Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 726/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.726
Sedinta publica din 13.06. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Guranda
Grefier - -
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata debitoare SC INDUSTRIAL SRL prin lichidator judiciar GENERAL EXPERT,împotriva sentintei comerciale nr.1656/04.04.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică,nu se prezintă părțile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 1656 din 4 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV B împotriva pârâților și.
În baza articolului 132 alineat 2 din Legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței privind-o pe debitoarea SC INDUSTRIAL SRL în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV B și cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI A dispus radierea debitoarei din registrul comerțului, notificarea hotărârii DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a evocat prevederile articolului 138 din legea nr.85/2006, a reținut calitatea de administrator al societății debitoare a pârâților, reținând de asemenea că răspunderea administratorilor este strict limitată de articolul 138 din legea insolvență la săvârșirea faptelor enumerate în acest articol.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a evocat prevederile articolului 138 din legea nr.85/2006, a reținut calitatea de administratori ai societății debitoare a tuturor pârâților, precum și obligația pe care Comitetul creditorilor o avea, în conformitate cu dispozițiile articolului 1169 Cod civil, de a dovedi că pârâții au săvârșit faptele prevăzute de articolul 138 literele c și d din legea nr.85/2006, fapte reclamate în cerere.
A reținut și că reclamanta se rezumă în general la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii, fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții legale și fără să dovedească aceste fapte, precum și legătura de cauzalitate dintre încălcarea unor norme dintr-o lege specială (legea nr.82/1991 republicată) și starea de insolvență a debitoarei.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera c din legea nr.85/2006, judecătorul sindic a reținut care sunt în concret elementele care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de acest tex de lege, iar în ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera d din lege, a evocat cele trei ipoteze în care aceasta poate fi săvârșită, iar în ceea ce privește obligația pârâților de a ține registrele cerute de lege, a reținut că nu s-a dovedit că aceasta a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
În ce privește continuarea procedurii a făcut aplicarea articolului 132 alineat 2 din lege, întrucât a reținut că se poate închide procedura atunci când judecătorul - sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitoarei au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, cauza fiind înregistrată sub numărul - la 16 mai 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, a fost criticată hotărârea prin prisma prevederilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, recurenta susținând că această hotărâre a fost dată cu interpretarea greșită a legii.
A invocat faptul că din raportul de activitate depus de către lichidator la termenul din 2 martie 2007, rezultă foarte clar că încă din anul 2004 societatea a înregistrat pierderi financiare, că finanțarea activității debitoarei s-a făcut pe seama creditorilor prin nevirarea sumelor reprezentând impozite cu stopaj la sursă, respectiv că nu au fost depuse bilanțurile contabile în perioada 2003-2005, ceea ce valorează neținerea contabilității în conformitate cu legea.
A susținut și că instanța de fond a reținut în mod greșit că a făcut afirmații generice cu privire la fapte, câtă vreme a arătat faptul că o astfel de măsură de nevirare a contribuțiilor cu reținere la sursă și continuarea activității în condițiile unei situații financiare ce ducea vădit la insolvență, nu puteau fi decât atributul decizional al organelor de conducere ale societății. Câtă vreme această continuare a activității nu a avut ca scop reducerea creanțelor pe care debitoarea le avea la bugetul de stat, este evident interesul propriu al pârâților în continuarea activității.
Tot sub aspectul faptei prevăzute de articolul 138 litera c din legea nr.85/2006 s-au mai invocat și neachitarea cu bună știință a obligațiilor restante, declararea sediului la o adresă fictivă sau schimbarea sediului fără notificarea acestui fapt către registrul comerțului sau către organul fiscal, cu consecința punerii creditorului bugetar în imposibilitatea de a-și recupera sumele datorate.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera d din lege, a susținut că s-au probat atât neținerea contabilității în conformitate cu legea, faptul că administratorii au făcut să dispară unele acte contabile ale societății, cât și nedepunerea de către intimații pârâți legali notificați a tuturor actelor prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006.
A apreciat că instanța de fond a analizat în mod eronat situația de fapt.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolului 299 și urm. Cod procedură civilă, ca și pe dispozițiile legii nr.85/2006.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele adminJ. în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
În ce privește criticile aduse modului de soluționare a cererii întemeiată pe articolul 138 litera c din legea nr.85/2006, Curtea le apreciază ca neîntemeiate, având în vedere pe de o parte că nu s-a dovedit în concret interesul personal pe care l-au avut intimații pârâți în continuarea unei activități care ducea la insolvență, respectiv folosul pe care aceștia l-au tras din falimentarea societății, o astfel de dovadă impunându-se întrucât prevederile legale precitate nu instituie nici măcar prezumția simplă că neplata datoriilor către bugetul de stat valorează folos al membrilor organelor de conducere ale societății.
Pe de altă parte, față de concluziile din raportul de activitate nr.2 al lichidatorului societății debitoare, curtea reține că nu este întrunită nici cerința legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu dat fiind faptul că în acest raport de activitate necontestat de recurenta creditoare există mențiune expresă despre faptul că motivele ajungerii la insolvență nu au legătură cu conduita intimaților pârâți. Dimpotrivă, lichidatorul conchide că originea insolvenței societății debitoare se află în diminuarea cifrei de afaceri în anul 2004, în lipsa activității a personalului angajat și a resurselor (fila 114 dosarului de fond).
Această concluzie a lichidatorului, întemeiată pe documentele puse la dispoziție de intimații pârâți și vizând ultimii trei ani anteriori deschiderii procedurii, nu este contrazisă de recurenta creditoare, aceasta achiesând tacit la concluziile raportului câtă vreme nu a contestat acest raport în cursul procedurii.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, Curtea apreciază că judecătorul - sindic a reținut în mod corect inexistența acesteia, în plus față de argumentele aduse de judecătorul - sindic, Curtea semnalând și concluziile aceluiași raport nr.2 întocmit de lichidator, din care reiese expres că i s-au pus la dispoziție bilanțurile pe ultimii trei ani, bilanțuri înregJ. în concordanță cu reglementările legale.
Așadar, în ce privește această faptă se poate reține că nu există, fiind infirmată de probele adminJ. în cursul procedurii, probe peste care recurenta creditoare nu a dovedit contrariul în recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că nu este incident cazul de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, de aceea va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata debitoare SC INDUSTRIAL SRL prin lichidator judiciar GENERAL EXPERT, împotriva sentintei comerciale nr.1656/04.04.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, -13 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic: -
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda
