Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 177/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 177
Ședința publică din 9 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-au luat în examinare, la a doua strigare, recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 2883/26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată -, reprezentată prin lichidator judiciar
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 09.02.2010, lichidatorul judiciar a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
Văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, considerând pricina lămurită, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința comercială nr. 2883/26 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Arad,în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC - SRL.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a descărcat lichidatorul judiciar A, de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad. pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În baza art. 4, aliniatul 4, din Legea nr. 85/2006, s-a dispus plata sumei de 360,13 lei reprezentând cheltuieli de procedură, din fondul de lichidare, către lichidatorul judiciar, str. -. -, nr. 7, jud.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 12 octombrie 2009 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC - SRL a sesizat judecătorul sindic, în baza art. 20, litera i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu incidența în cauză a art. 131 din aceeași lege, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, propunând închiderea procedurii ca urmare a neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare;
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin Sentința comercială nr. 375/02.03.2009;
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și că s-a întocmit tabelul preliminar/definitiv/definitiv consolidat al creanțelor,
Constatând că primăria în a cărei rază teritorială își are sediul debitorul a comunicat că acesta nu figurează cu bunuri în rolul financiar al comunei,
Constatând că în averea debitorului nu există bunuri, că instituțiile creditoare nu au avansat sume de bani pentru eventuala continuare a procedurii, deși li s-a transmis de către lichidator notificare în acest sens și s-a acordat de către judecătorul sindic termen pentru a-și exprima poziția față de sesizarea incidenței în cauză a art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
Constatând că art. 131 corelat cu art. 20, litera i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede închiderea procedurii în orice stadiu al acesteia, singurele condiții fiind inexistența bunurilor și lipsa unor oferte de avansare de sume de bani de către creditori;
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței instanța a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
S-a motivat că legiuitorul a prevăzut soluția închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al acesteia, în cazul în care în averea debitorului nu există bunuri ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și creditorii nu avansează sumele corespunzătoare acoperirii acestor cheltuieli administrative, pentru a evita, efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condițiile în care creditorii, persoanele direct interesate în continuarea procedurii, nu își asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli. doar creditorilor rămânându-le opțiunea de a analiza șansele de pierdere sau câștig.
S-a arătat că potrivit art. 20. aliniatul 1), litera i) din Legea nr. 85/2006. practicianul în insolvență trebuie să sesizeze de urgență judecătorul sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului.
Legea nr. 85/2006, prin mai multe articole, prevede că practicianul în insolvență va fi retribuit, pentru activitatea depusă, ca și regulă din averea debitorului și cu titlu de excepție din fondul de lichidare.
Din corelarea acestor articole s-a dedus de către instanță că fondul de lichidare este destinat doar pentru acoperirea cheltuielilor procedurii anteriore stadiului în care practicianul în insolvență ajunge la concluzia că în averea debitorului nu există fonduri pentru continuarea acesteia. Din acest stadiu procedura poate continua doar cu susținerea materială a creditorilor.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs în termen legal creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Prin recursul formulat, creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aas olicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, continuarea procedurii deschise și implicit obligarea lichidatorului judiciar la convocarea în mod legal a Comitetului/Adunării creditorilor falitei A în vederea supunerii la vot a oportunității formulării unei cereri de atragere la răspundere a fostului administrator al societății care se face culpabil de starea de insolvență, precum și oportunitatea formulării unei plângeri penale.
În condițiile menționate, creditoarea recurentă solicită casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.
În subsidiar, creditoarea recurentă solicită modificarea sentinței civile recurate pentru următoarele considerente:
Astfel conform art. 2 din Legea 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidentele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum si dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență (aspect neevidențiat de către lichidator si nici de judecătorul sindic în sentința recurată), abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății s-a considerat că nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri si că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în Cartea Funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății (Prof univ. - Falimentul-Noua Procedură, ed. B, 2003, pag 395-406), este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmii si depune un raport asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția insolventei debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă si evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligentă în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
S-a arătat că potrivit art. 5 din Legea 85/2006 "Organele care aplica procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul. Organele prevăzute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum si realizarea în condițiile legii a drepturilor si obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."
