Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 504/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 504/R-
Ședința publică din 09 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, jud.A și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR- DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ, cu sediul în C,-, jud.D, împotriva sentinței nr.191/F din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosar nr-, intimată fiind S SRL, cu sediul în Curtea de A,-, jud.A și lichidator, domiciliat în Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus recursul creditoarei Autoritatea Națională a Vămilor-Direcția Regională Vamală
Curtea ia în discuție actele de la dosar și constatând recursurile în stare de judecată se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată:
La data de 11.03.2008 lichidatorul judiciar I, desemnat să administreze procedura de insolvență împotriva debitorului SC SRL, a formulat cerere de închidere a procedurii de faliment având în vedere lipsa bunurilor din averea debitorului și din averea personală a administratorului statutar, obligat irevocabil să acopere masa pasivă.
Examinând cererea în raport de totalitatea actelor procedurale întocmite în cauză, precum și de prevederile art.131 din Legea 85/2006, Tribunalul Comercial Argeș, judecătorul-sindic a admis cererea lichidatorului și a dispus închiderea procedurii de faliment și radierea debitoarei din Registrul Comerțului, descărcându-l pe lichidator de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, judecătorul sindic a reținut că, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii, se poate dispune închiderea acesteia, dacă în averea debitorului nu există bunuri sau acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative și niciunul dintre creditori nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
În cauză, prin sentința nr.101/F/1.02.2005, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeșs -a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitorului SC SRL, fiind desemnat administrator judiciar practicianul.
Potrivit rapoartelor întocmite de către acesta, în averea debitorului, la momentul intrării în procedura de insolvență nu mai existau bunuri mobile sau imobile.
În aceste condiții creditorul a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar în vederea acoperirii masei pasive.
Prin sentința nr.546/F/17.10.2006 administratorul statutar a fost obligat la acoperirea masei pasive. Sentința a rămas irevocabilă prin decizia nr.855/R-C/15.12.2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, ce a respins ca nefondat recursul declarat de administratorul statutar.
Lichidatorul judiciar a trecut la executarea silită a administratorului statutar, prin mijlocirea executorului judecătoresc. Potrivit actelor de executare întreprinse de executorul judecătoresc, administratorul statutar nu figurează cu bunuri mobile sau imobile supuse executării.
Având în vedere prevederile Codului d e procedură fiscală, derogatorii de la prevederile art.142 din Legea 85/2006 judecătorul-sindic a încuviințat ulterior executarea administratorului statutar prin intermediul organelor de executare bugetare. La termenul de continuare a procedurii din data de 12.02.2008, creditorul fiscal, prin reprezentantul său a invocat lipsa bunurilor din averea debitorului.
Constatându-se că atât în averea debitorului SC SRL, cât și în averea personală a administratorului statutar nu sunt bunuri mobile sau imobile din a căror valorificare să se acopere creanțele deținute de creditori și în lipsa ofertelor de avansare a sumelor corespunzătoare de către creditori, judecătorul-sindic a constatat îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.131 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea A, motivat în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, creditoarea susținând, în esență, că în cauză nu s-a respectat principiul maximizării valorii bunurilor din averea debitorului, principiu care este de generală aplicare și vizează toate stadiile procedurale reglementate de Legea nr.85/2006.
S-a formulat recurs și de către creditoarea Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că nu a fost depus și comunicat nici un raport amănunțit cu privire la cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în insolvență, iar judecătorul sindic nu s-a preocupat de modul în care a putut să existe societatea comercială fără bunuri, până în momentul intrării în procedura de faliment. fiind lipsit de rol activ. S-a mai susținut că nu există nici un raport cu privire la eventuala responsabilitate a organelor de conducere a debitoarei și că nu au fost depuse rapoarte de activitate a lichidatorului. În plus, deși are o creanță admisă, nu a fost citată pe parcursul judecății, motiv pentru care solicită admiterea recursului, lichidatorul judiciar nefăcând demersurile impuse de lege pentru acoperirea creanțelor.
Examinând cele două recursuri, curtea constată că ambele sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În legătură cu recursul creditoarei A, se observă că susținerile sale, la nivel de principiu sunt valabile, însă aplicarea lor nu poate fi făcută dincolo de aspectele specifice ale fiecărei cauze.
