Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1319/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1319/COM
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.1057/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată T prin lichidator judiciar, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri formulate și excepții de invocat se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1057/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s- respins ca inadmisibilă cererea de autorizare pentru depunerea acțiunii privind angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și susținută de creditoarea a închis procedura insolvenței și radierea debitoarei din registrul comerțului, a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitoare, și averea ei, creditori, titularii de garanții, acționari sau asociați.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 25.06.2009, lichidatorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului.
În temeiul art. 131 din legea insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat cerere de autorizare pentru depunerea acțiunii privind angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, invocând decizia nr.549/2007 care a stabilit că dispozițiile art.138 alin.3 din Legea insolvenței sunt constituționale și, în condițiile în care nu a formulat un comitet al creditorilor, oricare dintre creditori este îndreptățit să exercite personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina Comitetului Creditorilor.
A învederat că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii administraților în baza art.138 alin.1 lit.d pentru că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, dar cu referire și la art.73 alin.1 lit.c, alin.2, art. 134 alin.1 și 2 și art.181 din Legea nr.31/1990, precum și art.11 alin.4 din Legea nr. 82/1991, legea contabilității.
Cu privire la cererea formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și susținută oral de creditoarea T, văzând modificarea adusă art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 prin art.20 din OUG nr. 173/2008, potrivit căruia, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei ajuns în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de conducere și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, precum și concluziile lichidatorului judiciar, care a precizat că nu a întocmit raportul cu cauzele conform dispozițiilor art.59 alin.1, se reține lipsa condiției - premisă pentru introducerea acțiunii în antrenarea răspunderii, astfel că cererea de autorizare a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă); când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct.7 proc.civ.
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 proc.civ.
Modul în care judecătorul sindic înțelege să definească "omisiunea" acest aspect a fost soluționat în mod irevocabil de către Minuta întâlnirii între conducerea și membrii Comisiei " practicii judiciare" - cu președinta secției de contencios Administrativ și Fiscal de la ICCJ, reprezentantul Secției Comerciale a ICCJ, reprezentanta PICCJ și președinții secțiilor comerciale și ai secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel având ca obiect unificarea practicii judiciare din data de 19.11.2008, respectiv punctul 5, prin "omisiune" înțelegându-se tocmai faptul că din actele pe care le-a avut la dispoziție lichidatorul judiciar nu a indicat exact persoanele vinovate.
Judecătorul sindic a analizat total eronat cererea formulată de către creditoarea AVAS.
Astfel, creditoarea AVAS a formulat o cerere prin care solicită ca, în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, să autorizeze creditorii să formuleze o asemenea cerere (având în vedere că în speța de față nu s-a putut constitui Comitetul Creditorilor din culpa lichidatorului judiciar).
Recurenta apreciază că motivarea este în deplină contradicție cu Decizia Curții Constituționale nr. 549/2007 care a stabilit că dispozițiile art. 138 alin.3 din Legea 85/2006 sunt constituționale și că în condițiile în care nu a fost format un comitet al creditorilor, oricare dintre creditori este îndreptățit să exercite personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului creditorilor inclusiv aceea de a solicita judecătorului sindic autorizarea introducerii acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere.
Cererea formulată de AVAS este perfect legală și în conformitate cu dispozițiile Legii 85/2006.
Astfel, în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, legea dă posibilitatea comitetului creditorilor (în speța de față creditorilor) să formuleze această cerere.
Pentru a putea formula această cerere este nevoie de autorizarea judecătorului sindic. Cererea este perfect legală, premergătoare formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, care este cerută de cursul procedural prevăzut de Legea 85/2006, și care nu are nici un fel de legătură cu fondul dreptului.
Recurenta reiterează faptul că judecătorul sindic a fost investit cu o cerere premergătoare cererii prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, care nu are legătură cu fondul cererii prevăzută de acest articol, ci este pur și simplu o etapă procesuală, impusă de Legea nr. 85/2006, etapă procesuală pe care judecătorul sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi dea curs.
Este evident că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 3) teza finală, respectiv "dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1) amenință să se prescrie.
Totodată este evident că răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1) amenință să se prescris, având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarei, nu mai există nici o posibilitate reală de angajare a răspunderii patrimoniale, astfel încât răspunderea persoanelor nu numai că amenință să se prescrie, dar se va prescrie cu siguranță.
În drept invocă dispozițiile art. 299-316.proc.civ. Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate în fapt și în drept, precum și ale celor de ordine publică potrivit art.306 alin.2C.proc.civ., Curtea constată că acesta este nefondat pentru motivele ce succed.
Astfel, creditoarea recurentă critică în esență respingerea de către Tribunal cererii sale de autorizare a promovării acțiunii de antrenare a răspunderii patrimoniale personale a organelor de conducere ale societății debitoarei sau a oricăror persoane care au contribuit la cauzarea stării de insolvența a aceleiași debitoare, iar prin aceasta nesoluționarea unui aspect de care depinde buna soluționare a cauzei de insolvență comercială.
Curtea de Apel statuează că în mod corect Tribunalul prin judecătorul sindic a respins cererea de autorizare formulată de către creditoarea recurentă, întrucât într-adevăr, în cauză lichidatorul nu a fost în măsură să indice nici o persoană căreia să îi revină sarcina de a contribui în parte la desdăunarea creditorilor, pe temeiul prevăzut de art.138 alin.1 lit. a - g din Legea nr.85/2006.
De asemenea, Curtea în completarea motivelor ce justifică respingerea cererii de autorizare, mai arată că îndreptățirea pe care o oferă legea comitetului creditorilor sau după caz creditorului care exercită prerogativele Adunării creditorilor, cu privire specială la formularea cererii de autorizare prevăzută de art.138 alin.3 din Legea insolvenței, este supusă unor cerințe cu caracter general și mai apoi unor cerințe speciale.
Cerințele de ordin general sunt prevăzute de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 și se referă la următoarele aspecte:
a) administratorul judiciar/sau lichidatorul să fi omisă să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență patrimoniului debitoarei persoană juridică;
b) același titular, administrator judiciar sau lichidator să fi omis să formuleze acțiunea în angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 din aceeași lege;
c) răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Nici una dintre aceste cerințe nu a fost demonstrată de către creditoarea recurentă. Prin consecință, lipsesc condițiile calificate prin lege cu titlu de premise sau cerințe de admisibilitate a cererii de autorizare în vederea promovării acțiunii în răspundere patrimonială a persoanelor prevăzute de art.138 alin.1din Legea insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.1057/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
- încetat activitatea prin pensionare -
Semnează
VICEPREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL TIMIȘOARA
JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.16.11.2009
Tehnored 2 ex.16.11.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Dorin Ilie
