Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Oradea

Dosar nr--

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR.149/C /2009-

Ședința publică din 16 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela

JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela judecător

Judecător: - - - vicepreședinte instanță

Grefier:

&&&&&&&&&&&&&

Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurenta debitoare" "cu sediul în,-, județul S prin lichidator - 2000, cu sediul în S M, str. -, nr. 13, jud. S în contradictoriu cu intimatelecreditoare " ",cu sediul procesual ales în B, sector 6,-, etaj 4,Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului S M,cu sediul în S M, str. -, nr.41, jud. S M,Direcția Generală a Finanțelor Publice S, P-ța - nr. 3-5, jud. S M și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare,- jud. S M, împotriva sentinței nr. 332/F din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata creditoare" "cu sediul procesual ales în B, sector 6,-, etaj 4, a depus întâmpinare, cauza se află la primul termen de judecată, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Constată că prin sentința nr. 332/F/2008 Tribunalul Satu Marea admis cererea administratorului judiciar - 2000, cu sediul în S M,-, jud. S M, a dispus începerea procedurii falimentului debitorului" " SRL, cu sediul în,-, jud. S M, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, fiind numit lichidator judiciar- 2000 L,cu sediul în S M,-, jud. S M, cu o retribuție conform legii, care va îndeplini atribuțiile prevăzute lege.

S-a dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

S-au fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidatorul judiciar, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii la 28.01.2009; predarea către lichidator, în termen de 10 zile de la pronunțarea sentinței, a tabelului definitiv al creanțelor și a listei creanțelor născute în cursul procedurii, notificarea deschiderii procedurii de faliment debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, pentru efectuarea mențiunii, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

S-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor creanțelor născute în cursul procedurii la 28 ianuarie 2009, termenul limită pentru verificarea creanțelor născute în cursul procedurii, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului suplimentar al creanțelor la 25 februarie 2009, termenul limită pentru depunerea contestațiilor la creanțele născute în cursul procedurii la 18 martie 2009, termenul limită pentru întocmirea și afișarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor la 25 martie 2009, sigilarea bunurilor din averea debitorului și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În cadrul procedurii insolvenței deschisă împotriva debitorului" "prin sentința comercială nr. 163/04.06.2008, debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare, și nici unul dintre celelalte subiecte îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare, în condițiile prevăzute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat și confirmat; că a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în falimentul, potrivit art.54 alin.3 sau art.60 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței, că sunt îndeplinite condițiile deschiderii procedurii falimentului, potrivit art. 107 lit. D ca unică soluție pentru satisfacerea creanțelor creditorilor.

Împotriva prezentei sentințe civile a declarat recurs debitoarea recurentă" "cu sediul în,-, județul S prin lichidator- 2000cu sediul în S M, str. -, nr. 13, jud. S M, apreciind soluția primei instanțe ca nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu greșita aplicare a legii.

În conformitate cu art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, cu adresa nr. 2109/ 3 iulie 2008 recurenta a notificat creditoarei intimate." " B,deschiderea procedurii insolvenței " " și calendarul stabilit pentru derularea acesteia, potrivit prevederilor legale și a dispozițiilor hotărârii judecătorești. Notificarea a fost înmânată creditoarei la data de 7 iulie 2008, potrivit înscrisului depus la dosarului cauzei.

Notificarea deschiderii procedurii insolvenței a fost publicată și în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 2910 din 18 iulie 2008.

La termenul stabilit prin sentința comercială nr. 163/F/ 4 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Satu Mare, respectiv la 30 iulie 2008, " " B nu a înregistrat cererea de admiterea creanței. Nici ulterior acestei date nu s-a formulat o astfel de cerere.

Întrucât nu a depus cerere de admitere creanța acesteia nu a fost înscrisă pe tabelul preliminar, situație în care apreciază că admiterea contestației este nelegală.

Potrivit art. 64 din Legea nr. 85/2006 toți creditorii ale căror creanțe sunt anterioare datei deschiderii procedurii cu excepția salariaților, au obligația depunerii cererii de admitere a creanțelor, în termenul stabilit prin hotărârea judecătorească, legea nedistingând între creditorul care a declanșat procedura insolvenței și restul creditorilor, singurii exceptați fiind salariații.

