Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 202/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 202/
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 3220/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC PLUS SRL prin lichidator ACTIV GRUP A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, debitoarea prin lichidator a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3220/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în temeiul art.131 din Legea insolvenței s-a dispus închiderea procedurii debitoarei SC PLUS SRL și radierea din registrul comerțului, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, s-a dispus notificarea sentinței tuturor părților interesate, iar în baza art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus plata cheltuielilor de procedură în cuantum de 91,7 lei avansate de către lichidatorul judiciar ACTIV GRUP A precum și a onorariului de 3.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 10.11.2009 lichidatorul judiciar ACTIV GRUP A desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC PLUS SRL prin lichidator ACTIV GRUP Aas esizat judecătorul sindic, în baza art. 20, litera i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu incidența în cauză a art. 131 din aceeași lege, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, propunând închiderea procedurii ca urmare a neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin Sentința Comercială nr.1176/07.07.2009;
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și că s-a întocmit tabelul definitiv al creanțelor,
Constatând că primăria în a cărei rază teritorială își are sediul debitorul a comunicat că acesta nu figurează cu bunuri mobile ori imobile în evidențele fiscale,
Constatând că în averea debitorului nu există bunuri, că creditorii nu au avansat sume de bani pentru eventuala continuare a procedurii,deși li s-a transmis de către lichidator notificare în acest sens și s-a acorda de către judecătorul sindic termen pentru ași exprima poziția față de sesizarea incidenței în cauză a art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței;
Constatând că art. 131 corelat cu art. 20, litera i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede închiderea procedurii în orice stadiu al acesteia, singurele condiții fiind inexistența bunurilor și lipsa unor oferte de avansare de sume de bani de către creditori;
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea A, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, și de asemenea formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator conform art. 147, invocând în drept prevederile art. 2, 5, 18, 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct.9 și art. 3041.proc.civ.
În motivare creditoarea recurentă arată că potrivit art. 2 din Legea 85/2006 scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, scop care cere o serie de măsuri și diligențe în sarcina lichidatorului judiciar care nu poate propune închiderea procedurii decât dacă din evidențele contabile rezultă că nu sunt bunuri în inventar și dacă cu certitudine se constată că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată starea de insolvență a societății.
Se arată că pe parcursul perioadei scursă de la deschidere și până la închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu a întreprins toate măsurile privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență.
Potrivit art.5 din Legea 85/2006 "Organele care aplică proceduri sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni.", invocând și art. 4 din aceeași lege.
De asemenea, se arată că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Recurenta mai arată că nu poate fi acceptată o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii 85/2006.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
De asemenea, mai consideră că se impunea formularea unei plângeri penale întrucât fostul administrator nu a depus documentele financiare ale societății cu rea credință, stare de fapt ce are o serie de consecințe asupra analizei situației de insolvență a debitorului și a răspunderii administratorului.
În cauză s-a depus de către intimata lichidator ACTIV GRUP A întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, motivând în fapt această poziție procesuală în raport de motivele invocate de recurentă.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate de către creditoare, a apărărilor formulate de către lichidatorul debitoarei precum și potrivit disp.art. 304, 304 ind.1 C,proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru motivele ce succed.
Astfel, așa cum rezultă din petitul cererii de recurs și din concluziile aceleiași cereri, creditoarea a Municipiului A critică hotărârea primei instanțe pentru neefectuarea unui anumit demers de către lichidatorul judiciar și în acest sens, necontinuarea procedurii de lichidare până la finalizarea demersului respectiv.
În concret, creditoarea are pretenția ca lichidatorul judiciar să introducă o plângere penală împotriva administratorului social al debitoarei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006.
Curtea statuează că această critică este neîntemeiată, pe de o parte, respectiv este formulată pentru prima dată ca o cerere distinctă în recurs.
În ceea ce privește lipsa de temei a unei astfel de critici, Curtea relevă că infracțiunea prev. de art. 147 din Legea 85/2006 încriminează fapta administratorului, directorului ori reprezentantului legal al debitorului persoană juridică, de a pune la dispoziția judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prev. de art. 35 documentelor și informațiilor prevăzute la art. 28 alin.1 lit.a-f ori împiedicarea acestora cu rea credință de a întocmi documentația respectivă.
Din conținutul Capitolului V al Legii 85/2006 rezultă că infracțiunile reglementate în cadrul art. 143-147 se urmăresc și se judecă după procedura procesual penală de drept comun. Prin consecință, au dreptul de a formula sesizarea sau plângerea penală cu privire la săvârșirea oricăreia dintre aceste infracțiuni, inclusiv relativ la infracțiunea prevăzută de art. 147, orice persoană interesată, punerea în mișcare a acțiunii penale nefiind condiționată de calitatea persoanei vătămate printr-o astfel de acțiune. De altfel, nici una dintre aceste infracțiuni nu este exceptată de la principiul oficialității, potrivit art. 279.proc. pen. ci dimpotrivă, se aplică modurile de sesizare prevăzute de art. 221 alin.1 proc.pen.
Prin urmare, nimic nu o împiedică pe creditoarea recurentă să recurgă la formularea unei plângeri penale împotriva administratorului social al debitoarei, fie în cadrul procedurii, fie după închiderea acesteia, întrucât răspunderea penală a administratorului social pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006 nu depinde de modul de rezolvare a procedurii insolvenței debitoarei.
Curtea mai relevă că în fața judecătorului sindic creditoarea nu și-a manifestat în nici un mod intenția de a introduce o plângere penală împotriva administratorului social, iar lichidatorul nu poate fi obligat la a înregistra o astfel de plângere penală, pe calea unei hotărâri judecătorești.
Sub acest ultim aspect, nici o dispoziție a Legii insolvenței nu îi impune administratorului judiciar sau lichidatorului un astfel de demers judiciar cu caracter procesual-penal.
Judecătorul sindic în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite cerințele cumulative stabilite de art. 131 care să impună închiderea procedurii de insolvență în ce privește lipsa bunurilor, lichidităților, a creanțelor sau alte mijloace de obținere a fondurilor pentru îndestularea creditorilor, coroborat cu refuzul acestora de a avansa sumele necesare administrării procedurii, fără ca recurenta să aducă dovezi de natură a schimba această stare de fapt.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență și care a fost publicat și în, însă creditorii inclusiv recurenta, au dat dovadă de pasivitate pe parcursul derulării procedurii, în condițiile în care nu s-au prezentat la adunarea generală din 24.09.2009, și de altfel la nici un termen acordat de judecătorul sindic, nu au formulat cerere de autorizare în condițiile art. 138 alin.3 din lege și nu au formulat nici obiecțiuni la raportul de închidere a procedurii.
În aceste condiții în care recurenta nu și-a exercitat drepturile procesuale și nu a manifestat interes pe parcursul derulării procedurii la instanța de fond, criticile generice cu privire la acțiunile lichidatorului sunt nefondate.
Pe cale de consecință, văzând art. 312.proc.civ. și fără a identifica motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, se va respinge recursul creditoarei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 3220/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED. //16.02.2010
TEHNORED. AT/16.02.2010.
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Se comunică 2 ex: a Municipiului
SC PLUS SRL prin lichidator ACTIV GRUP
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
