Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1340/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1340/
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr. 382/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - FRUCT - SRL Reșița prin lichidator judiciar, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 382/25.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C- a respins obiecțiunile formulate de creditorul C-S la raportul final de lichidare; a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul Reșița; în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului FRUCT- SRL Reșița și radierea acestuia din registrul comerțului de sub nr. J-.
De asemenea, s-a mai dispus descărcarea lichidatorului Reșița, de orice îndatoriri și responsabilități și notificarea acestei sentințe Direcției Finanțelor Publice C-S, Oficiului Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunii de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 27 ianuarie 2009, lichidatorul Reșița, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei FRUCT- SRL Reșița, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința comercială nr.820/JS/23 octombrie 2008, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr.85/2006 raportat la art.2702 din Legea nr.31/1990 republicată, fiind desemnat ca lichidator Reșița; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006; că la masa credală s-au înscris creditorii DGFP C-S și ITM C-S, valoarea totală a creanțelor fiind de 3.154,08 lei.
Judecătorul sindic a reținut că lichidatorul a depus raportul final în care a arătat că nu a identificat bunuri în averea debitorului ori sume de bani de recuperat, iar la sediul social debitorul nu mai desfășoară activitate,
La raportul final de lichidare a formulat obiecțiuni creditorul DGFP C-S, criticându-l ca incomplet și neadecvat cerințelor Legii nr. 85/2006, solicitând refacerea lui cu precizarea motivelor pentru care lichidatorul nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii conform art. 138 și comunicarea raportului de către lichidator în sensul continuării procedurii de lichidare a debitorului cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate.
Judecătorul sindic a pus în vedere reprezentantului lichidatorului prin încheierea de ședință din data de 02.04.2009, să completeze raportul final în ce privește motivele pentru care consideră că nu se impune atragerea răspunderii patrimoniale. Lichidatorul a completat raportul final pe care l-a depus la dosarul cauzei în data de 13 mai 2009, precizând că nu se impune antrenarea răspunderii patrimoniale cu referire la fiecare dintre faptele enumerate la literele a-g ale art.138 din lege. Creditorul C-S nu a mai formulat obiecțiuni la raportul final completat de lichidator.
S-a apreciat de către judecătorul sindic că obiecțiunile formulate inițial de creditorul C-S sunt neîntemeiate, întrucât lichidatorul Reșița corect a apreciat că nu se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitorului. Fapta de nepredare a actelor contabile nu poate fi reținută ca și cauză ce a provocat direct starea de insolvență a debitorului întrucât a fost săvârșită după deschiderea procedurii insolvenței.
Judecătorul sindic a mai apreciat că în mod temeinic lichidatorul nu a promovat acțiunea pentru antrenarea răspunderii patrimoniale având în vedere faptul că pentru antrenarea acestei răspunderi este necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998-999 cod civil privitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Astfel, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale și în mod corect nu s-a promovat această acțiune, așa încât judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditorul C-S, iar în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se da posibilitatea Comitetul creditorilor să solicite judecătorului sindic avizul în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar să se dispună modificarea sentinței recurate, cu antrenarea răspunderii materiale a administratorului debitoarei, în sensul obligării acestuia la plata către recurentă a sumei de 3.075 lei, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 3.075 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că în conformitate cu art. 73 alin. 1 lit. din Legea 31/1190, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Creditoarea recurentă menționează că administratorul social nu a depus documentele contabile la lichidatorul judiciar și, întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de Comitetul creditorilor conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006. Astfel, consideră că procedura a fost închisă prematur, întrucât Comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a putea promova această acțiune.
În drept, recurenta a invocat art. 299, 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prima instanță în mod corect a aplicat prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Curtea constată că potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit textului legal, comitetul creditorilor sau, în lipsa acestuia, unul dintre creditori, poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume:
a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică;
b) dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Curtea, la fel ca și prima instanță, constată că, prin raportul final, lichidatorul judiciar al debitoarei s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia actelor debitoarei, astfel că nu a putut constata și dovedi vreuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social al debitoarei.
În aceste condiții, în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, care să permită formularea unei cereri de autorizare pentru acțiunea în răspundere împotriva fostului administrator al debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 382/JS/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /09.11.2009
Tehn. /2 ex./10.11.2009
Instanța de fond - Tribunalul C-S
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
