Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 323/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.323/C/2008-
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în comercial d eclarat de creditoareaAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,cu sediul în B, sector 1,- - 11, în contradictoriu cu intimata debitoareSC " LINE " SRL,cu sediul în Carei, - Armatei Române, nr.81, jud.S M, J-, CUI - -prin lichidator SC " LJ 2000",cu sediul în S M, str. -, nr.13, jud.S M, intimații creditoriDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Scu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S M,PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C,cu sediul în Carei,-, jud.S M, SC "", cu saediul în Carei,-, jud.S M și cu intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței nr.62/F din 25 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că recurenta creditoare a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța,califică înscrisul de la filele 7 - 11 din dosar, intitulat "recurs", ca fiind completări la recursul inițial declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.62/F din 25 martie 2008, TRIBUNALUL SATU MARE, n temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC LINE SRL Carei, cu sediul în Carei,-, jud.S M, precum și radierea debitorului din registrul comerțului de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus escărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
A fost aprobat decontul anexat raportului final de activitate, reprezentând onorariul cuvenit lichidatorului judiciar LJ 2000 S M, cu sediul în S M,-, jud.S M, pe perioada derulării procedurii, în cuantum de 9.170 lei, care vor fi achitați din fondul special constituit conform disp.art.4, alin.4 din Legea nr.85/2006.
Din același cont se va achita și suma de 500 lei, reprezentând onorariul cuvenit executorului judecătoresc în dosarul execuțional, având ca obiect executarea silită a sentinței 2832/19.12.2006 dată în dosar.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic a onstatat că, prin Raportul final de activitate depus la dosar în data de 19.03.2008 lichidatorul judiciar LJ 2000 S M, cu sediul social în S M,-, jud.S M, RO -, nr.ordine în practicienilor în insolvență 0111, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC Line SRL Carei, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei de lichidități din averea debitorului și nici nu s-au identificat bunuri care să poată fi valorificate în cadrul procedurii.
Totodată s-a constatat că debitorul este dizolvat de drept potrivit prevederilor art.30 din Legea nr.359/2004, modificată și completată prin OUG75/2004, fapt constatat prin încheierea judecătorului delegat nr.17212/11.05.2005, onstatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința civilă nr. 77/F pronunțată în ședința publică din data de 08.03.2006; fiind întocmite și comunicate notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
În temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând modificarea ei în parte, în sensul continuării procedurii falimentului și în sensul declanșării în cadrul procedurii a executării silite împotriva fostului administrator responsabil de insolvența falitei.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304/1 Cod procedură civilă și ale art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Susține recurenta că, închiderea procedurii este prematură și contrară spiritului Legii insolvenței. Critică sentința sub aspectul neconcordanței dispozitivului cu prevederile art.142 alin.2 din Legea insolvenței, în condițiile în care lichidatorul judiciar este descărcat de orice responsabilitate.
Consideră că, anterior închiderii lichidatorul judiciar trebuia să numească un executor judecătoresc în vederea executării silite a patrimoniului persoanelor culpabile de insolvența societății.
Apreciază că, propunerea lichidatorului de a se închide procedura contravine spiritului Legii insolvenței, respectiv a art.2, art.5 alin.1, art.138 alin.1, art.140, art.136 și art.142 alin.1.
Concluziile care le desprinde recurenta din analiza acestor texte, sunt acelea potrivit cărora executarea silită a persoanelor a căror răspundere a fost antrenată în temeiul dispozițiilor art.138 din lege, se efectuează de către lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc în cadrul procedurii de lichidare judiciară.
Chiar dacă art.142 alin.1 prevede că, executarea silită a persoanelor ce au căzut sub incidența art.138 alin.1 din Legea insolvenței se efectuează prin executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă, aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță, susține recurenta.