Potrivit art.4 din Legea nr.85/2006 " în lipsa disponibilităților în
contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni,
aprobat de judecătorul sindic. "
S-a menționat că în derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final si situațiile financiare finale ale procedurii. Același raport final si bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final art.129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, asa cum rezultă si din doctrină. (.. - Noua lege a insolvenței- Legea nr. 85/2006- comentată pe articole. Editura. 2006. pag.318). Dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunări creditoarea avea posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii sale la închiderea procedurii. În situația dată, face aceste precizări în calea de atac legală.
In concluzie, creditoarea recurentă a solicitat, în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea cu trimitere, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei plângeri penale în temeiul art. 147 din Legea nr.85/2006, desemnarea unui administrator special și formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2,5,18,131, 138 și 147 din Legea 85/2006, art. 304 pct. 9.pr.civ. și art. 304 indice 1.pr.civ.
Prin recursul formulat, creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Bas olicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispuna, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate si, pe cale de consecința, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei pana la recuperarea tuturor datoriilor are SC SRL le are de achitat creditorilor.
Creditoarea recurentă Bac onsiderat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu incalcarea dispozițiilor legale aplicabile in cauza, pentru următoarele considerente:
S-a învederat ca ideea principala care se desprinde din contextul supus judecații este ca in situația în care ar fi existat sumele necesare (chiar si prin avansarea acestora de către creditori), continuarea procedurii s-ar impune, atat Legea nr. 85/2006, prin etapele si metodele prevăzute, cat si interesul creditorilor, tinzând in acest sens.
Inchiderea procedurii in temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, apare in contextul de ca o sancționare a creditorilor care nu pot avansa sumele necesare cheltuielilor, ceea ce excede cadrul prevăzut de Legea insolventei, care are ca principal obiectiv îndestularea creditorilor debitoarei si reprezentanții.
de lipsa fondurilor necesare continuării procedurii de lichidare, s-a învederat faptul că acestea puteau fi obținute facandu-se aplicarea dispozițiilor art. 4, alin 4 din Legea nr.85/2006, modificata, care prevăd in mod explicit ca "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic".
De asemenea, s-a arătat faptul ca neavansarea de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii de lichidare judiciar nu trebuie sa fie in mod imperios "amendata" cu inchiderea procedurii in temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevederile acestei legi neprevazand acest aspect.
Din punctul de vedere al instituției recurente, pornind de la însuși izvorul solicitat de AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o incalcare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat si folosite in alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o incalcare flagranta si constanta a dispozițiilor 94 din OUG nr. 150 / 2002 modificata, conform cărora utilizarea in alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri si se pedepsește conform prevederilor art. 302 indice 1 din Codul penal (in prezent art. 454.pen.) și art. 280 din Codul Muncii.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, Statul Român, reprezentat in cauza de prin a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecatorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare plați ci si a împrejurării ca obligațiile de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului in procedura insolventei).
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, s-a considerat că acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. 4 Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității.
Astfel:" potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep. "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2 "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 11 alin 4 din Legea nr. 82/1991 rep. răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate in averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu intamplator, in cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului consta in "examinarea activității debitorului in raport cu situația de fapt si intocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolventa, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila", aceasta analiză realizata de catre un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potentiale acțiuni in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecința, având in vedere cele arătate, creditoarea recurentă a solicitat sa se dispună admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate si, pe cale de consecința, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei pana la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC SRL le are de achitat creditorilor.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 341 din Codul d e procedura civila cu privire la recurs, precum si pe dispozițiile art. 2 alin. 1, art. 136, art. 138 art. 140, precum si art. 142 alin. 1, din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, a solicitat respingerea recursurilor formulate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței comerciale nr. 2883/26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Examinând recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă Curtea reține că recursul creditoarei este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță, judecător sindic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 având în vedere că nu au existat bunuri în averea debitoarei și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin raportul privind activitatea desfășurată de A în calitate de administrator judiciar al debitoarei A din 26 octombrie 2009 s-a solicitat închiderea procedurii față de debitoare potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 cât și radierea acesteia din evidența de pe lângă Tribunalul Arad cu mențiunea că în urma analizării activității debitoarei administratorul judiciar a constat că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și deși s-a solicitat și avansarea sumelor reprezentând cheltuielile administrative nici un creditor nu s-a oferit să avanseze aceste sume.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura sunt, judecătorul sindic, administratorul judiciar, respectivele organe trebuind să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni.
