Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 722/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.722
Sedinta publica din 13.06. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Guranda
Grefier - -
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu intimata SC 2000 SRL prin lichidator judiciar,împotriva sentintei comerciale nr.2539/22.06.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică,nu se prezintă părțile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 2539 din 22 iunie 2997, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca nefondată contestația creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV B împotriva raportului intermediar depus la 31.01.2007 și a tabelului definitiv consolidat întocmit de în calitate de lichidator al debitoarei SC 2000 SRL, cu sediuL în
A respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul împotriva pârâtului și a acordat termen la 5.10.2007 pentru continuarea procedurii.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut, în ce privește contestația formulată de creditoarea SECTOR IV BI, că este reală susținerea despre faptul că societatea debitoare nu a contestat titlul executoriu emis de instituția creditoare, dar că acest titlu a fost emis în baza procesului verbal al Curții de conturi nr. 47257 din 22 mai 2003 și după pronunțarea sentinței civile nr.423 din 4.02.2004 a Tribunalului București - Secția a VIII a Civilă, Conflicte de muncă și Litigii de muncă, rămasă irevocabilă și în care s-au reținut constatările din procesul verbal ca fiind făcute în afara competențelor de control ale Curții de Conturi. Totodată, judecătorul - sindic a reținut și că instituția creditoare deține o creanță de 1.787 lei, plus accesorii în sumă de 5.366 lei, cu care figurează în mod corect în tabelul definitiv consolidat al obligațiilor în urma analizei făcută în raportul intermediar depus la dosar la 31 ianuarie pe baza tuturor înscrisurilor necesare, pe care creditoarea trebuia să le depusă la dosar și să le cunoască încă de la data introducerii cererii.
În raport de aceste considerente, a apreciat contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat instituția creditoare, cauza fiind înregistrată sub același număr unic - din 10.01.2008, pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială.
În motivarea recursului s-au invocat prevederile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și s-a susținut că hotărârea atacată este dată cu interpretarea greșită a legii, arătându-se în primul rând că procedura a fost deschisă la cererea creditoarei SECTOR IV B pentru o creanță de 808.581 ron, creanță trecută în tabelul preliminar de către lichidatorul judiciar și necontestată.
Față de această împrejurare, a susținut că termenul limită stabilit de către instanță pentru verificarea creanțelor a fost la 10 noiembrie 2006 și că lichidatorul, după expirarea acestui termen, a modificat creanța în contradicție cu prevederile legale și în condițiile în care debitoarea, deși avea cunoștință de deschiderea procedurii, nu a contestat titlu executoriu.
În ce privește referirea făcută de judecătorul - sindic în legătură cu nepunerea la dispoziție a tuturor actelor, recurenta - creditoare a susținut că aceste acte au fost depuse odată cu cererea de deschidere a procedurii, iar dacă ar mai fi fost necesare alte acte în vederea verificării creanței, lichidatorul avea posibilitatea solicitării acestora de la data deschiderii procedurii 8.09.2006 și până la termenul limită de verificare - 10.11.2006, după cum avea și posibilitatea de a solicita prelungirea termenelor stabilite prin sentința de deschidere a procedurii.
A apreciat că unicul abuz existent în cauză este cel săvârșit de lichidator, care a modificat creanța înscrisă în tabelul preliminar și necontestată prin întocmirea unui "raport intermediar", act procedural inexistent în cuprinsul legii nr.-.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la raportul intermediar și la tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei.
Recursul este întemeiat în drept șipe dispozițiile articolului 299 și urm. Cod procedură civilă, ca și pe dispozițiile legii nr. 85/2006.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Trebuie reținut că recurenta - creditoare atacă hotărârea de fond numai sub aspectul modului de soluționare a propriei contestații, astfel că soluția de respingere a cererii formulată de lichidator privind atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere nu formează obiectul controlului judiciar în prezenta cauză, conform principiului de drept tantum devolutum quuantum appellatum, cazând în puterea lucrului judecat.
Curtea apreciază neîntemeiată critica relativă la acordarea de eficiență juridică unui act de procedură inexistent în economia legii nr.85/2006, respectiv "raportul intermediar". Indiferent de titulatura pe care lichidatorul i-a acordat-o, trebuie subliniat faptul că lichidatorul și-a exprimat punctul de vedere subsecvent verificării creanței în actul de procedură pe care legea îl autorizează a-l întocmit, respectiv înraport. În acest sens, Curtea evocă prevederile articolului 24 alineat 1, combinat cu articolul 21 alineat 1 din legea nr.85/2006, care îlobligăpe lichidator ca la fiecare termen de continuare a procedurii să prezinte judecătorului - sindicun raportcuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile ceea ce în speță s-a materializat în "raportul intermediar" depus la dosar la 31.01.2007.