În condițiile în care în averea debitoarei nu mai există bunuri care să poată fi valorificate, disponibilități bănești ori creanțe de recuperat, deci nu mai există active, este imposibil de maximizat un lucru care nu există.
Continuarea în aceste condiții a procedurii, nu ar avea ca urmare decât o creștere a pasivului, fără nici o perspectivă de acoperire, cel puțin, a cheltuielilor ce astfel s-ar prilejui.
De altfel, dincolo de principii, Legea nr.85/2006 precizat în art.2, constând în instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat, iar în conformitate cu prevederile art.116 din Legea nr.85/2006 pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face toate demersurile.).
În ceea ce privește posibilitatea utilizării fondului de lichidare, pretențiile recurentei sunt nefondate. Acest fond va fi utilizat potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului". Legiuitorul are astfel în vedere situația în care, în averea debitoarei există bunuri valorificabile (deci nu sunt incidente dispozițiile art.131 și 132 din Legea insolvenței), însă, pentru moment, lipsesc disponibilitățile.
Ar fi total lipsit de rațiune, în condițiile în care nu mai este nimic de valorificat, să se continue o procedură, folosindu-se fondul de lichidare, deși nu există perspectiva obținerii vreunor venituri, ci doar a efectuării unor cheltuieli inutile.
Nici recursul formulat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, nu este fondat.
Contrar celor pretinse de aceasta, a fost întocmit un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență a debitoarei ( 59-60), prin care s-a conchis și în sensul responsabilității administratorului social asupra acestui fapt. În baza raportului s-a antrenat răspunderea fostului administrator, obligat prin sentința nr. 546/2006, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului său, conform deciziei nr. 855/2006, la acoperirea masei pasive.
Lichidatorul judiciar a efectuat toate demersurile necesare identificării unor bunuri atât în patrimoniul debitoarei cât și al administratorului social pentru acoperirea creanțelor, executorul judecătoresc confirmând inexistența acestora ( -). Drept urmare, dat fiind faptul că s-au întocmit rapoartele de activitate dispuse de judecătorul sindic, iar lichidatorul judiciar a întreprins toate măsurile necesare identificării unor bunuri urmăribile, fără finalitate, însă, nu se poate reproșa acestuia că ar fi dat dovadă de pasivitate sau că judecătorul sindic ar fi fost lipsit de rol activ.
Nici pretinsa lipsă de procedură cu recurenta creditoare, prin aceea că nu ar fi fost citată pe parcursul derulării procedurii (motiv încadrabil în dispozițiile ar. 304 pct. 5 Cod pr.civilă ), nu este fondată, în condițiile în care, potrivit art. 7 ind. 1 din Legea nr. 85/2006, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență. Excepțiile de la realizarea procedurii prin intermediul Buletinului sunt doar acelea reglementate strict de textul de lege susmenționat (în alinetatele ulterioare), fără ca recurenta să se încadreze în vreuna distre aceste ipoteze. Nu există lipsă de procedură, în contextual celor redate anterior, interpretate și prin prisma dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 care reglementează posibilitatea închiderii procedurii, în orice stadiu al acesteia, dacă se constată inexistența unor bunuri valorofocabile în patrimonial debitoarei și nici unul dintre creditori nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Recurentei de față i s-a transmis și prin tichet recomandat, de către lichidatorul judiciar (126-127), invitația de a își exprima punctual de vedere cu privire la acest aspect, căreia i-a răspuns, prin adresa de la 133, că nu este de accord să la avanseze, trebuind a fi suportate din averea debitoarei.
Or, așa cum s-a arătat cu prilejul analizării celuilale recurs, ar fi total lipsit de rațiune, în condițiile în care nu mai este nimic de valorificat, să se continue o procedură, folosindu-se fondul de lichidare, deși nu există perspectiva obținerii vreunor venituri, ci doar a efectuării unor cheltuieli inutile.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că ambele recursuri sunt nefondate și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, jud. A și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR- DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ, cu sediul în C,-, jud.D, împotriva sentinței nr.191/F din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosar nr-, intimată fiind S SRL, cu sediul în Curtea de A,-, jud. A și lichidator, domiciliat în Pitești,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
2 ex./21.05.2001
Jud. fond:
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