Executarea silită trebuie să fie începută de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii și nu după închiderea acesteia. Faptul că, tabelul definitiv consolidat trebuie pus la dispoziția executorului judecătoresc de către lichidator, duce la concluzia mai sus expusă, deoarece după închiderea procedurii, lichidatorul este descărcat de orice sarcină.
Mai susține recurenta că, interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006, duce la situația transformării executorului judecătoresc în lichidator judiciar, atribuindu-i acestuia o competență pe care legea nu i-o prevede.
În fine, sentința recurată este criticată și pentru faptul că, nu evidențiază pasivul și activul societății și nu face nici o referire la finalitatea demersurilor întreprinse, vizând atragerea răspunderii fostului administrator.
Prin completarea la recurs, formulată de aceeași recurentă, se solicită casarea sentinței atacate, continuarea procedurii în vederea întocmirii de către lichidator a unui raport final pentru stabilirea cauzelor și împrejurărilor ce au dus la insolvența societății și pentru a se dispune lichidatorului judiciar de a formula o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a persoanelor ce au cauzat insolvența.
Se afirmă că recurenta a solicitat completarea raportului final cu un raport între cheltuielile administrative și activul debitorului, dar că cererea sa nu a fost analizată de instanță.
Totodată, se mai susține că judecătorul sindic trebuia să aprecieze în prealabil dacă creanțele nu puteau fi acoperite ca urmare a antrenării răspunderii persoanelor de conducere, în temeiul art.138 și următoarele din Legea nr.85/2006. Lichidatorul avea obligația să analizeze oportunitatea promovării unei astfel de acțiuni, pentru acoperirea tuturor creanțelor și a cheltuielilor administrative.
În continuarea motivelor, recurenta invocă dispozițiile art.138 alin.1 lit.c din Legea insolvenței, considerând că în temeiul acestui text de lege trebuia antrenată răspunderea organelor de conducere ale societății falite, apreciind că în speță sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Concluzionează că, în cazul în care lichidatorul nu promovează o acțiune în antrenarea răspunderii, se impune a fi autorizat comitetul creditorilor sau să introducă acțiunea prevăzută de art.138 din Legea insolvenței.
Intimații deși legal citați nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Susținerile recurentei dovedesc faptul că, aceasta nu a urmărit cu atenție întreaga procedură de insolvență privind pe debitoarea SC " LINE " SRL. Totodată, se constată că aceasta nu a lecturat cu atenție nici raportul final întocmit de lichidator, ce i-a fost comunicat acesteia la data de 11.12.2007, cu confirmare de primire, potrivit înscrisului de la fila 221 - verso din dosarul primei instanțe.
În acest raport, lichidatorul menționează faptul că, prin sentința civilă nr.2823/F din 19.12.2006, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, a fost admisă cererea de angajare a răspunderii materiale a fostului administrator al debitoarei, pe care lichidatorul a formulat-
Cum fostul administrator nu a achitat în mod voluntar suma la care a fost obligat, lichidatorul judiciar s-a adresat Biroului executorului judecătoresc - din Carei, care a început demersurile de executare în dosarul execuțional nr.-.
Nefiind identificate bunuri ce puteau fi executate silit, ale fostului administrator, și cum falita nu mai avea bunuri de valorificat, în atare situație lichidatorul a propus închiderea procedurii în temeiul dispozițiilor art.131 din Legea insolvenței.
Acest raport i-a fost, așa cum s-a arătat, comunicat recurentei, dar contrar afirmațiilor sale, acesta nu a fost contestat de ea în termenul prevăzut de lege.
Față de situația indicată în raport, criticile din recurs vizând neindicarea de către lichidator a unui executor judecătoresc și neînceperea unei execuții silite în cadrul procedurii de faliment, sunt evident nefondate.
Aceeași notă profundă de a fi nefondate, le au și criticile din completările motivelor de recurs, ce se axează pe necesitatea antrenării răspunderii administratorului societății în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea insolvenței.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECI D E:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentaAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,împotriva sentinței nr.62 din 25 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - 3 ex.
- 26.09.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
