Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1180/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1180
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea recurentă A împotriva sentinței comerciale nr.1520/23.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar Casa de Insolvență A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1520/23.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arads -a închis procedura insolvenței declanșate de creditoarea - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006,împotriva debitoarei - SRL și s-a dispus: descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, plata retribuției administratorului în sumă de 3.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, respectiv 17 februarie 2009 - 23 iunie 2009, plată ce se va efectua din fondul de lichidare prevăzut la art.4 al.4 și 5 din Legea nr. 85/2006; radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, precum și notificarea sentinței de închidere către DGFP A și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că prin Sentința nr. 270 din 17.02.2009 s-a admis cererea formulată de creditoarea F-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006 împotriva debitoarei - SRL, prevăzută de Legea nr.85/2006 și desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei Casa de Insolvență A, cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Din adresa emisă de Primăria municipiului A nr. -/2008, a rezultat că debitoarea nu figurează cu bunuri mobile ori imobile în evidențele fiscale.
Prin raportul depus la dosar, reprezentanta lichidatorului judiciar, întrucât în averea debitorului, nu au fost identificate bunuri, a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic văzând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că, debitoarea nu deține bunuri, în baza art.131 din Legea nr.85/2006, a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând admiterea acestuia și, în principal casarea cu trimitere, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii de lichidare judiciară și formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art.138 din Legea nr.85/2006 și formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator al debitoarei, conform art.147 din Legea nr.85/2006, republicată.
În motivarea recursului, creditoarea arată că, în conformitate cu art.2 din Legea nr.85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii, iar, dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și numai dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, numai atunci judecătorul sindic poate dispune închiderea procedurii potrivit art.131 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.5 din Legea nr.85/2006 "organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, administratorul și lichidatorul. Organele prevăzute la alin.(1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
Potrivit art.4 din Legea nr.85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic".
Creditoarea recurentă arată că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art.138 din Legea nr.85/2006 și că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a procedurii falimentului cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 din Legea insolvenței.
De asemenea, creditoarea recurentă arată că, lipsa actelor societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment, precum și faptul că nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva electronică de gajuri mobiliare și la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
Recurenta creditoare susține că lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății.
Creditoarea recurentă consideră că, în aplicarea art.147 din Legea nr.85/2006, o plângere penală împotriva fostului administrator al societății se impunea, întrucât acesta nu a depus documentele financiare ale societății, acest fapt fiind o dovadă a relei credințe, o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență, de fapt prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse și ca atare este inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lipsa de bunuri.
Casa de insolvență, în calitate de lichidator al debitoarei - SRL, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că a procedat, în temeiul prev. art.48 din Legea cadru la notificarea tuturor instituțiilor bancare din România în vederea identificării și indisponibilizării conturilor debitoare, neidentificându-se disponibilități financiare în averea debitoarei, iar creditoarea A nu a înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
Având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării coroborat cu faptul că au putut fi identificate nici un fel de bunuri în averea sa, precum și faptul că, creditoarea nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, lichidatorul arată că a formulat cerere de închidere a procedurii întemeiată pe prevederile art.131 din Legea insolvenței, situație în care nu poate fi vorba de un raport final ce necesită a fi comunicat administratorului special al debitoarei și creditorilor acesteia.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza înscrisurilor din dosar, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei care s-ar fi putut dispune dacă s-ar fi continuat procedura și că nu s-a formulat o plângere penală împotriva fostului administrator social.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi continuată procedura, în vederea formulării unei cereri potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, nu aparține în mod direct creditorilor debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Pe de altă parte, faptul că ar fi fost necesară formularea unei plângeri penale, așa cum susține aceeași creditoare, nu este de natură să ducă la admiterea căii de atac. Și în condițiile art. 147 din Legea insolvenței, este la latitudinea practicianului în insolvență desemnat în derularea procedurii dacă formulează sau nu o astfel de plângere. Nu este de competența judecătorului sindic ori a instanței de recurs să poată impune efectuarea vreunui demers juridic.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea A împotriva sentinței comerciale nr.1520/23.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./10.11.09
tehn./ 2 ex./10.11.09
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
