Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR. 142/C/2010 - R
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Bocșe- -- JUDECĂTOR 2: Ioana Tătar
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 3: Ovidiu Blaga
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S - nr. 3-5 în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL J- CUI - cu sediul în S M,-,.17,.70 împotriva sentinței nr.742/F din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că recurenta a depus la dosar un set de acte, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin sentința nr.742 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost respinsă cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - nr.3-5, jud.S M, împotriva debitoarei SC cu sediul în S M,-,.17,.70, jud.S M, pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Inițial creditoarea și-a precizat cererea în sensul că valoarea datorată de debitoarea SC SRL este în sumă de 12.154 lei, deci peste pragul de 10.000 lei, prevăzut de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
Debitoarea prin reprezentantul său a recunoscut valoarea debitului însă a precizat că va face demersuri pentru achitarea totală sau aproape în întregime a debitului.
Prin copia foilor de vărsământ (fila 16 din dosar), debitoarea face dovada achitării sumei de 5000 Ron, iar din somația emisă de creditoare rezultă că acesta are de achitat suma de 3519 lei.
Instanța constatând că debitoarea a achitat parțial suma solicitată de creditoare, suma fiind sub pragul sumei de 10.000 Ron, cerut de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006astfel că, s-a respinge cererea formulată de creditoare pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic, a declarat recurs în termen recurenta DGFP S M, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL datorită neachitării creanței certe, lichide și exigibile situate peste valoare prag prevăzută de art.3 pct.12 din Legea 85/2006. în prezent instituția are o creanță neîncasată în sumă de 11.397 lei reprezentând debit principal și accesorii aferente în cuantum de 4.650 lei la data de 7.08.2009, astfel cum rezultă din adresa nr.71587/5.08.2009. Consideră că soluția pronunțată de instanță este nelegală față de starea de insolvență probată a debitoarei. Cu toate că intimata debitoare a achitat parțial din creanță, cuantumul sumei datorate la data pronunțării sentinței nefiind sub valoarea prag prevăzută de lege.
Având în vedere acest aspect precum și necontestarea creanței de către debitoare, consideră că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca nelegală și rejudecarea cererii în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În drept au fost invocate prev. art. 304 pct.8, 304/1 cod procedură civilă și prevederile Legii 85/2006.
Intimata debitoare legal citată nu a depus întâmpinare și nu s-a înfățișat.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este nefondat, urmând ca în baza art. 8 din Legea 85/2006, art.312 cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Conform prev.art. 3 pct.1 lit.c din Legea 85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul după 30 zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Creditorii definitorii ai unor asemenea creanțe se pot adresa instanței cu cereri de deschidere a procedurii insolvenței, dacă creanța pe care o ețin se situează peste valoarea prag stabilită la art.3 pct.12 în Legea 85/2006 drept cuantum minim al creanței, respectiv 10.000 lei la data formulării cererii în cauză.
Creditoarea recurentă prin cererea înregistrată la data de 12.03.2009 a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei intimate arătând că deține împotriva acesteia o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 zile în cuantum de 12.154 lei reprezentând debite principale și accesorii aferente neachitate la data de 6.11.2008.
Debitoarea intimată a recunoscut acest debit și a achitat prin foaia de vărsământ nr.107/7.04.2009 suma de 2.050 lei, prin foaia de vărsământ nr.122/30.03.2009 suma de 3.000 lei, iar prin ordinele de plată nr.8/4.06.2009 și 9/12.06.2009 sumele de 2.027 lei respectiv 1.000 lei, în total suma de 8.977 lei în favoarea recurentei până la momentul soluționării cauzei prin hotărârea recurată.
Prin aceste plăți efectuate debitoarea intimată a răsturnat prezumția de insolvență instituită în sarcina sa, creanța rămasă neachitată situându-se sub valoarea prag prevăzută de legiuitor ca fiind necesară pentru deschiderea procedurii.
Drept urmare se reține că în mod corect judecătorul sindic a dispus respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Cât privește motivele de recurs privitoare la cuantumul sumelor datorate de intimata debitoare în prezent se reține că sunt nefondate, câtă vreme ele nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă, titlurile executorii depuse în recurs fiind emise anterior datei de 12.03.2009 când s-a depus cererea introductivă respectiv în anii 2007 - 2008 iar sumele ce le cuprind au fost incluse în suma precizată inițial în cerere.
Ori, debitoarea intimată a achitat din această sumă pe parcursul soluționării cauzei suma de 8.077 lei, astfel că nu se poate reține împotriva sa existența unei creanțe în cuantumul indicat de recurentă prin motivele de recurs.
În consecință, instanța de recurs constatând nefondate motivele de recurs invocate va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca legală și temeinică.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată în recurs, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S - nr. 3-5 în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL J- CUI - cu sediul în S M,-,.17,.70 împotriva sentinței nr.742/F din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
În concept 25. 02.2010.
Sent.fond.
Tehnored.4 ex.în 2.03.2010.
2 com.
RecurentaDGFP S - nr. 3-5
intimata debitoare SC SRL S M,-,.17,.70
Președinte:Elena BocșeJudecători:Elena Bocșe, Ioana Tătar, Ovidiu Blaga
