocat debitoarea că "cele mai multe din facturile (creditoarei) nu sunt nici măcar semnate de primire."
Curtea a subliniat că factura este, de regulă, un document unilateral, opozabil numai părții emitente, nu și destinatarului acesteia. Simpla recepție a facturii și aplicarea semnăturii de primire nu echivalează cu acceptarea facturii și a clauzelor scrise pe aceasta. Acceptarea trebuie să fie expresă și, pentru a fi opozabilă debitorului, trebuie să fie făcută de o persoană cu putere de reprezentare. Doar dacă aceste condiții sunt îndeplinite, factura are valoarea unui document contractual între părți. În speță însă, creditoarea nu s-a întemeiat pe facturile emise, ci pe contractul intervenit între părți, facturile fiind emise în executarea acestui contract și debitoarea necontestând livrarea produselor.
Într-adevăr, unele din facturile fiscale depuse în dosarul de fond nu poartă ștampila debitoarei ori semnătura vreunei persoane, însă acest aspect este lipsit de relevanță cât privește dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, cât timp scadența plății este de la emiterea facturii, și nu de la primire, conform art. 54 alin. 2 din Contractul de livrare.
De altfel, s-a constatat că, în recurs, creditoarea a depus și dovada recunoașterii debitului, prin angajamentul de plată semnat în aprilie 2008 debitoarea agreând stingerea datoriei conform graficului de eșalonare - 14.05.2008, 13.06.2008, 14.07.2008.
Nu s-a putut reține răsturnarea prezumției de insolvență, în condițiile în care debitoarea nu a probat existența lichidităților pentru plata în întregime a creanței pretinse, plățile parțiale făcute creditoarei nefiind suficiente.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire debitoarea - SRL, solicitând admiterea cererii de revizuire, rejudecarea recursului și, pe fond, respingerea recursului promovat de - ROMANIA SRL împotriva sentinței civile nr. 702/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș și menținerea acesteia ca temeinică și legală.
În motivare se arată că prin decizia atacată, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul promovat de - ROMANIA SRL împotriva sentinței civile nr. 702/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș prin care acesta a constatat că debitoarea nu se află în stare de insolvență și a dispus respingerea cererii de deschidere a procedurii prevăzută de Legea 85/2006. În recurs, Curtea de Apel Timișoaraa considerat că debitoarea se află în stare de insolvență și că, la data depunerii cererii introductive, creanța invocată de - ROMANIA SRL depășea pragul de 10.000 lei aplicabil în acea perioadă.
Se arată că prezenta cerere de revizuire se întemeiază pe înscrisuri doveditoare care nu au fost prezentate în faza de primă instanță și nici în cea de recurs și care, dacă ar fi fost cunoscute de instanța de recurs, ar fi fost de natură aod etermina pe această să respingă recursul și să mențină sentința primei instanței. Aceste înscrisuri arată că societatea nu este în stare de insolvență, ci are încasări curente și efectuează plăți curente.
Revizuenta arată că înscrisurile noi sunt:
1. Registre de încasări pe lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2009, însoțite de bonurile aferente, care evidențiază încasări constante, într-un cuantum total de circa 167.000 lei, adică o sumă de mai mult de 10 ori mai mare decât creanța pretinsă de creditoarea - ROMANIA SRL;
2. Registrul de casă pe semestrul al doilea al anului 2009 (01.06 - 30.11.2009), care demonstrează faptul că societatea are încasări zilnice, adică are activitate curentă, continuă, neaflându-se în încetare de plăți.
Se arată că înscrisurile doveditoare îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 322, pct.5 proc.civ.:
- sunt înscrisuri care nu au fost prezentate instanței, nici în primă instanță, nici în recurs;
- sunt înscrisuri pertinente și concludente, a căror luare în considerare ar fi putut înrâuri soluția instanței de recurs;
- înscrisurile nu au putut fi depuse dintr-o împrejurare mai presus de voința părților: chestiunile relevate de aceste înscrisuri (starea de activitate continuă a societății) nu au fost discutate în faza recursului. În această fază, discuțiile, atât ale părților cât și din partea instanței, s-au concentrat pe cuantumul creanței invocate de către - ROMANIA SRL și pe depășirea sau nu de către aceasta a pragului legal. Așadar, dezbaterile au vizat admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii insolvenței și nu temeinicia acesteia, adică existența sau nu a stării de încetare de plăți.
Pentru termenul de judecată din 11.02.2010, prin registratura instanței, creditoarea intimată - ROMANIA SRL a depus cerere de renunțare la judecată în dosarul nr- întrucât debitoarea a procedat la achitarea integrală a debitului invocat în cererea de declanșare a procedurii insolvenței, debit ce făcea obiectul dosarului în cauză.
Examinând cererea de revizuire, Curtea constată că este vădit nefondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 322, pct. 5.proc.civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În speță, înscrisurile invocate de către debitoare nu îndeplinesc condițiile textului de lege mai sus citat.
Înscrisurile reprezintă registre de încasări și registre de casă ale debitoarei, care au fost tot timpul în posesia sa, astfel că nu se poate susține că sunt "înscrisuri noi", care au fost descoperite după pronunțarea deciziei atacate.
Întrucât înscrisurile au fost în permanență în posesia și la dispoziția debitoarei, nu poate fi primită nici susținerea că ele au fost reținute de partea potrivnică sau că nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința debitoarei. Faptul că împrejurările relevate de către înscrisurile respective nu au fost discutate în faza recursului nu are nicio relevanță, întrucât debitoarea era liberă să le depună, mai ales că, în viziunea sa, probau lipsa stării de insolvență, ori discutarea acestei stări de insolvență este o chestiune primordială, atunci când se analizează cererea de declanșare a procedurii insolvenței.
Faptul că creditoarea - ROMANIA SRL a renunțat la judecata cererii sale de declanșare a procedurii de insolvență, după ce procedura a fost declanșată nu are nicio relevanță cu privire la soluționarea cererii de revizuire, întrucât această împrejurare nu poate fi analizată decât de judecătorul sindic, în cadrul procedurii insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de debitoarea - " " SRL împotriva deciziei civile nr. 1653/15.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED. /2.03.2010
TEHNORED. /2.03.2010
INSTANȚA DE RECURS: PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
JUDECĂTOR:
Se comunică 2 ex. - - SRL
- - ROMANIA SRL
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