Critica privind verificarea creanței și diminuarea acesteia față de cea înscrisă în tabelul preliminar necontestat, cu toate argumentele aduse în susținerea ei, este nefondată.
Analizând hotărârea de deschidere a procedurii, Curtea constată că termenele pentru depunerea tabelului preliminar și a celui definitiv consolidat nu au fost respectate, dar în legătură cu acest aspect recurenta - creditoare nu l-a sesizat pe judecătorul - sindic și nu a solicitat atenționarea lichidatorului numit în cauză, poziția sa procesuală dovedind astfel că recurenta - creditoare nu a suferit o vătămare semnificativă a drepturilor sale prin nerespectarea acestor termene. În consecință, nici în cauza de față nu poate invoca nerespectarea cu strictețe a termenelor ca motive de natură a atrage modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În ce privește verificarea creanței, Curtea apreciază că, deși formal creanța SECTOR IV B cade sub incidența dispozițiilor articolului 66 alineat 2 din legea nr.85/2006, aceasta este, totuși, supusă verificării în considerarea prevederilor OG nr.92/2003.
Așa cum reiese din raportul intermediar depus pentru termenul de judecată din 2 martie 2007 (fila 101), somațiile și titlurile executorii emise de instituția creditoare în sarcina debitoarei au fost publicate pe internet, aspect necontestat de recurenta creditoare. Or, în condițiile în care societatea debitoare figura cu un sediu cunoscut în registrul comerțului, recurenta creditoare trebuia să justifice de ce a ales modalitatea publicării titlului executoriu pe internet,neprevăzută de articolul 43 din OG nrr.92/2003(în forma republicată la 24 iunie 2004, în vigoare la momentul emiterii titlului executoriu nr.10945 din 16.11.2004 - fila 5 dosarului de fond) și nu a uzat de modalitatea de publicare prevăzută de alineat 3 al aceluiași articol, debitoarea fiind astfel în imposibilitate de contestare a acestui titlu executoriu.
Curtea apreciază că interpretarea dispozițiilor articolului 66 alineat 2 din legea nr.85/2006 referitoare la titlurile executorii necontestate în termen legal nu trebuie realizată formal, ci în context, în raport de situația de fapt dovedită și prin prisma conduitei creditoarei însăși care, prin propria faptă culpabilă, a pus-o pe debitoare în situația de neexercitare a unui drept conferit de lege, pentru a invoca ulterior această împrejurare în folosul său, cu încălcarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Față de această situație de fapt, Curtea apreciază că lichidatorul a procedat în conformitate cu prevederile articolului 66 alineat 1 din legea nr.85/2006, cu atât mai mult cu cât din raportul de activitate nr.1a (fila 61 dosarului de fond) lichidatorul a trecut creanța recurentei - creditoare în tabelul preliminar sub rezerva prezentării de urgență a mai multor documente privitoare la creanță, verificarea pe care a efectuată-o acesta ulterior întocmirii tabelului preliminar făcându-se în deplină concordanță cu dispozițiile articolului 67 din legea nr.85/2006.
Se constată că recurenta - creditoare se limitează la a critica atât activitatea lichidatorului, cât și considerentele hotărârii judecătorului - sindic numai prin prisma demersului întreprind în scopul verificării, demers care - conform considerentelor ce preced -a fost apreciat de C în limitele legalității raportat la circumstanțele cauzei. Recurenta - creditoare nu critică, însă, și rațiunile pentru care creanța sa a fost diminuată, fiind evident că titlul executoriu nr. 10945 din 16.11.2004, emis pentru suma de 5.334.102.215 lei vechi, a fost întocmit în baza procesului verbal nr. 47257 din 22 mai 2003 al Curții de Conturi, proces verbal despre care s-a statuat prin hotărâre căzută în puterea lucrului judecat că a fost dresat în afara competențelor de control ale Curții de Conturi (filele 123-124 ale dosarului de fond).
Toate aceste considerente au format convingerea Curții că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente și în strânsă concordanță cu probele administrate, astfel că nu este incident cazul de modificare prevăzut de articolul 304 pct 9 Cod procedură civilă. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat în conformitate cu prevederile articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu intimata SC 2000 SRL prin lichidator judiciar,împotriva sentintei comerciale nr.2539/22.06.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda
