Spete procedura insolventei. Decizia 204/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 204/
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC SA B, împotriva sentinței comerciale nr. 685/JS/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC Ungar SRL Reșița, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, atât creditoarea recurentă cât și debitoarea intimată au depus concluzii scrise, creditoarea depunând și ordinul de plată privind taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 685/JS/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în temeiul art.33 alin.(2), din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, s-a admis contestația formulată de către pârâta debitoare Societatea comercială " " L Reșița, având - și înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului al județului C-S, sub nr.J-, în contradictoriu cu reclamanta creditoare Societatea comercială " " A, cu sediul în municipiul B, și, în consecință a stabilit că pârâta debitoare Societatea comercială " " L Reșița, județul C-S, nu este în stare de insolvență în sensul prevederilor Legii nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
S-a respins cererea introductivă formulată de către reclamanta creditoare Societatea comercială " " A, B, prin care s-a solicitat să se dispună deschiderea procedurii insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006, împotriva pârâtei debitoarei Societatea comercială " " L Reșița, județul C-S, precum și pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului social al pârâtei debitoare societate comercială.
S-a constatat că cererea introductivă formulată de către reclamanta creditoare societate comercială, prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006, împotriva pârâtei debitoare societate comercială, precum și pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului social al pârâtei debitoare societate comercială, este lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei pe rolul Tribunalul C-S la data de 13 noiembrie 2007, ără cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin cererea introductivă înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr- din data de 31 august 2009, reclamanta creditoare Societatea comercială " " A, B, a chemat în judecată pe pârâta debitoare Societatea comercială " " L Reșița, județul C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâta debitoare societate comercială se află în stare de insolvență și, în consecință, împotriva sa să se dispună deschiderea procedurii insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, cu atragerea răspunderii personale a administratorului social.
În susținerea cererii introductive de către reclamanta creditoare se învederează, în esență, că între cele două părți litigante a fost încheiat contractul de subînchiriere și de fudejusiune la data de 21.03.2008. Pârâta debitoare societate comercială avea obligația de plată a chiriei în sumă de 313,38 Euro/lună la care se adaugă TVA. Întrucât debitoarea Societatea comercială " " L Reșița, județul C-S, nu și-a îndeplinit obligațiile de plată stabilite contractual, neachitând sau achitând parțial facturile emise, îi datorează suma de 12.118,83 lei, la care se adaugă penalități în sumă de 22.683,73 lei, deci pârâta debitoarei îi datorează în total suma de 34.802,73 lei.
Împotriva cererii introductive, în condițiile prevăzute la art.33 alin.(2) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, de către pârâta debitoare societate comercială s-a formulat contestație, prin care s-a solicitat să se constate că nu se află în stare de insolvență și, în atare situație să se dispună respingerea cererii introductive formulată de către reclamanta creditoare Societatea comercială " " A, B, ca fiind neîntemeiată.
În susținerea contestației sale, de către pârâta debitoare societate comercială se învederează, în esență, că facturile -.04.2008 a fost achitată eșalonat la înțelegere cu creditoarea, pe perioada cât cele două părți litigante nu aveau contract încheiat; Facturile 3789/2008; 3901/2008; 4150/2009 au fost achitate la data când acestea au fost comunicate, rtespectiv o0dată cu notiftricarea pe care am primit-o în data de 06.07.2009 de la executor; Factura proformă nr.07/02.06.2009, comunicată odată cu notificarea prin executor judecătoresc neachitată, având în vedere faptul că sunt 4 luni de chirie, iar pârâta debitoare a părăsit spațiul de la data încetării contractului respectiv 21.03.2009, deci debitoarea pârâtă mai avea de achitat chiria pentru două luni, respectiv februarie și martie 2009, conform contractului, luni pentru care nu s-a emis facturi.
După cum rezultă din cererea introductivă, reclamanta creditoare avea față de pârâta debitoare societate comercială o creanță de 34.802,56 lei, reprezentând 12118,83 lei chirie neachitată și 22.683,73 lei penalități de întârziere. Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta creditoare recunoaște că pârâta debitoare i-a mai achitat suma de 4.260,85 lei, deci a mai rămas de plată suma de 30.541,71 lei.
S-a constatat, însă, că pârâta debitoare societate comercială a contestat suma solicitată la plată de către reclamanta creditoare, făcând dovada achitării debitului prin situațiile facturilor emise și achitate(43 dosar).
Având în vedere dispozițiile cuprinse în art.3, pct.6 din Legea nr.85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva debitorului este certă lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Creanța creditoarei nu este lichidă, întrucât cuantumul acesteia nu este precis determinat, fiind contestat de către debitoare.
Prin întâmpinarea formulată reclamanta creditoare, învederează instanței, că debitoarea reclamantă a mai achitat din debitul restant suma de 4.260,85 lei, rămânând un rest de plată de 30.541,71 lei, precizându-și astfel și cererea introductivă
Constatând că o parte din plăți au fost făcute, însă creditoarea și debitoarea fac afirmații diferite în ce privește valoarea penalităților de întârziere, creditoarea nu a dovedit cu certitudine valoarea lor, prin urmare nu a fost atins plafonul minim, prevăzut de Legea nr.277 din 7 iulie 2009 privind aprobarea OUG nr.173/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.85/2006, privind procedura insolvenței
În atare situație s-a constatat că pârâta debitoare societate comercială nu se află în stare de insolvență în sensul prevederilor art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Împotriva sentinței a declarat în termen recurs creditoarea SC SA care invocând art. 304 pct.9 proc.civ. a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate și în fond admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței cu motivația că judecătorul nu a avut timp să analizeze probele de la dosar, fie a fost subiectiv în soluționarea cererii și a acordat circumstanțe pârâtei și astfel judecătorul nu a motivat în concret cauzele pentru care a respins cererea de chemare în judecată.
De asemenea, consideră că apărările formulate prin contestație nu sunt susținute de înscrisuri întrucât spațiul din cauză a fost predat doar în luna iunie 2009 și nu februarie 2009, sens în care debitoarea a indus în eroare instanța, care avea obligația legală de a verifica susținerea debitoarei prin probele administrate.
Motivarea instanței nu are legătură cu cauza întrucât contestația ar fi trebuit respinsă ca neîntemeiată cât timp se fac afirmații false în legătură cu perioada de timp cât a folosit spațiul comercial.
Intimata debitoare prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței, cu motivația că obligația sa consta în plata chiriei în baza contractelor încheiate, iar aceasta a fost executată prin achitarea facturilor fie integral fie eșalonat, însă factura pro forma nu a fost plătită întrucât sunt facturate patru luni de chirie în afara contractului și după părăsirea spațiului începând cu 21.03.2009, astfel că în final creanța creditoarei nu are un cuantum precis determinat și nu îndeplinește cerințele de lichiditate și certitudine.
Examinând calea de atac formulată de creditoare conform motivelor invocate în scris și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea apreciază ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Cererea introductivă a creditoarei a avut conform susținerilor acesteia drept temei, o creanță totală de 34.802,56 lei, după care, aceeași creditoare prin înscrisul de la fila 65 dosar fond, denumit întâmpinare, a solicitat instanței să constate o creanță certă și lichidă de 30.541,71 lei față de debitoarei, izvorâtă din plata chiriei și penalități aferente.
Cu toate acestea, examinând înscrisurile de la dosar, instanța de control judiciar reține că această creanță solicitată nu este în realitate peste valoarea prag de 30.000 Ron așa cum impune prevederile art. 3 pct.12 din Legea nr. 85/2006 ca un cuantum minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea de către un creditor.
Concluzionăm în acest sens în raport de caracterul incert a unor sume de bani invocate de creditoare constând în cele înscrise în factura pro forma din 02.06.2009 care se referă la un cuantum al chiriei până la 02.06.2009 deși contractul între părți în baza căruia s-a solicitat această chirie a expirat la 21.03.2009 precum și penalitățile solicitate cu acest titlu și înscrise în nota de calcul, aferente sumei de mai sus și pentru care părțile nu mai aveau contract scris valabil și clauză penală în acest sens.
Nu au relevanță aspectele invocate de creditoare cu privire la folosința spațiului, data efectivă a predării acestuia, aspecte care odată litigioase între părți, nu conferă certitudine creanței solicitate de creditoare.
În aceste condiții, în mod corect judecătorul sindic a apreciat că se impune admiterea contestației și respingerea cererii introductive, cu atât mai mult cu cât nu este de reținut nici starea de insolvență a debitoarei.
Pe cale de consecință, se apreciază că nu sunt motive de modificare ori casare a hotărârii și văzând art. 312.proc.civ. precum și art. 8 din Legea 85/2006, se va respinge ca nefondat recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea SC SA B, împotriva sentinței comerciale nr. 685/JS/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED.// 16.02.2010
TEHNORED. /16.02.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Se comunică 2 ex.: - SC SA
- SC Ungar SRL Reșița
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
