Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1341/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1341/
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de către creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și BANCA COMERCIALĂ SA S - SUCURSALA A împotriva sentinței comerciale nr. 1712/01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoarea recurentă BANCA COMERCIALĂ SA S - SUCURSALA A consilier juridic, pentru lichidator consilier juridic, lipsă fiind creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta lichidatorului depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare, pe care o apreciază ca fiind concluzii scrise.
Reprezentantul creditoarei recurente depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu solicită comunicarea întâmpinării și nici acordarea unui termen în acest sens.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în sensul modificării acesteia pentru continuarea procedurii de lichidare, cu cheltuieli de judecată, apreciind că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 132 din Legea 85/2006, că nu au fost valorificate bunurile și nu au fost îndestulate toate creanțele, că lichidatorul s-a mulțumit cu faptul că nu a primit actele firmei debitoare și nu a formulat plângere penală în acest sens.
Reprezentanta lichidatorului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1712/01.07.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a închis procedura prevăzută de prezenta lege împotriva debitoarei - SRL I și în consecință: a notificat sentința de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A si ORC de pe lângă Tribunalul Arad; a descărcat lichidatorul judiciar al debitoarei, Casa de Insolvență, de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați; a dispus radierea debitoarei - SRL I din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Arad de sub nr. JO-; precumși plata din fondul lichidării potrivit art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006 a onorariului lichidatorului judiciar în cuantum de 3.500 lei + TVA și a cheltuielilor de procedură în cuantum de 27,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 20 mai 2009, administratorul judiciar Casa de Insolvență A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL I, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a faptului că în averea debitoarei nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derulării procedurii, raportat la faptul că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
A mai constatat că procedura a fost deschisă prin sentința comercială nr. 2070 din 15 octombrie 2008, fiind desemnat ca și administrator judiciar Casa de Insolvență
Judecătorul sindic a reținut din raportul privind cauzele și împrejurările care au generat apariția stării de insolvență a debitoarei, că acesta a fost întocmit în baza copiilor la bilanțurile la 31.12.2005 și 31.12.2006 puse la dispoziția administratorului judiciar de către Administrația Finanțelor Publice I, fără a deține documente contabile primare, fiind în imposibilitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii împotriva fostului administrator al debitoarei, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. a) din legea 85/2006 respectiv "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane.
Față de aceste aspecte reținute și, având în vedere că debitoarea nu deține bunuri mobile sau imobile de valorificat, nu au fost identificate de către administratorul judiciar drepturi de creanță ce pot fi încasate și disponibilități bănești în conturile debitoarei și că nu există nici o altă sursă de acoperire a cheltuielilor cu procedura, că deși au fost notificați de către administratorul judiciar cu privire la propunerea de închidere a procedurii, nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare, conform înscrisurilor de la filele 333-335 dosar fond, nici unul dintre aceștia nu a înțeles să dea curs solicitării administratorului judiciar, drept pentru care în baza art. 131 din legea insolvenței, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și BANCA COMERCIALĂ SA S - SUCURSALA, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-.
În recursul formulat, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Aas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu motivarea că sentința atacată este nelegală și neîntemeiată, invocând prevederile art. 131 din Legea 85/2006, conform cărora: "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Se mai arată că aceste dispoziții sunt exprese, considerând că în speță nu ne aflăm în situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, deoarece nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei. Se mai arată că administratorul judiciar la termenul din 28.01.2009 a arătat în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la intrarea în insolvență a debitoarei, la pct. 5, că: "motivul de atragere a răspunderii administratorului este dat de nepredarea disponibilităților bănești în valoare de 35.825 lei către administratorul judiciar."
Astfel, recurenta consideră că închiderea procedurii este prematură, în condițiile în care, prin procesul verbal al Adunării generale a creditorilor din 06.04.2009 s-a stabilit că "sunt incidente în cauză prevederile art. 138 din legea 85/2006 pentru suma de 35.815 lei reprezentând disponibilități bănești", iar creditorii prezenți au apreciat că urma a se proceda de către administratorul judiciar la formularea unei cereri de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei, precum și a unei plângeri penale pentru nedepunerea documentelor. Consideră că se impunea ca administratorul judiciar să își îndeplinească obligațiile pe care și le-a asumat și să întocmească u raport pertinent privind cauzele care au condus la intrarea în insolvență a societății, în situația în care ar intra în posesia actelor societății, recurenta menționând de asemenea, că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006.
În recursul formulat, creditoarea BANCA COMERCIALĂ SA S - SUCURSALA Aas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței 1712/2009 prin care s-a dispus închiderea procedurii de insolvență față de debitoare, în sensul respingerii raportului final și continuării procedurii insolvenței față de debitoare.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, că judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței fără ca această creditoare înscrisă în tabelul definitiv consolidat cu suma de 22.239,98 lei, să fie îndestulată.