Pe de altă parte cererile trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute în registrul special, păstrat la grefa tribunalului și mențiunile prev. de art.65 din legea nr. 85/2006. În lipsa cererii nu se efectuează mențiunile în registru.

Art. 67 din legea precitată prevede că administratorul judiciar va proceda la verificarea fiecărei cereri de admiterea creanței, a documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe.

Potrivit art. 76 titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cerere de admiterea creanțelor până la expirarea termenul prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. b din același act normativ este decăzut din dreptul de a participa și a vota în cadrul adunării creditorilor, de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării și falimentului, de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere limitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii.

Această dispoziție constituie elementul de noutate a legii insolvenței.

În speță administratorul debitoarei a achitat în numele societății o parte din creanța datorată intimatei după pronunțarea hotărârii de deschiderea procedurii, respectiv 3000 lei, potrivit înscrisului prezentat, situație în care formularea unei cereri de admitere în condițiile art.64, a legii precitate, ar fi făcut referire la un alt cuantum al creanței decât cel precizat în cererea introductivă și reținut în sentința atacată.

Din acest punct de vedere apreciază hotărârea ca fiind nelegală deoarece s-a dispus înscrierea intimatei pe tabelul creanțelor cu o sumă mai M decât cea la care aceasta a fost îndreptățită la data soluționării contestației.

În motivarea recursului se învederează și faptul că practica instanțelor nu este constantă în materie. În spețe similare, contestația formulată împotriva tabelului preliminar de creditoarea titulară a cererii de deschidere a procedurii a fost respinsă, invocându-se hotărârea pronunțată în dosarul nr-, aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare.

Intimata " " a formulat întâmpinare, în care a învederat instanței de control judiciar că deține un drept de creanță asupra averii debitorului întrucât a fost admisă cererea de deschidere a procedurii insolvenței potrivit sentinței comerciale nr. 163/F/ 4 iunie 2008, prin urmare apreciază că sunt îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, solicitând respingerea recursului.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, potrivit art. 304/1 Cod de procedură civilă, a actelor depuse la dosar, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea prevederilor art. 31 alin.1 cu art. 3 pct. 1 și 6 din Legea nr. 85/2006, rezultă că pentru deschiderea procedurii insolvenței, la cererea unui creditor, acesta trebuie să dovedească existenta unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului, de mai mult de 30 de zile, superioară valorii prag de 10.000 lei, iar în măsura în care dovedește acest fapt, împotriva debitorului se declanșează prezumția de insolvență prev. de textul de lege precitat.

Administratorul judiciar desemnat în cauză a notificat în termen legal creditoarea contestatoare, care însă nu a depus declarația de creanță în cauză apreciind că nu este obligată în calitatea sa de creditoarea care a solicitat deschiderea procedurii și a cărei creanță a fost analizată cu ocazia soluționării cererii de deschiderea procedurii insolvenței

Din motivele de recurs invocate de recurenta contestatoare prin respectiv de administratorul judiciar desemnat în cauză, judecătorul sindic a apreciat în mod corect ca fiind incidente cauzei următoarele dispozițiile art. 3 - alin.6 din Legea nr. 85/2006:prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței,înțelegându-se creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.

Chiar dacă legea privind procedura insolvenței nu definește noțiunea de declarație de creanță, din definițiile celorlalte noțiuni juridice utilizate de lege, din efectele juridice ale formulării și înregistrării unei declarații de creanță, s-a apreciat că declarația de creanță reprezintă un act juridic unilateral, de natură procesual civilă prin care o persoană fizică sau juridică care deține calitatea de "creditor" împotriva averii unui debitor, înțelege să -și declare în mod expres intenția de a deveni "creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței", declanșată împotriva debitorului său, participare al cărei scop final este recuperarea creanței sale, în măsura în care acest lucru este posibil

Din acest punct de vedere, cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul inițiator al procedurii, îndeplinește exigențele juridice, în sensul că, nu numai că aceasta cuprinde toate mențiunile formale obligatorii prevăzute de lege (sub aspect de conținut și timbrare), dar aceasta cuprinde și manifestarea de voință expresă a creditorului inițiator de a deveni "creditor îndreptățit de a participa la procedura insolvenței".