Însă aceasta nu înseamnă că practicianul trebuie să solicite atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social, interpretarea dată textului legal de către recurentă fiind una eronată, prin art. 138 statuându-se în mod clar în ce condiții se poate dispune o asemenea măsură.
Se reține că în conformitate cu alin. 3 al art. 138 din Legea nr.85/2006 " Comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea creanțelor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1 dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie".
Cu toate acestea în fața primei instanțe, lichidatorul judiciar A desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoarea A nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 138 atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social.
De asemenea, nici comitetul creditorilor nu a cerut judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea în răspundere în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Instanța constată că nu i se poate reproșa practicianului lipsa de diligență în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina sa, mai exact neformularea unei plângeri penale întemeiată pe art. 147 din Legea nr. 85/2006, împotriva fostului administrator social, atâta timp cât toți creditorii, inclusiv instituția recurentă nu au uzat de prerogativa oferită de art. 17 alin. 1 lit. d din lege.
Faptul că la Adunarea Generală a Asociaților debitoarei din 23.07.2009 nu s-a prezentat nici o persoană, nu i se poate reproșa administratorului judiciar A lipsa de diligență, în desemnarea administratorului special, deoarece desemnarea nu este o îndatorire a practicianului, ci un drept al acționarilor persoanei juridice supusă stării de insolvență.
În ceea ce privește obligația lichidatorului judiciar de a întocmi raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, în temeiul art. 25 lit. a) și a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori, se reține că, lichidator judiciar a întocmit respectivul raport pe baza documentelor existente la dosarul cauzei, iar în Secțiunea a IV-a a arătat că în lipsa documentelor, lichidatorul judiciar este în imposibilitatea efectivă de a identifica persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolventa a debitoarei, deci susținerile potrivit cărora lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile sunt neavenite.
Într-adevăr, lichidatorul nu este un executor judecătoresc, însă în prezentul dosar lichidatorul judiciar efectuat toate demersurile legale pe care le putea efectua. O continuare a procedurii necesită cheltuieli suplimentare, astfel că, nefiind identificate bunuri care să poată fi valorificate, acesta a notificat creditorii pentru ca să își exprime poziția referitoare la avansarea sumelor necesare continuării procedurii și punerea în discuție a incidenței în cauză a prevederilor ari. 131 din Legea 86/2006. Însă niciunul dintre creditorii notificați nu au înțeles să răspundă solicitării lichidatorului judiciar în acest sens.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 2883/26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Examinând recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B - B prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă Curtea reține că recursul creditoarei este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Prin raportul întocmit de către A în calitate de lichidator judiciar al debitoarei s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 întrucât debitoarea nu are bunuri impozabile și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței față de debitoare.
Lichidatorul judiciar a notificat creditorii cu privire la propunerea de închidere a procedurii în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 însă aceștia nu au înțeles să avanseze sumele necesare.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 " Comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea creanțelor, poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1 dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie".
Cu toate acestea, în fața primei instanțe, lichidatorul judiciar A desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoarea nu a solicitat tribunalului în temeiul art. 138 angajarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social al debitoarei.
De asemenea nici comitetul creditorilor nu a cerut judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea în răspundere pe motiv că administratorul sau lichidatorul a omis să indice în raport, persoanele culpabile de starea de insolvență a debitoarei, ori acesta a omis să formuleze cererea de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138.
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B - B nefiind creditoare majoritară nu putea solicita să fie autorizată să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1 al art. 138, iar convocarea comitetului creditorilor se poate face doar în condițiile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 2883/26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 2883/26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva aceleiași sentințe comerciale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 01.03.2010
Tehnored. - 02.03.2010/5 ex.
Prima instanță:
Judecător:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