Se arată că Legea 85/2006 modificată prevede la art. 132 alin 2 că "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora." Astfel, față de aceste prevederi, pe care le apreciază ca fiind exprese, recurenta consideră că nu suntem în situația prevăzută de lege, care ar justifica închiderea procedurii de insolvență, după cum eronat a reținut instanța. Consideră că nu s-au întreprins măsurile necesare pentru găsirea motivelor ce au stat la baza ajungerii debitoarei în insolvență, singura explicație fiind că nu a primit actele contabile ale societății debitoare, și nu a întreprins în acest sens nici o măsură deși Legea 85/2006 la art. 147 prevede că "Refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziție jucătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prevăzute la art. 35, documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) - f) ori împiedicarea acestora, cu rea-credință, de a întocmi documentația respectivă se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă."
Creditoarea recurentă BANCA COMERCIALĂ SA S - SUCURSALA A precizează că a fost notificată de către lichidator dacă înțelege să avanseze sume de bani, că a solicitat să îi fie comunicat în ce constau cheltuielile aproximative ale continuării procedurii și dacă s-au găsit stocuri de marfă sau alte bunuri mobile sau imobile.
În ședința adunării generale a creditorilor din data de 06.04.2009, s-a hotărât sa se formuleze de către administratorul judiciar plângere penală împotriva administratorului social, pe motiv ca nu a pus la dispoziție actele revăzute la art. 28 din Legea 85/2006, dar administratorul judiciar nu a formulat aceasta plângere penală, ci a procedat la formularea raportului final. Consideră că în măsura in care administratorul judiciar ar fi formulat aceasta plângere penală si administratorul social ar fi predat actele societății, exista premisa sa fie identificate bunuri imobile si mobile care puteau fi valorificate sau s-ar fi identificat elemente sau fapte care sa atragă răspunderea administratorului social.
În aceste condiții, recurenta apreciază că închiderea procedurii este prematură, nefiind incidente în cauză prevederile art. 131 din Legea 85/2006 actualizată, neintrând în posesia actelor contabile lichidatorul nu avea cum să știe dacă debitoarea are sau nu bunuri fixe sau mobile, dacă au rămas bani în sold, or așa cum rezultă din bilanțurile firmei, societatea avea activitate, a avut rulaj sau profit, fiind de notorietate că multe firme nu au bunuri supuse impozitării, dar au mijloace fixe pe firmă, au activități care se desfășoară în alte locații decât sediul social. Astfel, judecătorul sindic a aprobat închiderea procedurii, deși lichidatorul judiciar desemnat nu și-a îndeplinit toate obligațiile care îi revin în temeiul Legii 85/2006, care la art. 20 alin. 1 lit. c prevede că "întocmirea actelor prevăzute la art. 28 alin. (1), în cazul în care debitorul nu și-a îndeplinit obligația respectivă înăuntrul termenelor legale, precum și verificarea, corectarea și completarea informațiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor." Raportat la aceste prevederi, aprobarea propunerii de închidere a procedurii falimentului, solicitată de lichidatorul judiciar, în acest moment este prematură, deoarece administratorul judiciar nu a întreprins toate demersurile necesare stabilirii cauzelor si împrejurărilor care au condus la starea de insolvență, a tratat superficial activitatea de identificare a bunurilor proprietatea debitorului si nici nu a formulat plângerea penala cu care a fost investit de cate adunarea generala a creditorilor.
Recurenta susține că principala obligație a lichidatorului judiciar conform art. 20 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006 este "examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art. 138, precum și asupra posibilității reale de reorganizare efectivă a activității debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea și supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar."
Față de aceste aspecte, consideră că lichidatorul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de Legea 85/2006 la art. 20, 28 și 5, nu a luat măsurile necesare pentru obținerea actelor financiar contabile ale societății, nu a depus sesizare la organele penale deși prevederile Legii 85/2006 sunt imperative și nu lasă la latitudinea lichidatorului depunerea plângerii penale prevăzute de art. 147 din Legea 85/2006, că nu se cunosc cauzele care au dus la apariția stării de insolvență și nu se știe dacă fostul administrator este răspunzător de apariția stării de insolvență.
Intimatul CASA DE INSOLVENȚĂ, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL a formulat întâmpinare, prin care a arătat că au fost efectuate demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile supuse impozitării cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției Venituri din cadrul Primăriei Municipiului A, precum și Primăriei I, constatându-se faptul că debitoarea nu figurează cu nici un fel de bun mobil sau imobil.
