Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1204/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DECIZIA CIVILĂ -.1204/
Ședința publică de la data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz |
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu |
Judecător - - |
Grefier |
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea DGFP, cu sediul în A, BD. - -.79, JUD. A împotriva sentinței civile nr. 1481/22 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în NĂDLAC, STR. - -.25, JUD.A, PRIN LICHIDATOR CASA DE INSOLVENȚĂ cu sediul în A, STR. - - - - -.1a,. 3a,.2, JUD.
La apelul nominal făcut în ședință a răspuns lichidator CASA DE INSOLVENȚĂ prin, care depune împuternicire la dosar.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Lichidatorul prin reprezentant depune la dosarul cauzei întâmpinare.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recurs.
Lichidatorul prin reprezentant solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin Sentința Civilă Nr. 1481/ 22 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosarul nr- s-a dispus în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL și radierea acesteia din registrul comerțului.
A reținut prima instanță că,
"La data de 22 iunie 2009 lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL, a relevat incidența în cauză a art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței întrucât în averea debitorului nu există bunuri,
Constatând că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, deși procedura se derulează în scopul acoperirii pasivului debitorului, deci creditorii sunt cei interesați la mărirea averii debitorului în vederea satisfacerii cât mai complet a creanțelor acestora,
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 51 din data de 19 ianuarie 2009;
Constatând că potrivit art. 20 al. 1 lit. i raportat la art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței închiderea procedurii în condițiile în care nu există bunuri în averea debitorului și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii este obligatorie,
În temeiulart. 131din Legea privind procedura insolvenței va dispune încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
În baza art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței va fi dispusă plata din fondul de lichidare a cheltuielilor aferente continuării procedurii."
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul continuării procedurii de insolvență.
A apreciat recurenta că nu sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor necesare identificării bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul debitoarei, impunându-se obținerea actelor, dacă este cazul chiar formulându-se plângere penală împotriva administratorului societății debitoare.
În drept recurenta a invocat prevederile art. 131, 147 din Legea nr. 85/2006 și cele ale art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Codul d e procedură civilă.
Debitoarea intimată, legal citată prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că s- au efectuat demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile supuse impozitării cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Primăriei Municipiului A și Primăriei Nădlac, constatând că asemenea bunuri nu există. Totodată, lichidatorul a procedat, în temeiul art. 48 din Legea insolvenței, la notificarea tuturor instituțiilor bancare din România în vederea indisponibilizării conturilor debitoarei, nefiind identificate niciun fel de disponibilități financiare. În același timp, instituția creditoare nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare, necesare continuării procedurii. Având în vedere această stare de fapt, lichidatorul consideră că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 131 din legea-cadru, text care prevede expres posibilitatea judecătorului-sindic de a da o sentință de închidere a procedurii, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, creditorii fiind notificați în vederea exprimării poziției lor cu privire la propunerea de închidere a procedurii.
Examinând recursul declarat, în baza art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 și art. 312 din Codul d e procedură civilă, prin prisma motivelor arătate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea judecătorului-sindic fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Astfel, față de cele arătate de lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A prin rapoartele de activitate depuse la dosarul de primă instanță, în special în cel de la termenul de judecată din 22 iunie 2009 în care acesta a propus închiderea procedurii de insolvență declanșată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 pe seama debitoarei SC SRL întrucât în averea societății falite nu există niciun bun care să poată fi valorificat, în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 131 din legea menționată, dispunând închiderea procedurii colective.
Acest text de lege statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, modificată, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că niciunul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată, această normă fiind pe deplin aplicabilă în speță.
Criticile recurentei privitoare la neincidența în cauză a dispozițiilor acestui articol nu sunt întemeiate, cât timp niciunul dintre creditorii înscriși la masa credală, deși legal notificați de către practician, nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare. Prin acest caz de închidere a procedurii de insolvență legiuitorul a avut în vedere faptul că dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare nu se mai justifică menținerea procedurii deschisă. Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezidă în aceea că scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfășurarea ei, prin asemenea cheltuieli înțelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvență. Din dispozițiile legale mai sus redate rezultă fără dubiu că pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 131 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: inexistența bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative și faptul că niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli. În speță, ambele condiții sunt îndeplinite, lichidatorul judiciar în urma demersurilor efectuate neidentificând bunuri în averea debitoarei falite, iar creditorii, deși notificați de către practician pentru a arăta dacă înțeleg să avanseze sumele necesare continuării administrării procedurii (filele 121-124 dosar de fond) nu au răspuns acestei solicitări.
În atare condiții în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 131, menirea acestei dispoziții fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare constituit în condițiile art. 4, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Cu toate că recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas usținut că practicianul nu ar fi întreprins toate măsurile ce s-ar fi impus pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul debitoarei, Curtea apreciază că nici această critică nu poate fi primită.
Din adresa nr. 8874/19.06.2009 a Primăriei Orașului Nădlac (fila 124 dosar de fond) reiese că debitoarea nu figurează în evidențele acestei instituții. De asemenea, în urma investigațiilor efectuate lichidatorul judiciar nu a descoperit bunuri sau alte valori în averea debitoarei, astfel că nu i se poate imputa acestuia că nu a depus diligențele necesare în vederea identificării bunurilor societății falite. Mai mult decât atât, recurenta nu a indicat care ar fi probele din care ar rezulta că debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu sau ce anume consideră că mai trebuia făcut în cauză.
Este adevărat că în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, respectivele organe trebuind să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni. Însă, aceasta nu înseamnă că în mod automat practicianul trebuie să formuleze plângere penală astfel cum a pretins recurenta. Nimic nu împiedica instituția recurentă, ce este unul dintre creditorii care și-au declarat creanța la masa credală, să formuleze plângere penală împotriva fostului administrator social pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 147 din Legea nr. 85/2006, modificată.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de instituția creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare DGFP, cu sediul în A, BD. - -.79, JUD., împotriva sentinței civile nr. 1481/ 22 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în NĂDLAC, STR. - -.25, JUD. PRIN LICHIDATOR CASA DE INSOLVENȚĂ cu sediul în A, STR. - - - - -.1a,. 3a,.2, JUD.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. RS/ Thred. AL /2 ex/30.10.2009,
Prima instanță - TRIBUNALUL ARAD
Judecător sindic Ioan Foltean
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