După deschiderea procedurii insolvenței, administratorul judiciar are posibilitatea de a verifica creanța creditorului inițiator al procedurii sub aspectul cuantumului creanței, în baza înscrisurilor depuse de către creditor respectiv de către debitor, fără a mai avea posibilitatea de a se pronunța asupra caracterului cert, lichid și exigibil al acesteia, caracter care a fost constatat de către judecătorul sindic cu ocazia deschiderii procedurii și să procedeze fie la înscrierea creanței în cuantumul declarat sau apreciat ca fiind cel real, la neînscrierea creanței în tabel în măsura în care între timp aceasta s-a stins într-una din modalitățile prevăzute de lege, fie la inițierea unor cereri de natură contencioasă cum ar fi contestațiile la tabel sau acțiunile în anulare.

În aceste condiții, corect s-a apreciat de către judecătorul sindic că cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței îndeplinește exigențele juridice ale unei "declarații de creanță" și că acest creditor, prin admiterea de către judecătorul sindic a cererii de deschidere a procedurii insolvenței dobândește calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței.

Interpretarea dată de către recurentul administrator judiciar dispozițiilor legale de mai sus în sensul că nedepunerea de către creditorul inițiator a unei declarații de creanță are drept consecință decăderea acestuia din dreptul de a mai participa la procedura insolvenței este excesivă.

Scopul urmărit de legiuitor prin instituirea obligației creditorilor de a depune declarații de creanță nefiind formalismul excesiv, ci acela de a se cunoaște exact starea patrimoniului debitoarei, prin prisma cunoașterii tuturor participanților la procedură și, în special al cunoașterii pasivului acesteia care în final urmează a fi acoperit.

Prin urmare se constată că, creditorul inițiator al procedurii, pentru a fi înscris în tabelul de creanțe al debitoarei sale, nu are obligația de a mai înregistra o nouă declarație de creanță la grefa tribunalului.

În acest sens, judecătorul sindic a invocat deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele împotriva României din 06.12.2007 publicată în al României nr. 616/2008, respectiv împotriva Poloniei prin, care s-a statuat asupra faptului că, prin insecuritatea juridică determinată de practica neunitară a instanțelor judecătorești se aduce atingere art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind accesul la justiție.

În ceea ce privește ultimul aspect învederat în motivele de recurs, în sensul că debitoarea " " a achitat în numele societății o parte din creanța datorată intimatei, după pronunțarea hotărârii de deschiderea procedurii insolvenței, respectiv suma de 3000 lei potrivit înscrisului depus la dosar, și sub acest aspect, este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, având în vedere împrejurarea că nu este în căderea judecătorului-sindic a se pronunța asupra temeiniciei pretențiilor creditoarei recurente, aspect ce poate fi rezolvat, în măsura contestării caracterului cert, lichid și exigibil al creanței creditoarei, doar în cadrul unui litigiu în pretenții pe dreptul comun.

În atare condiții instanța de control judiciar, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - 2000 cu sediul în S M, str. - nr. 13, jud. S în contradictoriu cu intimatele creditoare " " cu sediul procesual ales în B, sector 6,-, etaj 4, Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului S M cu sediul în S M, str. - nr.41,jud. S M, Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, P-ța - nr. 3-5, jud. S și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare,-, jud. S M, împotriva sentinței nr. 332/F din 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta debitoare" "cu sediul în,-, județul S prin lichidator- 2000. cu sediul în S M, str. - nr. 13, jud. S în contradictoriu cu intimatelecreditoare " "cu sediul procesual ales în B, sector 6,-, etaj 4,Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului Scu sediul în S M, str. - nr.41,jud. SM,Direcția Generală a Finanțelor Publice S, P-ța - nr. 3-5, jud. S șiOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare,-, jud. S M, împotriva sentinței nr. 332/F din 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 16 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR, GREFIER,

- - - - - -

Red.dec./15.05.2009

Jud fond.

Dact./15.05.2009

Președinte:Boța Marilena
Judecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Crișan Marinela

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Oradea