Totodată, lichidatorul judiciar arată că a procedat în temeiul prevederilor art. 48 din Legea cadru la notificarea tuturor instituțiilor bancare din România în vederea identificării și indisponibilizării conturilor debitoarei, fără a fi identificate disponibilități financiare în averea debitoarei. În același timp, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Banca SA nu au înțeles să avanseze sumele corespunzătoare, necesare continuării procedurii.
Având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării, coroborat cu faptul ca nu au putut fi identificate nici un fel de alte bunuri în averea debitoarei, precum și faptul că, creditoarele debitoarei, nu au înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, lichidatorul consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, care prevăd expres posibilitatea Judecătorului sindic de a da o sentință de închidere a procedurii, in orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată ca nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Totodată, lichidatorul arată că în speță, creditorii au fost notificați în vederea exprimării poziției în scris cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, creditorii astfel notificați fiind încunoștințați despre posibilitatea avansării cheltuielilor necesare continuări procedurii.
Mai arată că, în condițiile prevederilor art. 59 (1) din Legea 85/2006 a fost întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, raport întocmit în baza indicatorilor bilanțieri la 31.12.2005, puși la dispoziția lichidatorului judiciar de către Administrația Finanțelor Publice Ținând cont de faptul că raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei a fost întocmit în baza copiilor la bilanțurile din 31.12.2005 și 31.12.2006 puse la dispoziția lichidatorului judiciar de către Administrația Finanțelor Publice I, raportat la faptul că data deschiderii procedurii este 15.10.2009, fără a deține documente contabile primare, lichidatorul judiciar s-a aflat în imposibilitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii împotriva fostului administrator al debitoarei, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. a) din Legea 85/2006 respectiv "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane.
Lichidatorul susține că, prevederile art. 131 din Legea cadru sunt imperative și de imediată aplicare, în orice stadiu al procedurii, în situația în care se constată că nu există bunuri în averea debitorului sau că acestea sunt insuficiente pentru continuarea procedurii, nefiind condiționată de întocmirea raportului prevăzut de art. 129 din Legea cadru, de desemnarea administratorului special sau de orice alte atribuții și îndatoriri ale administratorului judiciar/lichidatorului.
Astfel, consideră că sentința atacată, prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL, a fost pronunțată cu respectarea condițiilor de legalitate stabilite de art. 131 din Legea 85/2006, motiv pentru care solicităm respingerea recursurilor creditoarelor ca nefondate si nelegale.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor formulate și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, anterior închiderii procedurii, creditorii au fost notificați în vederea exprimării poziției în scris cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, creditorii astfel notificați fiind încunoștințați despre posibilitatea avansării cheltuielilor necesare continuări procedurii.
De asemenea, în condițiile prevederilor art. 59 (1) din Legea 85/2006 a fost întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, raport întocmit în baza indicatorilor bilanțieri la 31.12.2005, puși la dispoziția lichidatorului judiciar de către Administrația Finanțelor Publice Ținând cont de faptul că raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei a fost întocmit în baza copiilor la bilanțurile din 31.12.2005 și 31.12.2006 puse la dispoziția lichidatorului judiciar de către Administrația Finanțelor Publice I, raportat la faptul că data deschiderii procedurii este 15.10.2009, fără a deține documente contabile primare, lichidatorul judiciar s-a aflat în imposibilitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii împotriva fostului administrator al debitoarei, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. a) din Legea 85/2006 respectiv "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane.
Față de aceste aspecte, prevederile art. 131 din Legea cadru sunt de imediată aplicare, în orice stadiu al procedurii, în situația în care se constată că nu există bunuri în averea debitorului sau că acestea sunt insuficiente pentru continuarea procedurii, nefiind condiționată de întocmirea raportului prevăzut de art. 129 din Legea cadru, de desemnarea administratorului special sau de orice alte atribuții și îndatoriri ale administratorului judiciar/lichidatorului.
Pe de altă parte, intervenția dispozițiilor din art. 131 poate fi aplicată de judecătorul sindic indiferent de susținerile creditorilor dacă se constată îndeplinite condițiile impuse în acest text legal.
Ca urmare este fără relevanță susținerea creditoarelor privind prematuritatea închiderii procedurii având în vedere că justificarea lichidatorului referitoare la întocmirea raportului privind cauzele intrării în insolvență ale debitoarei în baza documentelor ce i-au fost puse la dispoziție, bilanțurile contabile, nu a fost legal combătută și justificată în condițiile art. 1169. civ. de către niciunul dintre recurenți.
Față de cele de mai sus, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și BANCA COMERCIALĂ SA S - SUCURSALA A împotriva sentinței comerciale nr. 1712/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și BANCA COMERCIALĂ SA S - SUCURSALA A împotriva sentinței comerciale nr. 1712/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.11.2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /23.11.2009
Tehn. /2 ex./23.11.2009
Instanța de fond - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
